Poezii alese și rostite de autor (Audiobook)

Desen coperta I: Mariana Bojan. Concept grafic: Ovidiu Văidean
Proiect editorial apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders
Partener: Radio România Cluj

Carnea mea toată este o lumânare
Dar eu sunt flacără într-un cer străveziu
Ca păsările mort
Voi cântări mai greu decât viu.

Ochiul arzând se hrăneşte din ceară
Şi face un strop de rouă fierbinte,
Odată am ştiut să zbor, odată,
Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.

Trupul meu întreg este o lumânare
După ce se va fi scurs toată în ţărână
Şi flacăra se va topi în albastru
Veţi mai simţi o arsură pe mână.

(Arsură)

Referințe

Poezia exsanguă a lui Adrian Popescu se mişcă între misticismul lui Trakl şi acela a lui Turcea, cu urme din religiozitatea geografic-arheologică a lui Pillat. Remarcabil poet într-o limbă de extremă fineţe, artist delicat, suav, ardent evocând o lume înfrăţită muzical prin nume ca Toscana lui Fra Angelico, Liguria lui Montale sau Bucovina, „carissima beata” scăldate în lumină şi vibrând de miracole precum coardele viorii. Aceasta este Ţara Poetului de la prima la ultima lui carte. Ce gust de zmeură are câteodată poezia lui Adrian Popescu! (Nicolae Manolescu)

Rămân de deschis, însă, şi de redeschis, cărţile – iar ale lui Adrian Popescu nu înşală niciun moment asupra autenticităţii „mesajului”. Nu e nevoie de vorbe mari ca să ţi se transmită imediat acel fior aparte, „larg” fără să-şi proclame lărgimea, „sfânt” fără gesticulaţia teatrală de metanii etalate sumar-hiperbolic. (Ion Pop)

La o primă impresie, te afli parcă în faţa unei poveşti feerice, cu metamorfoze şi antropomorfisme graţioase. La o lectură atentă, însă, acest scenariu de o aparentă evanescenţă şi „gratuitate” dezvăluie semnificaţii neaşteptate, atât prin sugestiile reveriilor de adâncime, cât şi printr-un simbolism premeditat. Adrian nu are nostalgia paradisului, ci revelaţii ale lui la tot pasul. (Petru Poantă)

Delicat, prelins printre lucruri, dar luând mereu seama la fiinţe, Adrian Popescu îşi ţine cu amândouă mâinile lipită pe chip o mască a sobrietăţii, a morocănoasei, canonicei bune-cuviinţe, a supunerii şi umilinţei. Însă îi alunecă neîncetat printre degete un surâs şi o şăgălnicie, o copilărire sau o caldă duioşie înţelegătoare. Nimic prefăcut în această împerechere a măştii cu cea mai năucitoare sinceritate… (Irina Petraș)

Poezia lui a atins o stabilitate „definitivă” şi cu greu s-ar mai putea contraria. Polenul melancoliei pare mai dens şi el se lasă până în bătaia mai gravă a versului, cu solemnitate împinsă în cadenţe ample, de verset obosit. Dar melancolia lui Adrian Popescu derivă din „nostalgia paradisiacă”, acea melancolie toarsă încă din debut şi reafirmată programatic. (Al. Cistelecan)

Adrian Popescu s-a născut la 24 mai 1947, la Cluj. Întâlnirea cu colegii de la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai”, pe care a absolvit-o în 1971, atmosfera revistei Echinox, unde se maturizează, reprezintă un punct important al biografiei sale. Din 1971, este redactor la revista Steaua; din 1999, redactor-șef. Căsătorit cu artista textilistă Angela Roman. Are doi fii, Mihnea şi Horea.

A publicat:
Poezie: Umbria, Editura Dacia, 1971 (Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor), Focul şi sărbătoarea, Editura Dacia, 1975, Câmpiile magnetice, Editura Eminescu, 1976, Curtea medicilor, Editura Eminescu, 1979 (Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor), Suburbiile cerului, Editura Eminescu, 1982, O milă sălbatică, antologie, postfaţă de Mircea Iorgulescu, Editura Cartea Românească, 1983, Proba cu polen, Editura Dacia, 1984 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj), Vocea interioară, Editura Dacia, 1987, Călătoria continuă, Editura Cartea Românească, 1989 (Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române), Pisicile din Torcello, Editura Albatros, 1997 (Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul revistei Poesis, Premiul Salonului Național de Carte, Cluj, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Familia), Poezii, antologie, Editura Vitruviu, 1988, Fără vârstă, pref. Dan Cristea, Editura Cartea Românească, 1998, Umbria, Editura Vinea, 2000, ed. a II-a, 2007, antologie, prefaţă de Ştefan Borbély, Drumul strâmt, Editura Dacia, 2001 (Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor), Dimineaţa în Forul roman, Editura Limes, 2007, Ieşirea în larg, Editura Paralela 45, 2010, Cuibul, 2011, Editura Tipo Moldova, antologie, Costumul negru, Editura Cartea Românească, 2013, Planetă dificilă, Editura Junimea, 2021, Eu am slujit poezia, Editura Știința, antologie, 2023.
Eseuri: Spuma şi stânca, Editura Dacia, 1991, Lancea frântă. Poezia lui Radu Gyr, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995, Italia subiectivă, Editura Ars Longa, 1997, Revelaţii, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001, Aur, argint, plumb, Editura Limes, 2005, Academia de pe Gianicolo, Editura Cartea Românească, 2009, Grădina cu statui, Editura Şcoala Ardeleană, 2017, Și Dante poate fi cenzurat?, Casa Cărții de Știință, 2024.
Proză: Tânărul Francisc, Editura Dacia, 1992, ed. a II-a 2000, Paralela 45, ed. a III-a 2008, Ed. Galaxia Gutenberg, Cortegiul magilor, Editura Dacia, 1996, , ed. a II-a 2021, Editura Școala Ardeleană.
I-au apărut volume selective din poezia sa: în limba germană, În general mierlele nu sunt periculoase, Editura Kriterion, Buc., 1985, trad. Franz Hodjak; în limba maghiară, Prin pulberea lumii, Editura Kriterion, Buc., 1990, trad. Farkas Árpád; în macedoneană, O milă sălbatică, Editura Cultura, Skopje, 1990, trad. de Dimo Dimcev şi Dumitru M. Ion; în franceză, Prin pulberea lumii, Editura Cahiers Bleus, Troyes, 1995, trad. de Gérard Bayo, Ion Pop, Tudor Ionescu, Claude Levenson.

Premii:
Premiul Naţional „Mihai Eminescu”, pentru Opera Omnia, Botoşani, 2007; Premiul Naţional de Poezie „Tudor Arghezi”, Tg. Jiu, 2013, Premiul Naţional de Poezie „Lucian Blaga”, 2017, Premiul Național de Literatură, 2023.

Cuprins

Umbria (1971) - 0:18

Prin pulberea lumii - 0:20

Nu striga - 1:03

Între patru ochi - 1:36

Căluş celest - 2:11

De ploaie - 2:59

Absenţă - 3:38

Primăvară - 4:15

Fără titlu - 5:05

Ţin păsări în mână - 5:36

Arsură - 6:43