Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania Leaders

Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș

Colaj copertă:
- Palatul Camerei Deputaților (în prezent, Palatul Patriarhiei)
- Hartă: G-ral Constantin Teodorescu & Prof. dr. Vasile Meruțiu, Institutul Grafic Albert Baer (Ed.), România Mare cu numirile românești ale tuturor localităților, 1919 (Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi)

Și mai ales, d-lor, când realitatea vieții brute adeseori ne aduce ca să curmăm în pământul acesta, adeseori încărcat cu lucruri care ne apasă și ne dezgustă, e bine să ne folosim de astfel de momente solemne, pentru a ne ridica în sfere mai înalte, pentru a ne înălța în sufletul nostru și să luăm curaj, voință și îndemn nobil din pildele celor din trecut, pentru a merge și mai departe pe aceeași cărare spre veșnica mărire a neamului românesc.
Când examinăm acest tratat, nu trebuie să uităm că izvorul adevărat al unirii neamului românesc nu este acest tratat, izvorul adevărat al unirii neamului nostru este conștiința vie a neamului românesc și hotărârea sa suverană, iar acest tratat însemnează numai o recunoaștere internațională, întărirea în domeniul internațional a unei uniri și a unui stat puternic și, credem, veșnic existent, al României Mari izvorâte din viața nestrămutată a întregului neam.
Baza unirii noastre, baza României Mari, izvorul de drept al acestei înfăptuiri mărețe, încântătoare pentru noi, sunt hotărârile luate în Bucovina, în Basarabia și în Ardeal, expresie a voinței unitare a suveranității colective a întreg neamului românesc, exprimate în mod solemn în sesiunea trecută a Camerei, când s-au votat legile pentru unirea pentru veci a tuturor provinciilor către România Mumă. (Deputatul IULIU MANIU în Parlamentul României întregite, 26 august 1920)

* * *

Volumul istoricilor Gheorghe Sbârnă și Ion Calafeteanu despre ratificarea Tratatelor rezultate din Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) de către Parlamentul României (1920-1922) înfățișează, prin narativul documentelor, opțiunile diferitelor curente politice cărora aparțineau „Întregitorii”. Aceștia prezintă nu doar optimismul „botezului lumii celei noi”, ci și „puncte întunecoase” în conținutul Tratatelor care au încheiat Primul Război Mondial. Cei doi autori demonstrează că, pentru cetățenii României, procesul politic al ratificării Tratatelor de pace postbelice a însemnat, cum o spunea și Iuliu Maniu, o reafirmare a voinței românilor și a suveranității lor naționale, așa cum aceasta a fost exprimată și în Rezoluțiile de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, în 1918. Din vocile Generației Marii Uniri se poate auzi nu doar freamătul trecutului, ci și căutările drumurilor viitoare! (VASILE PUȘCAȘ)

* * *

Cuprins

Cuvânt-înainte (de Gheorghe Sbârnă și Ion Calafeteanu)

DOCUMENTE

I. Ratificarea Tratatului de pace încheiat între Puterile Aliate și Asociate, la Versailles, în 29 iunie 1919. Tratatul de pace cu Germania

1. Senatul. Ședința din 14 august 1920

     Cuvântul senatorului General I. Popovici

     Cuvântul senatorului I. Nistor

2. Adunarea Deputaților. Ședința din 20 august 1920

     Cuvântul deputatului Iuliu Maniu

     Cuvântul deputatului Al. Dunăreanu

     Cuvântul ministrului de Externe, Take Ionescu

II. Ratificarea Tratatului încheiat cu Austria de către Puterile Aliate și Asociate, la St.-Germain, în 10 septembrie 1919, precum și Tratatul relativ la dreptul minorităților, încheiat cu România la Paris, în 9 decembrie 1919

1. Şedința Senatului din 29 iulie 1920

     Cuvântul senatorului G. Meitani

     Cuvântul senatorului Gh. Grigorovici

     Cuvântul ministrului de Externe şi ad-interim la Finanţe, Take Ionescu

     Cuvântul senatorului N. Bațaria

     Cuvântul senatorului I. Nistor

     Cuvântul senatorului G.G. Mironescu

2. Adunarea Deputaţilor. Şedinţa din 12 august 1920

     Discursul deputatului C. Banu

     Discursul deputatului C. Cracalia

     Discursul deputatului A.C. Cuza

3. Adunarea Deputaţilor. Şedinţa din 12 august 1920

     Discursul deputatului Al. Vaida Voevod

     Discursul lui Take Ionescu, ministru de Externe şi ad-interim la Finanţe

III. Ratificarea Tratatului de pace încheiat la Trianon, între Puterile Aliate şi Asociate și Ungaria, în 4 iunie 1920

1. Şedinţa Senatului din 14 august 1920

     Discursul senatorului I. Păcurariu

2. Şedinţa Senatului din 16 august 1920

     Discursul senatorului Ion Nistor

     Discursul senatorului Ibrahim Themo

     Discursul senatorului G.G. Mironescu

     Discursul senatorului Liviu Micşa

3. Şedinţa Senatului din 17 august 1920

     Discursul senatorului Christache Georgescu

     Discursul senatorului dr. George Bilaşcu

     Discursul senatorului General Silviu Herbay

     Discursul senatorului Eugeniu Bran

     Discursul lui Take Ionescu, ministrul de Externe şi ad-interim la Finanţe

4. Adunarea Deputaţilor. Şedinţa din 20 august 1920

     Discursul deputatului dr. Avram Imbroane

     Discursul deputatului dr. D. Lascu

5. Adunarea Deputaţilor. Şedinţa din 26 august 1920

     Discursul deputatului Gaspar Muth

     Discursul deputatului D. Secelea

     Discursul deputatului N.D. Cocea

     Discursul deputatului Traian Lalescu

     Discursul deputatului Iuliu Maniu

     Discursul deputatului Duiliu Zamfirescu

     Discursul lui Take Ionescu, ministru de Externe şi ad-interim la Finanţe

     Declaraţia deputatului Patrichie Ramnianţu

     Declaraţia prezentată de deputatul D. Rădulescu

IV. Ratificarea Tratatului Unirii Basarabiei cu România

1. Senatul. Şedinţa din 3 aprilie 1922

2. Adunarea Deputaţilor. Şedinţa din 7 aprilie 1922

INDEX

* * *

GHEORGHE SBÂRNĂ este profesor consultant, conducător de doctorat la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. A fost cadru didactic universitar, de la absolvirea Facultăţii de Istorie de la Universitatea Bucureşti din 1966, la Academia de Ştiinţe Social‑Politice, la Universitatea Bucureşti, Politehnica Bucureşti, Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Universitatea „Spiru Haret” şi Universitatea „Valahia” din Târgovişte. Şi‑a concentrat activitatea didactică şi de cercetare pe teme fundamentale ale istoriei moderne şi contemporane ale României, în conjuncţie cu evoluţiile europene din secolele XIX şi XX. Cărţi publicate: Parlamentul şi politica externă a României, 1919‑1940 (2000); Partidele politice din România, 1918‑1940 (2001); Românii şi proiectele federale europene interbelice (2002); Marea Unire în Parlamentul României (2007), Vespasian V. Pella – în slujba dreptului şi a cauzei păcii, ediţie îngrijită şi studiu introductiv (2011); Revoluţia Română din Decembrie 1989. Dicţionar general (coordonator) (2010); Constituţia României. Studii (coordonator) (2014); Tratatele de Pace ale României, 1919‑1920 (împreună cu Ion Calafeteanu) (2017); România în anii premergători Marii Uniri, 1916‑1917. Culegere de studii (coordonator împreună cu Ioan Opriş) (2017); România în anul Marii Uniri. Culegere de studii (coordonator împreună cu Ioan Opriş) (2018); 1919. Confirmarea internaţională a României întregite. Culegere de studii (coordonator împreună cu Ioan Opriş) (2020).

* * *

ION CALAFETEANU este profesor consultant, conducător de doctorat la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Istorice şi Social‑Politice, diplomat, îndeplinind misiuni la New York, la Misiunea Permanentă a României pe lângă O.N.U. şi la Roma – Academia di Romania. Profesorul Calafeteanu a împletit activitatea de cercetare cu cea de cadru didactic în învăţământul superior, fiind profesor asociat la Universitatea Bucureşti, la Universitatea „Dimitrie Cantemir” şi la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. Şi‑a concentrat activitatea de cercetare spre aprofundarea unor teme fundamentale ale istoriei naţionale în conjuncţie cu evoluţiile europene din secolul XX, istoria diplomaţiei româneşti, istoria exilului românesc anticomunist. Cărţi publicate: Iuliu Maniu – Ion Antonescu: Opinii şi confruntări politice (1994); Revizionismul ungar şi România (1995); Politică şi interes naţional în România interbelică (1996); Români la Hitler (1999); Exilul românesc, erodarea speranţei. Documente (1951‑1975) (2003); Scrisori către Tovarăşa Ana (2005); Grigore Gafencu. Jurnal (2008); Revoluţia română din Decembrie 1989. Documente (2009).