Cartea conflictelor [978-630-314-237-1] | 0.00 Lei | Editura Școala Ardeleană

Sub titlul acestor versuri noi de Mircea Stâncel se desfășoară efectiv o suită de conflicte sufletești mărturisite de un subiect liric decepționat de o iubire pe cale de destrămare, iar limbajul lor răsfrânge asemenea stări de agitație și inconfort lăuntric, abandonând aproape orice notă de solemnitate a confesiunii, amintită doar ca un rest convențional al „discursului amoros”: „Vin la tine cu cel de pe urmă trandafir”... Discursul liric nu devine totuși elegiac, nici sarcastic, ci caută, cumva sisific, să depășească starea de criză printr-un spectacol verbal dinamic și contrastant, de o remarcabilă inventivitate: poemele sunt pline de metafore și „situații lirice” unificate într-o compoziție de tipul „temei cu variațiuni”, asamblând evocări ale femeii situate în centrul iradiant al imaginarului, în ipostaze alternative, când mai „romantice”, când mai prozaice și frivole, întâmpinate cu reproșuri de cel trădat, dar care rămâne „aleasa” lui, cu aspirația unei reconcilieri mereu periclitate: „hai să fim din nou nemuritori”... (ION POP)

Madrigalul epopeic pornit mai'an cu Sunt imperfect, draga mea continuă și-n Cartea conflictelor lui Mircea Stâncel pe aceeași partitură pasională în care o feminitate stihinică și pusă pe pandalii cutreieră un oraș, o biografie și o bibliotecă, antrenîndu-le pe toate într-un spectacol de imnice dedicate unor „picioare înalte” care-i „consumă” poetului „toată imaginația”. E, însă, vorba nu atît de o imaginație consacrată religios acestor meritorii picioare, cît de una agresivă ea însăși, cu gust aparte pentru un fel de catastrofism emfatic al pasionalității și pentru o apocaliptică ludică, astfel încît poate sări spontan de la notația de cotidiene la dialectica precipitată a unei pasionalități suprarealiste mai degrabă ea însăși decît proiectarea ei expresivă… (AL. CISTELECAN)

Cu Mircea Stâncel tânăra, cea mai tânără poezie a noastră se înnoiește cu o dimensiune nouă, se înnoiește cu un timbru original, pentru că Mircea Stâncel a asimilat foarte bine poezia de dinaintea lui; atât de bine încât aproape nu se mai pot depista influențe în versul lui. (NICHITA STĂNESCU. Revista Literară Radio, 24.09.1977)

MIRCEA STÂNCEL (n. 1947) este scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara. Carți de versuri publicate: Camașa de sare, Ed. Cartea Româneasca, 1981, debut, Premiul Editurii; Camașa de sare 2, Ed. fundația paem, 2004; Camașa de sare 3, Ed. fundația paem, 2005; Neliniștea ordonata, Ed. Eminescu, 1987; Antiorientalia, Ed. Fundația paem, 2001; Antiorientalia 2, Ed. fundația paem, 2002; Antiorientalia 3, Ed. fundația paem, 2002; Neuralice, Ed. Generis, 2003; Lucruri și limbaje, Ed. Limes, 2009; Dincolo de melancolie, Colecția revistei Discobolul, 2014; Cartea speranțelor disperate, Colecția revistei Discobolul, 2017; Sunt imperfect, draga mea, Colecția revistei Discobolul, 2021; Integrala poetica, Colecția revistei Discobolul, 2021.