Cuvânt-înainte de Ion Mureșan

Volum ilustrat cu lucrări de Irina Petraș

Pe copertă: Irina Petraș, lucrare din seria De-a culorile, ulei pe pânză, 2025

Eu cred cu tărie că un poet care vede cum „Peste Sahare se întind imense biblioteci”, iar „sub nisip se învață o limbă nouă”, un poet care vede „Până și ochii bunului Dumnezeu (care) par doi licurici/ în întuneric” nu prea are șanse să umble cu mintea lui în afara Poeziei. Aș mai întinde o capcană cititorului, îndemnându-l să nu-i scape la lectură poemele, că, deh, Liviu Mircea e poet, ca atare, iubește, așa că, la vederea doamnelor, ochii i-au mai înmugurit: „Sub ploaia de-afară, ochii noștri încolțeau unul după altul”.

Cât despre meleagurile îndepărtate pe care le-a străbătut de-a lungul multor ani, cred că este vremea să-și accepte sentința pe care el însuși și-a dat-o: „Cu timpul, depărtările intră la apă ca oamenii bătrâni”. (Ion Mureșan)

Cu o biografie fabuloasă, Liviu Mircea a strâns sub pleoape multe imagini pe unde a călătorit și, în inima sa, multe iubiri, toate un fel de tezaur prețios, imaterial. Ele sunt un prilej nu de rememorări, ci de retrăiri intense, într-un prezent care înglobează trecutul viu. Rar atâta superbă și dramatică revenire fără nostalgii și melancolie, fără sentimente amăgitoare și regrete, la un prezent-trecut continuu, necontradictoriu, doar un elogiu al vieții, așa cum a fost ea, neprevăzută și generoasă, chiar în momentele dificile. Totul împrospătat de un șuvoi impetuos, de un flux vital uimitor și energic de imagini. Mereu ceva stenic și proaspăt te cucerește la acest poet, dialogând cu cititorul, confesându-se, fără să se plângă, dimpotrivă, parcă mereu gata de o nouă iubire, de un nou drum.

Am putea cita de oriunde din acest volum, timbrul autentic nu se dezminte, poeziile nu te dezamăgesc, au o unitate clară, unind sentimentul cu plăcerea spunerii simple, firești, cu asocieri imagistice originale. Un volum care se impune prin însușirile unei modernități dincolo de mode la zi, destructurante, de grotesc și minimalism, un volum actual și solid. (Adrian Popescu)

Fiecare scriitor e un drum. Cu cât lista e mai lungă, cititorii par că sunt noduri de drumuri. (Liviu Mircea)

Fragmente din volum:

Sunt din nou la răscruce,

direcțiile sunt acuarele ce se pierd

unele în altele.

Nici unul din pașii tăi nu s-a oprit,

nici unul,

tălpile tale

le văd luminând alte depărtări.

Sunt deja roșu,

mi-a dat inima pe-afară

și în fiecare noapte sunt la răscruci,

nimic nu-i sigur,

și nimic nu mă oprește.

Liviu Mircea

Născut în 28 iulie 1957, în Sărmașu, un orășel din județul Mureș, Transilvania. A făcut studii de Managementul Proiectului în Dublin, Irlanda. A crescut la țară, alături de bunicul său care, deși nu a fost scriitor, avea stofa unui povestitor fantastic. A fost prima persoană care l-a făcut să viseze, iar de atunci nu a încetat niciodată să își imagineze alte lumi posibile. Prima poezie a pus-o pe hârtie la nouă ani, iar de atunci, nu s-a oprit niciodată din scris și nici nu a aflat de ce se întâmplă asta, dar acceptă că e bine așa cum e. A publicat până acum opt volume de poezii (Un fel de-a zbura, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1998; Ruginirea Elveției, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1999; Emigropa, Editura Aletheia, Bistrița, 2000; Maszkjatek, Editura Aletheia, Bistrița, 2000; Premiul Nobel pentru singurătate, Editura Aletheia, Bistrița, 2002; Evadare din propria mea umbră, Editura Aula, Brașov, 2004; Fețele târfelor mele, cuvintele, Editura Brumar, Timișoara, 2006; Mai e puțin până treci strada, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2024). A participat la mai multe Festivaluri de Poezie din Irlanda, Germania, Franța și România. A publicat poezii în Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, SUA, Franța, Ungaria și România. A fost nominalizat pentru Premiul cel mare, de trei ori la rând, în 2006, 2007 și 2008, la Festivalul Internațional de Poezie din SUA. A fost inclus în patru antologii de poezie din SUA, Marea Britanie, Danemarca şi Germania.