Ediția a doua, revăzută și adăugită
Foto copertă: © 2003 Fundația Gellu Naum
Prin fiecare perete circulau două tăceri
și eu ieșeam să mă ascult
cu două guri vorbeam și mă ascultam singur
cu câte două urechi pe fiecare parte a feței
Și era o iubire
în timp ce peste cubul ei abia vizibil
în fiecare dimineață răsăreau doi sori
Gellu Naum, Iubire imensă
Dacă stăruiești asupra analizei, dacă cercetezi, cum am avut eu pretenția să fac în această carte, articulațiile cele mai ascunse ale poeziei, ai, în final, impresia că există o logică și în acest ilogic aparent și că dicteul automat nu este numai automat, ci duce, în cele din urmă, spre o mare viziune, în care realul comunică cu suprarealul, adică în care, cum spunea Breton pe vremuri, realul, imaginarul, viața și moartea, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu. Dar Gellu Naum se întoarce, iată, la miezul doctrine suprarealiste, deci rămâne consecvent cu el, și, depășind toate poncifele, toate clișeele pe care suprarealismul clasic le-a propus, reușește să fie un poet foarte actual, un poet care are conștiința gravității fundamentale a poeziei, cu dimensiunea ei metafizică și un fel de angajare mai profundă în real, și în același timp are și libertatea aceasta a jocului, a ironiei și autoironiei, care îi asigură locul absolut personal și original în literatura română și în cea mondială. (Ion Pop)
CUPRINS
UN CUVÂNT-ÎNAINTE
POST-SCRIPTUM
POEZIA CONTRA LITERATURII
UN DEBUT POETIC INCENDIAR
ÎN SPAȚIUL BURLESC AL ONIRICULUI
PE CULOARELE SOMNULUI
DE LA SUPRAREALISM LA SUB-REALISM
ATHANOR, CUPTORUL ALCHIMIC
COPACUL-ANIMAL
TATĂL MEU OBOSIT
FRAGMENTE DE DISCURS AMOROS
SPRE PARTEA CEALALTĂ
SCHIMBAREA LUCRURILOR
FEȚE ȘI SUPRA-FEȚE
PROZOPOEME
TEATRUL LUMII, COMEDIA LITERATURII
ÎN LOC DE CONCLUZII
ADDENDA
„NU CUNOSC ÎN LITERATURA EUROPEANĂ UN POET CARE SĂ FI AJUNS LA PERFORMANŢA LUI GELLU NAUM PE TERENUL SUPRAREALISMULUI” (DIALOG REALIZAT DE DORA PAVEL)
BIBLIOGRAFIE
DESPRE AUTOR
ION POP (n. 1 iulie 1941, Mireșu Mare, Maramureș). Poet, critic literar, traducător. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1964). Doctorat cu teza Avangardismul poetic românesc (1971). Debut absolut cu versuri în Steaua (1959). VOLUME: Propuneri pentru o fîntînă, 1966; Biata mea cumințenie, 1969; Avangardismul poetic românesc, 1969; Poezia unei generații, 1973; Transcrieri, 1976; Gramatică târzie, 1977; Ore franceze, 1979, 2024; Nichita Stănescu – spațiul și măștile poeziei, 1980; Lucian Blaga. Universul liric, 1981, 1999, 2022; Lecturi fragmentare, 1983; Jocul poeziei, 1985, 2023; Soarele și uitarea, 1985; Avangarda în literatura română, 1990, 2000; Amânarea generală, 1990; A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei, 1993; Ajournement général, 1994; Recapitulări, 1995; Pagini transparente, 1997; Gellu Naum. Poezia contra literaturii, 2001; Viață și texte, 2001; Descoperirea ochiului, 2002; Ore franceze, II, 2002; Elegii în ofensivă, 2003; Lucian Blaga în 10 poeme, 2004; La découverte de l’oeil, 2005; La réhabilitation du reve. Une anthologie de l’avant-garde littéraire roumaine, 2006; Introducere în avangarda literară românească, 2007; „Echinox” – vocile poeziei, 2008; Litere și albine, 2010; Din avangardă spre ariergardă, 2010, 2023; Dezordinea de zi, 2012; Scara din bibliotecă, 2013; Casa scărilor, 2015; Poezia românească neomodernistă, 2018; Cărți la alegere, I, Poeți și poezie, 2020; Existența rituală. Despre poezia lui Ioan Alexandru, 2020; Ferestre, 2021; Conștiințe critice, 2022; Cărți la alegere, II, Proză eseu, critică și istorie literară, 2023; Proba focului, 2023; Lecturi din mers, 2024; Viața a doua, 2024.
A COORDONAT: Dicționarul analitic de opere literare românești (4 vol., 1998-2003, ed. definitivă 2007); Echinox 50 (împreună cu Călin Teutișan), 2018.
A REALIZAT: o antologie a avangardei literare românești, La réhabilitation du reve, Paris-București, 2006 și antologiile Avangarda românească, 2015 și Poezia românească după 1945 (4 vol., 2022, 2023).
CORESPONDENŢĂ: Ore, zile, ani de prietenie. Corespondență Ion Pop-Mircea Zaciu (1964-2000), 2020;
TRADUCERI: Georges Poulet, Conștiința critică, 1979; Jean Starobinski, Textul și interpretul, 1985; Ilarie Voronca, 11 povestiri, 1990; Jean Starobinski, 1789. Emblemele rațiunii, 1990; Eugene Ionesco, Note și contranote, 1992 (2002); Gérard Genette, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, 1993; Tristan Tzara, Șapte manifeste Dada. Lampisterii. Omul aproximativ, 1996; Tzvetan Todorov, Omul dezrădăcinat, 1997; Paul Ricoeur, De la text la acțiune, 1999; Paul Morand, București, 2001 (în colaborare cu Marian Papahagi); B. Fondane, Scriitorul în fața Revoluției, 2005; B. Fondane, Baudelaire și experiența abisului (în colaborare cu Ioan Pop-Curșeu), 2013.






.jpg)




