Omagiu editorial la 240 DE ANI DE LA MARTIRIUL LUI HOREA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN apărut sub egida: Academia Română, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Centrul de Studii Transilvane, Consiliul Județean Hunedoara, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Fundația Transilvania Leaders, Asociația Școala Ardeleană de Editare și Promovare a Cărții

Ediția a III-a, aniversară
Cuvânt-înainte de Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române

Medalion biobibliografic de Mircea-Gheorghe Abrudan
Pe copertă: Ion Vlasiu, Horea (vol. 1: studiu de portret; vol. 2: machetă)
 

Ediția de față, aniversară, la 240 de ani de la Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan, o reia pe cea publicată la Editura Științifică și Enciclopedică în anul 1984, revăzută de autor. Intervențiile au fost minime, deoarece lucrarea lui D. Prodan Răscoala lui Horea este un model de scriere istoriografică, dar și de redactare. Speranța noastră este că va fi citită și receptată în continuare pe măsura valorii ei.
Răscoala lui Horea este un monument al scrisului istoric, iar autorul ei, David Prodan, a fost cel mai mare istoric al Transilvaniei din secolul al XX-lea. – Ioan-Aurel Pop
 

Despre volumul I:
 

„Ridicarea de la 1784 a iobagilor români din Transilvania, intrată în istorie sub numele de Răscoala lui Horea, e prima zguduire puternică a orânduirii feudale din cuprinsul țării noastre. Ea deschide procesul revoluționar, de răsturnare a raporturilor feudale. Dar mai e în același timp și prima afirmare violentă a conștiinței de sine a poporului român din Transilvania, izbucnind aceasta cu putere elementară acum chiar de la temeliile sale. Plasată în cadrul larg al istoriei generale, răscoala se produce într-un răstimp de mari eforturi de regenerare a vechiului regim, dar și de mari răsturnări revoluționare. Ne găsim într-un secol presărat de răzvrătiri, de răscoale, dar marcat și de mari revoluții, prevestind o lume așezată pe noi temelii, după Revoluția Americană și în preajma marii Revoluții Franceze. Ne găsim în plin secol al luminilor, al despotismelor luminate, în secolul unei noi revoluționări a gândirii umane însăși.” – D. Prodan

„David Prodan a dovedit că Răscoala lui Horea a însemnat modalitatea țărănească, populară de rezolvare a chestiunii naționale, de emancipare a națiunii române, așa cum mișcarea Supplex-urilor a fost forma politică de emancipare a națiunii, iar Școala Ardeleană a reprezentat calea culturală (intelectuală) de emancipare a aceleiași națiuni române. Ideea eliberării națiunii a funcționat în secolul al XVIII-lea pe căi paralele, care nu au comunicat între ele, dar au pregătit drumul pentru Revoluția de la 1848. În anii 1780-1790, intelectualitatea și plebea au mers separat și au avut nevoie de mai bine de jumătate de secol ca să se unească, pentru marea ridicare de la 1848-1849, unde poporul a avut în fruntea lui învățați și oameni politici de marcă, de la Avram Iancu și Axente Sever la Simion Bărnuțiu și Andrei Șaguna. David Prodan a văzut limpede, a întrevăzut și a prevăzut lucrurile, încât a avut o imagine de ansamblu asupra mersului istoriei românilor transilvăneni. În acest mers, Răscoala lui Horea a reprezentat o etapă fundamentală pe drumul emancipării țărănimii și al națiunii române.” – Ioan-Aurel Pop

Despre volumul II:
 

„Horea e inima masei, nu superiorul detașat al ei. Și mai are în plus acel indefinibil care modelează pe eroul popular, deține acea doză de taină care îl face apt pentru a cumula virtuți refuzate omului obișnuit, taină care vrăjește încrederea mulțimii, îi stârnește imaginația, pune în mișcare legenda, duce la nemurire eroul. Real sau imaginar, Horea a jucat un rol capital în răscoală. În așa măsură că evenimentul însuși s-a fixat, și în mintea contimporanilor, și în istorie, sub numele de „Răscoala lui Horea”. Ba în mintea nobilimii chiar sub cel de „Lumea lui Horea”. Detractori sau admiratori l-au văzut în felurite chipuri. Dar nici detractorii nu i-au putut nega rolul capital în răscoală, nu i-au putut nega sacrificiul, demnitatea în fața morții. Nici istorici potrivnici nu i-au putut nega o legitimă intenție: emanciparea poporului său.” – D. Prodan

„Autorul – cum singur spune – a lăsat „actorii, evenimentele, răscoala însăși să se nareze”; el nu a comentat, aparent, nicio mărturie, pentru a nu altera veridicitatea faptelor. Și așa, ele erau mediate prin pana consemnatorului, a martorului. Această „discreție” a autorului a condus la cel mai veridic tablou al răscoalei elaborat până în prezent, receptat conform sensibilității generațiilor contemporane. S-a operat printr-o interpretare intrinsecă a faptelor, ne-invazivă, încât în final cititorul vede lumea lui Horea ca pe o scenă, ca și cum ar fi fost martor ocular. Meritele cărții sunt ieșite din comun și se văd tot mai mult și tot mai multe, pe măsură ce trec anii. Mișcarea de la 1784 a fost pur și simplu țărănească, iar Horea a fost prototipul țăranului deștept, adaptat vieții de atunci, intrat în dialog cu lumea. Portretul lui Horea – din această carte a lui David Prodan – se proiectează parcă în univers cu o forță extraordinară, iese din tipare, se întrece pe sine, încât eroul devine personaj de legendă, se multiplică în spațiu și timp, ocupă lumi în expansiune. Horea crește mereu, „ca viteazul din poveste”, și se întruchipează parcă în însuși poporul român.” – Ioan-Aurel Pop

DAVID PRODAN – medalion biobibliografic

Academicianul David Prodan (1902-1992) face parte din galeria celor mai mari istorici ai Transilvaniei și din panteonul culturii române a secolului XX. S-a născut la 13 martie 1902, în localitatea Cioara, astăzi Săliștea, județul Alba, din părinții Ilie Prodan și Ana, născută Moțu, „țărani, agricultori”, după cum el însuși mărturisește în memoriile sale, publicate în anul 1993. A urmat școala primară confesională ortodoxă din localitatea natală, apoi și-a continuat studiile la gimnaziul de stat maghiar din Sebeș, la Colegiul Reformat (calvin) „Kún” (1913-1919) și la Liceul „Aurel Vlaicu” (1919-1921) din Orăștie. După examenul de „maturitate”, a studiat „limba română și istorie” la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Daciei Superioare” din Cluj (1921-1924), unde a avut profesori nume mari ale filologiei, literaturii și istoriei românești, precum: Sextil Pușcariu, G. Bogdan-Duică, Vasile Bogrea, Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaș, Ioan Ursu, Constantin Marinescu, Silviu Dragomir și Virgil Bărbat. În anul 1938, și-a susținut doctoratul la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj, sub coordonarea preotului profesor univ. dr. Ioan Lupaș, membru al Academiei Române, cu o teză despre Răscoala lui Horea în comitatele Cluj și Turda. A urmat specializări și documentări științifice la Budapesta, Viena, Veneția, Padova, Florența, Siena, Pisa, Genova, Milano, Paris și Istanbul. Și-a început cariera ca arhivist (1924-1937) în cadrul Direcției Regionale Cluj a Arhivelor Statului din România, fiind promovat pe posturile de arhivar (1938), bibliotecar (1938-1941), bibliotecar-șef (1941-1948) la Biblioteca Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, apoi șef de lucrări (1943-1948) la Institutul de Istorie Națională din Cluj–Sibiu, cercetător științific și șef de secție (1948-1972) la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj, profesor universitar (1948-1962) de istorie medievală și modernă la Facultatea de Istorie și Geografie a Universității „Victor Babeș”, apoi la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, pensionat în urma unor presiuni ale conducerii Catedrei de Istoria României. În toamna anului 1943, a fost implicat în mișcarea de stânga, a fost arestat și împrocesuat în grupul lui Zevedei Barbu, fiind închis timp de o lună în închisoarea militară din Sibiu. La sfârșitul anului 1947, a demisionat din Partidul Comunist, după ce trăise un „moment de șoc personal” la alegerile falsificate de comuniști în noiembrie 1946. Îi revine meritul de a fi salvat, în anii 1949-1950, fondurile de manuscrise și de carte veche românească din arhivele și bibliotecile Seminarului și Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj și Oradea, în urma desființării Bisericii Unite cu Roma de către regimul comunist la 1 decembrie 1948, întemeind, pentru depozitarea lor, Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române. A fost membru corespondent (1948) și titular (1955) al Academiei Române, apoi membru (1970) al Academiei de Științe Sociale și Politice, membru onorific al Asociației Istoricilor Americani, ales în 1986 la propunerea lui Keith Hitchins. A fost președinte de onoare (1991-1992) al Centrului de Studii Transilvane al Fundației Culturale Române. În anul 1940, s-a căsătorit cu Floarea (Florica) Vlădescu, pe care a iubit-o cu devotament 60 de ani, neavând însă copii. A trecut la cele veșnice în ziua de 11 iunie 1992 și a fost înhumat în Cimitirul Central din municipiul Cluj-Napoca.

În memoria profesorului, Universitatea Babeș-Bolyai a inaugurat, în anul Centenarului Marii Uniri, 2018, Muzeul Memorial „David Prodan” în clădirea în care a locuit la Cluj-Napoca, iar din anul 2019 oferă Bursa „David Prodan”. O stradă din municipiul Cluj-Napoca, școala gimnazială din Săliștea, Colegiul Național din Cugir și Asociația Arhiviștilor îi poartă numele, iar Fundația Culturală „Magazin Istoric” oferă anual Premiul „David Prodan”.

David Prodan s-a afirmat ca istoric și arhivist de prestigiu internațional, specialist în istoria socială a Transilvaniei medievale, problema iobăgiei în Transilvania secolelor XVI-XIX, urbariile, emigrația românească din Țara Românească și Moldova în Transilvania în secolul al XVIII-lea, lupta pentru emancipare politică a românilor transilvăneni în secolul al XVIII-lea, răscoala lui Horea, probleme economice relative la Transilvania secolului al XVII-lea. Prin vasta sa operă, a creat o problematică istorică prin care a influențat major istoriografia românească a secolului XX. Opera lui David Prodan însumează peste 30 de cărți de autor, volume de coautor, editor și coordonator și peste o sută de studii și articole în periodice științifice și de popularizare și în volume colective. Fundamentată pe o impresionantă documentație arhivistică, pe surse culese din arhivele locale, regionale și centrale ale Transilvaniei, păstrate în regiune și în Arhivele Naționale de la Budapesta și de la Viena, opera istoriografică prodaniană rezistă trecerii timpului și rămâne un reper de neocolit pentru cunoașterea istoriei Transilvaniei. Dincolo de erudiția informației și de vigoarea intelectuală a analizei, pe care timpul nu le-a erodat, discursul profesorului prezintă calități și veleități literare remarcabile, care-i conferă operei sale o evidentă particularitate în istoriografia română a secolului XX. Cele mai importante lucrări prodaniene sunt: Răscoala lui Horea în comitatele Cluj și Turda, București, 1938; Teoria imigrației românilor din Principatele Române în Transilvania în veacul al XVIII-lea. Studiu critic, prefață de I. Lupaș, Sibiu, 1944, apărută și în limba franceză, la Sibiu, în 1945; Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării națiunii române, Cluj, 1948, ediția a II-a, București, 1967, ediție total revizuită și adăugită, București, 1984 și 2013, tradusă și în limbile engleză (1971) și germană (1981); Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea, vol. I-III, București, 1967-1968; Răscoala lui Horea, vol. I-II, București, 1979, ediție nouă, revizuită, vol. I-II, București, 1984; Iobăgia în Transilvania în secolul al XVII-lea, vol. I-II, București, 1986-1987; Problema iobăgiei în Transilvania (1700-1848), București, 1989; Transilvania și iar Transilvania. Considerații istorice, București, 1992, ediție nouă de Aurel Răduțiu, București, 2002, tradusă și în limba engleză la Cluj-Napoca, în anul 1992 și în 1996. De asemenea, a contribuit la realizarea volumelor: Istoria României, vol. III: Feudalismul dezvoltat în secolul al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea. Destrămarea feudalismului și formarea relațiilor capitaliste, București, 1964 și Glosar de termeni și expresii din documentele latine privind istoria medie a României, București, 1965.

Titlurile prodaniene Supplex Libellus Valachorum, Iobăgia în Transilvania și Răscoala lui Horea sunt opere fundamentale în cunoașterea istoriei românilor din Transilvania în perioada Evului Mediu și în modernitate, reprezentând lecturi formative și repere bibliografice obligatorii pentru orice intelectual român sau pasionat de istoria noastră națională, socială sau bisericească. În mod deosebit, pentru breasla istoricilor, David Prodan rămâne un model și un exemplu de urmat. Pentru amănunte privitoare la biografia și opera sa, a se vedea: David Prodan, Memorii, text îngrijit și adnotat, cu o prefață de Aurel Răduțiu, Editura Enciclopedică, București, 1993; Nicolae Bocșan, Nicolae Edroiu, Liviu Maior, Aurel Răduțiu, Pompiliu Teodor (coord.), D. Prodan: Puterea modelului, Editura Centrul de Studii Transilvane, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1995; Nicolae Edroiu, Ioan Ciocian, Ioan Drăgan (coord.), L-am cunoscut pe Academicianul David Prodan, Editura Dacia Porolissensis, Zalău, 2002; Veronica Turcuș, Mircea-Gheorghe Abrudan, „Prodan David”, în Victor Spinei, Dorina N. Rusu (coord.), Enciclopedia reprezentanților scrisului istoric românesc, vol. IV (O-R), Editura Karl A. Romstorfer a Muzeului Național al Bucovinei, Suceava, 2021, pp. 298-299.

CȘ II dr. Mircea-Gheorghe Abrudan,
Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române

Cuprins

David Prodan – istoric al țărănimii de Ioan-Aurel Pop

David Prodan, medalion biobibliografic de Mircea-Gheorghe Abrudan

Prefață la ediția a II-a (1984)

Prefață la ediția întâi (1979)

Prescurtări frecvente în note

I. Geneza răscoalei

1. Premizele istorice în Transilvania: O imagine în acvaforte a iobăgiei • Evoluția economiei domeniale • Statul în fața regimului domenial • Temeiurile românești ale problemei iobăgești • Împăratul Iosif al II-lea • Nesiguranță – neliniște: un caz semnificativ

2. Frământările din Munții Apuseni: Particularitatea iobăgiei camerale • Sporirea dării • Reglementarea urbarială din 1776 • Sarcinile iobăgești după 1776 • Plângeri peste plângeri • Crâșmăritul • Tulburarea de la Câmpeni • Agitații prevestitoare • Procesul • Agitații și mai mari

II. Preludiul răscoalei: Conscripția militară

Înscrierile • Urmările • Reacția oficială: sistarea conscripției • Agitațiile după sistare

III. Desfășurarea răscoalei

1. Acțiunea țăranilor: În Zarand • Pe Mureș în jos • În comitatul Arad • Pe Valea Streiului. În Țara Hațegului • Pe Mureș în sus • Atacarea Devei • Execuțiile din Deva • Invadarea Câmpenilor • Prădarea Abrudului • Prinderea lui Horea la Bucium • Răfuiala cu aparatul administrativ sătesc • Pe Arieș în jos. Spre Turda, spre Cluj • Lupșa – Baia de Arieș – Mogoș – Cricău • Ultimatul țăranilor • Căpitanii

2. Reacția nobilimii și a oficialității: Refugiul • Reacția comitatelor și autorităților camerale • Apărarea orașelor • Guvernul și Comandamentul general • Împăciuirile

IV. În neliniștea așteptării

Agitațiile țărănimii • „Insurecția” nobilimii. Comitatele • Teama orașelor • Guvernul și Comandamentul • Acțiunea comisarului gubernial Mihail Brukenthal și a episcopului Ghedeon Nichitici
 

V. A doua fază a răscoalei

1. Pe teatrul acțiunii: Împăratul în fața răscoalei • Schultz la Câmpeni • Ridicarea din nou • Confruntarea țăranilor cu armata • Acțiunea paralelă de pacificare. Lupta de la Mihăleni • Împăratul în timpul reprimării răscoalei • Prinderea lui Horea și Cloșca

2. Ce se petrece în afara Munților: Comitatele • Nobilimea insurgentă • Prevenire în toate părțile • Guvernul • Agitațiile țărănimii

VI. Activitatea Comisiei regale de investigație

1. Măsuri de liniștire și ascultarea celor închiși: La Arad • La Deva • La Alba Iulia

2. Plângerile țăranilor: Din comitatul Hunedoara • Din Țara Hațegului • Din comitatul Alba și din altele

3. Pledoaria nobilimii: Nobilimea refugiată în Sibiu • Nobilimea comitatului Hunedoara • Din comitatul Alba • Din comitatul Cluj • Magnații cu Tabla regească și cu nobilimea comitatului Târnava • Memorii ale întregii nobilimi • Alte opinii • Și o opinie românească: a vicarului Ioan Popovici • O atitudine luministă

VII. Ianuarie – Februarie

1. Activitatea oficială: Împăratul • Comisia • Armata • Prinderea lui Crișan • Guvernul • Recompensele

2. Nobilimea

3. Țărănimea: În comitatul Alba • În comitatul Hunedoara • În Țara Hațegului • În alte părți

VIII. Sancțiuni

1. Condamnarea căpitanilor: Închisoarea • Purtarea lui Horea și Cloșca pe Valea Mureșului • Problema judecării • Mărturia lui Alexandru Chendi • Interogatoriul lui Cloșca • Interogatoriul lui Horea • Interogatoriul lui Crișan • Sentințele – Execuțiile

2. Alte condamnări: Alte sentințe • Deportări

IX. Consecințe

1. După execuție: Acțiunea oficială • Bilanț sumar în cifre • Noi agitații țărănești

2. Concluziile regimului imperial: Raportul contelui Jankovich • Desființarea șerbiei • Efectul patentei de desființare • În comitate • În Munți • Lichidări • Soarta reformelor iozefine

X. Răsunetul răscoalei peste hotare

1. În Ungaria

2. În Apus: Cauzele răscoalei • Faptele • Conducătorii • Alte informații • Țările Române. Imperiul turcesc • Mărturii plastice, literare și de alte naturi • Atitudini apusene • Pledoaria lui Brissot • Primele apariții ale răscoalei în istoriile apusene

Un cuvânt de încheiere