Proiect editorial apărut sub egida Asociaţia „Vechiul Cluj”

Coordonatorul volumelor: Tudor Sălăgean

Coordonatorii proiectului: Sebastian Iacob Moga, Victor Eugen Salcă

Colecția Clujul din cuvinte este coordonată de Irina Petraș

Povești despre Cluj I - 186pg (2016)

Seria întâlnirilor intitulate „Povești despre Cluj” a debutat în anul 2014, iar prin intermediul acestora încercăm să facilităm un dialog informal între clujenii care doresc să descopere mai multe despre istoria și cultura Clujului și cei care au studiat-o sau au trăit-o. Am aflat împreună lucruri extrem de interesante și cu siguranță mai sunt multe de descoperit. După cum a reieșit în urma întâlnirilor, dar și a reacțiilor primite prin intermediul rețelelor de socializare, din ce în ce mai mulți clujeni își doresc să cunoască mai multe detalii despre istoria locului, legendele, tradițiile, mediul înconjurător în care s-a dezvoltat orașul, precum și despre personalitățile care i-au marcat istoria. (Sebastian-Iacob Moga)

Povești despre Cluj II - 208pg (2016)

În urmă cu 700 de ani, în 19 august 1316, Clujul era ridicat de regele Carol Robert de Anjou la rangul de oraș (civitas), moment culminant al unei lupte pentru libertate purtate timp de patru decenii […].

Nici un simbol nu ar putea fi mai potrivit pentru a ilustra această epocă a istoriei clujene decât statuia Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, realizată în 1373 de frații clujeni Martin și Gheorghe pentru palatul regal din Praga [...].

Meșteșugari, negustori, soldați sau artiști, clujenii secolului al XIV-lea erau animați de spiritul adevăraților luptători pentru libertate. O luptă pe care nu au abandonat-o niciodată, nici chiar când au fost singuri împotriva tuturor. (Tudor Sălăgean)

Povești despre Cluj III - 248pg (2017)

După ce eșuase în încercarea de-a cuceri Sibiul, unde se întărise pretendentul susținut de turci, Acațiu Barcsai, Gheorghe Rákóczi al II-lea se retrage spre Câmpia Transilvaniei, fiind îngrijorat de noua invazie. După un scurt popas pe terenul de mustra de la Someșeni, principele a intrat în Cluj și a poruncit de îndată ca porțile să fie păzite de trabanții săi, [...] pricinuind orașului mari silnicii și neajunsuri, așa cum scrie cronicarul Georg Kraus. Apoi, cu gândul la o confruntare decisivă cu dușmanii, își concentrează forțele pe râtul dintre localitățile Gilău și Florești, pe malul drept al Someșului Mic, pe un șes frumos, spre pieirea lui, dar spre marele folos și noroc al dușmanului. (Gabriel-Virgil Rusu)

Povești despre Cluj IV - 180pg (2018)

Orașul european, ca excepție de la o lume feudală tot mai închistată în cutume și norme juridice de multe ori preferențiale, respiră libertate, zămislind și răspândind pe continent germenii modernismului. Ca expresie a prosperității economice, generate de un comerț înfloritor, dinamizată de o paletă largă de meșteșuguri și impulsionată de o cultură inspirată mereu din modelele civilizației antice, comunitățile urbane se dezvoltă cantitativ și calitativ, desigur, în lipsa unor factori perturbatori precum războaie, foamete, cutremure, inundații, incendii, dar mai ales epidemii. Documentele medievale, relatările cronicarilor sau alte tipuri de izvoare conturează ideea că și Clujul se încadra, în linii mari, în asemenea paradigme. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea populația orașului, considerat Cheia întregii Transilvanii, era destul de numeroasă, astfel încât vechile ziduri de incintă devin practic neîncăpătoare. (Gabriel-Virgil Rusu)

Povești despre Cluj V - 216pg (2019)

Universitatea din Cluj devine în anii ‘20 un magnet irezistibil pentru fiii și fiicele satului românesc din Transilvania. Învățământul în limba română devine o realitate acum un secol, la 1919, odată cu reorganizarea universității maghiare existente. Accesul românilor la învățământul superior rămâne, totuși, anevoios. Performanțele intelectuale trec în planul secund, întrucât lipsa acută de resurse transformă obținerea diplomei într-o veritabilă cursă a supraviețuirii. [...] Greutățile materiale de tot felul, șocul cultural al tranziției rural-urban, speranțele neîmplinite ale Unirii, traumele războiului recent încheiat, iluzoriul pericol bolșevic, antisemitismul economic, toate vor genera frustrări coagulate sub egida periculosului cocteil al mișcării studențești ultra-naționaliste. Vom încerca să disecăm aceste aspecte [...] întrucât Clujul, alături de Iași și București, se va afla în prim-planul acestor zbateri sociale. (Cristian Manolachi)

Povești despre Cluj VI - 208pg (2020)

La Cluj s-a născut un singur principe, iar numele său a fost Ștefan Bocskai. În mod surprinzător, casa în care acesta a văzut lumina zilei este învecinată cu cea în care a avut loc nașterea marelui rege Matia Corvin, celălalt cap încoronat originar din acest oraș. Bocskai însuși era mândru de vecinătatea dintre cele două case. Foarte interesant este faptul că atât Matia Corvin, cât și Ștefan Bocskai au ajuns să vină pe lume la Cluj mai degrabă din întâmplare. [...] Cu toate acestea, asemeni lui Matia Corvin, Ștefan Bocskai a fost și el mândru de originea sa clujeană și a încurajat inițiativa conducerii orașului de a transforma casa în care văzuse lumina zilei într-un monument al memoriei sale, împodobit cu blazonul său princiar și cu o amplă inscripție. (Tudor Sălăgean)

Povești despre Cluj VII - 188pg (2021)

Puțină lume își aduce aminte că între anii 1933 și 1947 a apărut la Cluj o revistă cu numele „Carpații”, purtând subtitlul „Vânătoare*Pescuit*Chinologie”. Revista își avea redacția și administrația în Cluj, pe Strada Regina Maria (azi Bulevardul Eroilor) la no. 36, așa după cum reieșea de pe coperta primului număr, care a apărut la 15 ianuarie 1933. Timp de opt ani, revista a avut o apariție lunară constantă. [...] După [noiembrie 1947] revista își încetează apariția, căci se intrase în epoca „democrației populare”... În mare, o revistă cu profil cinegetico-pescăresc și chinologic a reușit să apară într-un oraș de provincie timp de 15 ani, până la o mare cotitură istorică, după care nu a mai fost nevoie de astfel de „burghezo-moșierisme”. (Mihai-Florin Hasan)

Povești despre Cluj VIII - 112pg (2022)

Dar o serie de crime și tentative comise cu sadism și, aparent, fără niciun mobil precis, de către o persoană necunoscută, bolnavă, feroce, inteligentă și periculoasă – reținută drept „omul cu ciocanul” –, au destabilizat profund comunitatea. O adevărată psihoză se instalase atunci în Cluj: oamenii priveau tot mai des și mai atent în urmă când treceau prin locuri izolate; mamele își chemau în casă copiii încă înainte de apusul soarelui, ferecând apoi repede ușile locuințelor; tinerii preferau să renunțe la discotecile uteciste; la Continental, la Metropol ori la Ursus, clienții o luau seara ușurel spre casă, înainte de închidere. Autoritățile responsabile cu ordinea publică și siguranța cetățenilor păreau depășite de situație în încercarea de a-l prinde pe ucigaș. (GABRIEL-VIRGIL RUSU)