Producători:
Fundația Arte +
Municipiul Baia Mare și Consiliul Local Baia Mare

Coordonator proiect: Laura Teodora Ghinea
Coordonatori publicație: Laura Teodora Ghinea, Adrian Chira
Cuvânt înainte: Laura Teodora Ghinea. Studiu introductiv: Cosmin Năsui

Volum editat împreună cu Editura Eikon.

Istoria artei românești, cunoscută și prezentată (în canonul istoriografic și iconografic deschis de George Oprescu), reține numele lui Petre Abrudan (1907-1979) ca fiind legat de activitatea artistică din orașele Baia Mare, Oradea, Cluj, desigur cu ecouri și reprezentare națională și în București.
Arta lui Petre Abrudan a fost observată, apreciată și recenzată de nume importante ale criticii și istoriei artei din România, începând cu menționatul George Oprescu (care îl remarca pe artist încă din 1939), apoi de Petru Comarnescu, Ion Frunzetti, Vasile Florea, Horia Horșia, Marin Mihalache, Mircea Țoca, Mircea Deac, Constantin Prut, Negoiță Lăptoiu, Daniel Popescu, Ruxandra (Nădejde) Garofeanu, Virgil Mocanu, Dan Grigorescu, Viorica Guy Marica, Cornel Radu Constantinescu, Valentin Ciucă, Vasile Radu, Mihai Muscă, Livia Drăgoi, Tiberiu Alexa și alții. Putem să ne întrebăm ce au apreciat aproape în unanimitate toți acești specialiști în privința creației lui Abrudan? Răspunsul multiplu, exprimat concis, ar consta pe de-o parte în aspectele implicării lui Abrudan atât în organizarea vieții artistice din Transilvania de Nord și a învățământului de specialitate, cât și în coagularea unei forme stilistice de modernism autohton, dar și preocupările pentru teme sociale sau inspirate din folclor sau viața satului.
Pornind de la aceste premise putem încerca să extindem evaluarea importanței și statutul operei lui Abrudan astăzi, la peste 40 de ani de la trecerea lui în eternitate, cu prilejul expoziției retrospective, acompaniată de acest volum, consacrate artistului de către Colonia Pictorilor din Baia Mare.
Acest studiu monografic își propune reconstituirea în detaliu a activității expoziționale a artistului, făcută atât pe baza arhivei personale a lui Abrudan (cu fișe de creație, de activități și caiete de notițe), cât și utilizând arhivele publicațiilor periodice care au consemnat-o, coroborate cu studiile și cataloagele publicate, dedicate artistului. Cu riscul poate uneori de a obosi cititorul cu acest demers, considerăm că acesta este necesar pentru o mai bună cunoaștere și restituire sintetică a operei lui Abrudan, în vederea unor mai consistente cercetări și interpretări viitoare. De menționat că până la data acestui studiu monografic, nu a fost publicat un repertoriu expozițional exhaustiv al operei lui Abrudan și în întâmpinarea acestei nevoi a fost realizată această cercetare.
Încercarea monografică retrospectivă prezentă ține cont de importanța ansamblului operei lui Petre Abrudan, realizată atât în perioada ei timpurie, interbelică, cât și în aceea de maturitate, din timpul regimurilor totalitare comuniste românești, fără a realiza operații de „whitewashing” în prezentarea datelor, informațiilor sau lucrărilor care au făcut carieră în epocă (lucrări pentru care azi este adesea utilizată titulatura de „artă oficială”). (Cosmin Năsui)

* * *

Considerat drept unul din cei mai importanţi pictori ardeleni ai secolului XX, Petre Abrudan s-a născut în anul 1907 în localitatea Sutoru (judeţul Sălaj). S-a format profesional la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj, pe care o frecventează între 1925 și 1932, cu o întrerupere de doi ani pentru satisfacerea serviciului militar. I-a avut ca profesori, printre alţii, pe Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Anastase Demian şi Eugen Pascu – ultimii doi, reputaţi creatori strâns legaţi de mediul cultural interbelic din „Centrul Artistic Baia Mare”. În perioada studiilor clujene ia contact pentru prima dată cu Baia Mare şi cu mişcarea artistică de aici, ca bursier al Ministerului Cultelor şi Artelor din Bucureşti, în cadrul coloniei studenţeşti de vară organizată în 1927 pentru studenţii din instituţiile academice româneşti de artă.
După absolvire se stabileşte la Baia Mare pentru o perioadă mai îndelungată (1932-1948), timp în care desfăşoară o prodigioasă activitate artistică. Profesează o vreme ca desenator tehnic la Fabrica Phoenix şi, fapt anecdotic, oarecum „exotic”, practică fotbalul semiprofesionist în cadrul echipei Unirea Tricolor Baia Mare. Urmându-şi însă vocaţia principală, aceea de pictor, participă activ la viaţa expoziţională băimăreană în manifestări de grup, colective şi personale. În 1939 a fost prezent cu lucrări la expoziţia deschisă la Bucureşti de membrii coloniei artistice băimărene, creaţia lui fiind apreciată elogios de George Oprescu. În 1942 şi 1943 participă la Expoziţiile Pictorilor Români din Transilvania de Nord.
Ca urmare a importantei poziţii pe care o dobândeşte în cadrul coloniei artiştilor băimăreni, în 1937 este ales secretar al nou înfiinţatei Societăţi a Artiştilor Plastici din Baia Mare. În perioada ocupaţiei maghiare de după Diktatul vienez din 1940 continuă să locuiască şi să activeze la Baia Mare (septembrie 1940 – octombrie 1944), iar imediat după eliberare devine lider al grupării artistice băimărene, fiind ales în 1945 preşedinte al filialei locale a Sindicatului de artişti, scriitori şi ziarişti. Toate acestea îl consacră pe Petre Abrudan drept una dintre personalităţile marcante ale perioadei interbelice a istoriei „Centrului Artistic Baia Mare”.
După o scurtă şedere la Oradea se stabileşte definitiv la Cluj, unde primeşte un post de conferenţiar la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”. În capitala culturală a Transilvaniei participă cu consecvenţă la Expoziţiile Regionale şi apoi la Expoziţiile anuale judeţene, respectiv la expoziţiile naţionale anuale şi la bienalele de stat organizate la Bucureşti. De-a lungul timpului şi-a prezentat public activitatea şi în numeroase expoziţii personale organizate în principalele centre artistice româneşti, inclusiv la Baia Mare. Deşi stabilit definitiv la Cluj, Petre Abrudan nu renunţă niciodată la Baia Mare şi Maramureş, revenind periodic atât la Baia Mare, cât şi în diferite localităţi din Maramureşul istoric, până la încetarea sa din viaţă, în 1979. Creaţia sa a fost reprezentată în numeroase expoziţii ale muzeului băimărean de artă, inclusiv în expoziţiile permanente (1967-1978, 1984-2007, 2010…). (Ioan Angel Negrean)

Petre Abrudan – Painters’ Colony, Baia Mare 2019

Produced by:
Arte + Foundation
Baia Mare Municipality and Baia Mare Local Council

Project coordinator: Laura Teodora Ghinea
Publication coordinators: Laura Teodora Ghinea, Adrian Chira
Foreword: Laura Teodora Ghinea. Introductory study: Cosmin Năsui

Book jointly published with Eikon Publishing.

The known and presented history of Romanian art (in the historiographic and iconographic canon opened by George Oprescu) retains the name of Petre Abrudan (1907-1979) as linked to artistic activity in towns like Baia Mare, Oradea, Cluj, obviously with echoes and national representation in Bucharest too.
Petre Abrudan’s art was observed, appreciated and reviewed by important names of art history and criticism from Romania, beginning with the aforementioned George Oprescu (who remarked the artist even since 1939), followed by Petru Comarnescu, Ion Frunzetti, Vasile Florea, Horia Horșia, Marin Mihalache, Mircea Țoca, Mircea Deac, Constantin Prut, Negoiță Lăptoiu, Daniel Popescu, Ruxandra (Nădejde) Garofeanu, Virgil Mocanu, Dan Grigorescu, Viorica Guy Marica, Cornel Radu Constantinescu, Valentin Ciucă, Vasile Radu, Mihai Muscă, Livia Drăgoi, Tiberiu Alexa et alia. We may ask ourselves what did all these specialists almost unanimously praise in regard with Abrudan’s creation? The multiple answer, concisely expressed, lies firstly in the aspects of Abrudan’s involvement in organizing artistic life in Northern Transylvania and specialized education, together with coagulation of a stylistic form of domestic modernism, but also his pursuit of social themes or inspired from folklore or village life.
Starting from these premises we may try to extend the evaluation of today’s importance and status of Abrudan’s body of work, at more than 40 years since his passing, on the occasion of the retrospective exhibition dedicated to the artist by the Painters’ Colony in Baia Mare, accompanied by this volume. This monographic study sets out to a detailed reconstitution of the artist’s exhibition activity, based on Abrudan’s personal archive (with creation and activity sheets and scrapbooks), also utilizing periodicals’ archives that documented it, corroborated with published studies and catalogues dedicated to the artist. At the risk of sometimes tiring out the reader with this endeavour, we maintain it is necessary for a better acknowledgement and synthetic restitution of Abrudan’s work, in view of more consistent future research and interpretation. It is worth mentioning that to the date of this monographic study an exhaustive exhibition repertory of Abrudan’s work was not published yet, and this research was made to meet this need.
The present retrospective monographic quest is considering the importance of Petre Abrudan’s overall body of work, realized both in its early interwar period and in the mature one from the times of Romanian totalitarian communist regimes, with no „whitewashing” operations In presenting data, information or career-making works (for which the label of “official art” is often used today). (Cosmin Năsui)