Realizând o variantă a „tristeţii metafizice”, Ion Pop deploră un declin al sentimentului de existenţă, adică al raportului dintre subiect şi cosmos, în imaginile unui patetism pe jumătate modern (adică pus în surdină), pe jumătate nutrit de simbolismul biblic (adică nereţinut). (…) Faţă de prototipul blagian, abstras şi hieratic, intervine nota diferenţială a unei mai apăsate energii, combustibil polemic ce alimentează maşina dezolării. Deloc dezarmat, departe de resignare, abandon, devitalizare, autorul îşi comunică nu o dată decepţia prin mijlocirea unor corespondenţe dârze, marţiale. (…) Un indiciu al rezistenţei morale, al fibrei surprinzător energice pe care o posedă poetul, îl constituie ironia, evoluând către sarcasm, la care apelează tot mai frecvent. Departe de a fi un eterat, un clorotic, el îşi însoţeşte impasul spiritual de o emisie de caricaturi ce divulgă o jovialitate rurală, un carnavalesc ancestral. Peste propoziţiile nude ale confesiunii sunt aşezate măşti pestriţe, uneori truculente. (…) Însă procesul degradării postparadisiace a existenţei e mai complex. Reverberat în semnul estetic, care face parte, obiectiv, dintr-însul, acest proces e, concomitent, redus prin fixarea ideală, prin „caligrafie”. Purificarea, abstragerea, mutaţia, în fond obţinute prin artă, opresc fluxul destructiv, reprezentând un refugiu al fiinţei stigmatizate de ineluctabila sa condiţie. Creaţia conservă existenţa ultragiată, supusă pieirii. (Gheorghe Grigurcu)

* * *

Ion Pop (n. 1 iulie 1941, Mireşu Mare, jud. Maramureş). Profesor emerit la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Redactor-şef, apoi director al revistei Echinox (1969-1983). Asistent asociat la Université de la Sorbonne Nouvelle-Paris 3 (1973-1976). Director al Centrului Cultural Român din Paris (1990-1993). Coordonator al revistei Caietele avangardei, editată de Muzeul Naţional al Literaturii Române (din 2012).
Volume de poezie: Propuneri pentru o fântână (1966), Biata mea cuminţenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele şi uitarea (1985), Amânarea generală (1990), Descoperirea ochiului (2002), Elegii în ofensivă (2003), Litere şi albine (2010), În faţa mării (2011).
Critică şi istorie literară: Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generaţii (1973), Nichita Stănescu – spaţiul şi măştile poeziei (1980), Lucian Blaga. Universul liric (1981), Lecturi fragmentare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie şi a fi. Ilarie Voronca şi metamorfozele poeziei (1993), Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001), Viaţă şi texte (2001), Lucian Blaga în 10 poeme (2004), Introducere în avangarda literară românească (2007), „Echinox”. Vocile poeziei (2008), Din avangardă spre ariergardă (2010), Scara din bibliotecă (2013).
Publicistică: Ore franceze (I, 1979; II, 2002 ); Interviuri. Între biografie şi bibliografie (2011); Dezordinea de zi (2012). A coordonat Dicţionarul analitic de opere literare româneşti (4 vol. 1998-2003, ed. definitivă 2007). A realizat o antologie a avangardei literare româneşti, La réhabilitation du rêve, Paris-Bucureşti, 2006.
Traduceri din Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Eugène Ionesco, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Paul Ricoeur, Benjamin Fondane, Paul Morand.