Ediţia digitală reproduce întocmai ediţia tipărită din anul 2018.

Un eveniment al lagărului de la Oranki, menţionat în toate mărturisirile, a fost „vizita de lucru” a Anei Pauker, cu scopul de a recruta voluntari pentru Divizia „Tudor Vladimirescu”. Se ştie că unitatea respectivă a fost înfiinţată înainte ca armata română să întoarcă armele împotriva nemţilor (23 august 1944) şi să devină aliata ruşilor. Aşadar, voluntarii se angajau să lupte împotriva propriului popor. Niciun ofiţer român nu a acceptat să se înscrie! Este o expresie de nobleţe şi de demnitate umană a corpului nostru ofiţeresc de carieră, care, în ciuda tuturor promisiunilor ce le‑au fost avansate, nu au acceptat să trădeze, cu riscul propriei vieţi. Am o vagă senzaţie că, din motive care îmi sunt doar bănuite, nu îi cinstim cum s‑ar cuveni.
Apoi, mi‑a atras atenţia preocuparea pentru scris a unor prizonieri, în condiţiile de la Oranki: „La început se scria pe foi de mesteacăn. În apropiere erau pădurile nesfârșite de mesteceni, de unde se făceau transporturi în lagăr”. Aflasem şi eu, din alte mărturisiri anterioare, că literatura îi preocupa pe mulţi dintre ofiţerii români prizonieri de război la Oranki. Scrisul pe coajă de mesteacăn! Pe de o parte, aşa cum mi s‑a spus, erau creaţii personale, poezii, mai cu seamă, ale câtorva ofiţeri. Cei mai mulţi, însă, rememorau pagini întregi de literatură şi le notau. Se editau în lagăr, pe coajă de mesteacăn, frânturi din operele scriitorilor îndrăgiţi. Mai mult, unul dintre prizonieri – ar merita să îi cunoaștem numele, dar el a rătăcit în uitare – a refăcut pe coajă de mesteacăn întreaga istorie a literaturii române. Aşa cum a putut el.
Indiferent de conţinutul acelei lucrări spulberate precum frunzele palide ale mestecenilor, cred că întâmplarea aceea este cel mai înălţător omagiu adus literaturii române şi literaturii în general. Ea dovedeşte forţa artei cuvântului, capacitatea ei de a ridica fiinţa umană deasupra suferinţei şi de a‑i da putere să reziste. (Andrei Moldovan)

Cuprins

I. MAI VECHI CREDINŢE
Istorie şi literatură
Dacia literară – reînviată în 1859
Triumfător asupra popoarelor
Naşterea României literare
Alecsandri şi Ubicini – copiii teribili ai Unirii
Mihail Kogălniceanu – un Cicero al României moderne
La Hanul lui Manuc – vânzători de ţară
Mare „kalhoz”!

II. JUNIMIŞTI ŞI NU NUMAI
Lecția lui Maiorescu
Un document despre Eminescu
Suflete gemene
Cum ar îngheţa mucul condeiului
Ioan Slavici – o scrisoare din 1878
O dimensiune morală: Grigore Silaşi
Ion Pop Reteganul şi direcţia mitologizantă

III. LA CUMPĂNA VEACURILOR
Carmen Sylva în traducerea lui George Coşbuc
Reginele României şi literatura
Aron Cotruş – inedit
Octavian C. Tăslăuanu sub presiunea autorităților
Tânărul Ion Minulescu sub protecția lui Ilarie Chendi
Sextil Puşcariu la Glasul Bucovinei

IV. ÎN INTERBELIC
Ion Agârbiceanu – corespondenţă inedită
I.L. Dorna – un pseudonim al lui Liviu Rebreanu?
Puia Rebreanu, prudentă sau abilă?
Caietele Panait Istrati
Epistolele şi literatura – sumare aprecieri
Despre Mircea Eliade
Nicolae Steinhardt între Libertatea şi Revista Fundaţiilor Regale postbelică
Istoria literaturii române de la Oranki

V. EPIGONI
Recuperarea valorilor estetice ca formă de rezistenţă a literaturii
Iluminarea pierdută
Furt al scrierii româneşti
Columna lui Traian
Săraci de a pururi
En attendant Brâncuşi
Jos cu literatura română!
Epigoni

ANEXE

Andrei Moldovan (2 februarie 1949, Chiuza – 29 octombrie 2020, Bistrița) a fost poet, profesor de limba și literatura română, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, președinte al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud.

Volume publicate: Coșbuc sau lirismul pragurilor, Editura Clusium, 1997; Erezii lirice, Editura Limes, 2004; Aruncarea în haos, Editura Arcade, 2004; Întâmplări literare, Editura Limes, 2005; Liviu Rebreanu prin el însuși, în colaborare cu Niculae Gheran, Editura Academiei Române, 2008 (volum premiat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj); ediția a II-a, Casa Cărții de Știință, 2018; Pretexte, dicționar-antologie de scriitori din Bistrița-Năsăud, Editura Eikon, 2008; Butelia cu oxigen. Consemnări critice, Editura Eikon, 2010; Mâhnirile limbii române, Editura Limes, 2011; Poeți români de azi. Alte erezii, Editura Casa Cărții de Știință, 2011 (nominalizare la Premiile USR, Filiala Cluj); Coșbuc sau lirismul pragurilor, ediția a II-a revăzută, Editura Eikon, 2012; ediția a III-a, Editura Eikon, 2014; ediția a IV-a, Editura Școala Ardeleană, 2016; Un Rebreanu hăituit, Editura Tipo Moldova, 2013 (Premiul Festivalului Național de Literatură „Liviu Rebreanu”, Bistrița); Scrisori către Liviu Rebreanu (colaborator), Editura Academiei Române, 2014, coordonator: N. Gheran; Chiuza lui Liviu Rebreanu (în colaborare cu Ioan Pintea), Bistrița, 2016; Ephemeride, Editura Limes, 2016 (nominalizare la Premiile Filialei Cluj a USR); Consemnări critice, Editura Cartea Românească, 2017; Literatură tradițională din Nord, 3 volume, Editura Charmides, 2017; Scriitori din Bistrița-Năsăud. Dicționar critic cu 55 de parodii și o postfață în versuri de Lucian Perța, Editura Școala Ardeleană, 2018; Fragmente critice, Editura Charmides, 2019; Istorie și literatură, Editura Școala Ardeleană, 2019 (Premiul Festivalului Național de Literatură „Liviu Rebreanu”, Bistrița); „Bulevardul” Niculae Gheran (antologie îngrijită), Editura Școala Ardeleană, 2019; ediția a II-a, 2020; Mare kalhoz. Ephemeride II, Editura Limes, 2020; Cărți și autori din Bistrița-Năsăud, 2021, Romanele poeților, 2022 și Cântec spre seară (poeme), 2024, volume postume îngrijite de Ioan Pintea și Menuț Maximinian, publicate de Editura Școala Ardeleană.