Cuprins

INTRODUCERE

I. PERIOADA 1890‑1920

1. Artă şi publicitate în „La Belle Époque”

1.1. Afişul ca formă de artă

1.2. Afişiştii şi estomparea graniţelor între „arta majoră”

şi „arta minoră”

1.2.1. Jules Chéret: afişistul artist

1.2.2. Henri de Toulouse‑Lautrec: figură singular sau formă de proto‑branding?

1.2.3. Alphonse Mucha: impunerea Art Nouveau

1.2.4. Leonetto Cappiello: teoretizarea publicităţii ca prim moment al autonomizării publicităţii

1.3. Afişul și democratizarea artei

2. Publicitatea în artă

2.1. Estetica deturnării şi estetica discursivizării: Cubism, Futurism, Dadaism

2.2. Futurismul: auto‑promovare şi recunoaştere publică

2.3. Promovare şi mediatizare: Armory Show New York, 1913

II. PERIOADA 1920‑1950

1. Publicitatea şi „Les Années Folles”: ştiinţifizarea, profesionalizarea şi industrializarea publicităţii

6 . Artă, publicitate, branding. Interferenţe şi rupturi

1.1. Societatea de consum şi influenţa americană asupra publicităţii europene

1.2. Muschetarii şi construcţia notorietăţii mărcilor

1.2.1. Cassandre: noul rol al creatorului de afiş

1.2.2. Paul Colin: universul spectacolului

1.2.3. Jean Carlu: teoria expresiei grafice a ideii

1.2.4. Charles Loupot: stilizarea mărcii

2. Mecanisme publicitare şi practici artistice

2.1. René Magritte: de la publifilie la publifobie

2.2. Suprarealismul: artişti, teoreticieni, colecţionari

2.3. Expoziţia ca spectacol – Expoziţia Internaţională a Suprarealismului, Paris, 1938

2.4. Instituţia ca brand în sistemul artistic:

Art of this Century, New York, octombrie 1942‑mai 1947

III. PERIOADA 1950‑1970

1. Anii de glorie ai publicităţii: instituţionalizarea publicităţii

1.1. Publicitatea franceză: internaţionalizare şi diversificare

1.2. Ultimii afişişti şi căutarea expresiei simbolice

1.2.1 Raymond Savignac: afişul – scandal vizual

1.2.2. Bernard Villemot: diversitate şi creativitate

1.2.3. René Gruau: afişul şi mărcile de lux

1.2.4. Marcel Jacno: afişul – semnal instantaneu

2. Artă şi brand

2.1. Pop Art: reflectare a societăţii de consum

2.2. Andy Warhol: impunerea artistului ca brand

2.3. Revisiting Pop Art: celebritate şi popularitate

2.4. Expoziţia ca operă – This is Tomorrow, Whitechapel Gallery, Londra, 1956

2.5. Impunerea figurii artistului sau cultul personalităţii

IV. PERIOADA 1970‑2010

1. Publicitatea în contemporaneitate: evoluţii şi teorii

1.1. Anii ’70: detronarea artei grafice şi consacrarea fotografiei în câmpul publicitar

1.2. Anii ’80‑’90: supremaţia filmului publicitar şi revoluţia creativă britanică

1.3. Anii 2000: revolta publicitarilor împotriva publicităţii şi întâlnirea cu arta contemporană

1.4. Teorii contemporane asupra publicităţii

1.4.1. Publicitatea ca instrument al construcţiei identitare în societatea de consum

1.4.2. Publicitatea ca instrument al semnificării şi comunicării

2. Arta contemporană: integrare în cultura mediatică şi spectaculară

2.1. Practici artistice contemporane: apropriere, recuperare şi deturnare a publicităţii

2.2. Figurile artistului contemporan: fenomenul de branding

2.3. Young British Artists: senzaţionalism, mediatizare, branding

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Anamaria Tomiuc este conferențiar universitar doctor la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în cadrul Departamentului de Discipline Teoretice și cadru didactic asociat la Departamentul de Comunicare și Relații Publice al Facultății de științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș ­Bolyai Cluj-Napoca, filolog, specialist în comunicare și relații publice și doctor în arte vizuale.