Proiect editorial apărut la 100 de ani de la nașterea lui Ștefan Aug. Doinaș

Să îl redai publicului prin interpretare in intentio operis pe Ștefan Aug. Doinaș ‒ unul dintre poeții cei mai cunoscuți prin opera lor, cei mai necitiți, dar al căror nume este privit prin prisma simplificării și generalizării ‒ nu e tocmai ușor. Să îl iei pe un Doinaș, a cărui etichetă a devenit „baladescul cerchist”, un clișeu al criticii (în multe cazuri, stereotipul asociindu-l pe poet doar cu Mistrețul cu colți de argint) și să îl oferi în lumina unei astfel de interpretări: „Am încercat să-l citim pe Doinaș printr-un anti-Doinaș, care-și reprimă biograficul într-o «imagine-prezență reductibil artistică»”, după ce vei fi făcut deja proiecția orizonta­lității în bogăția profunzimii ei, nu doar a întinderii, în adân­-ci­mea ei creatoare (ca spațiu inconștient), înseamnă să pătrunzi, ca poet și interpret critic deopotrivă, cu teama de a nu strica ceva din funcționalitatea organică a operei lirice doinașiene. (Adrian Lesenciuc)

Durata vieții nu se măsoară în ani, ci în fapte de valoare. Suntem în fiecare clipă pe o culme, deci mărginiți de o parte și de alta de abis, și, ca atare, pradă unui fragmentarism, de îndată ce simțim timpul ca fiind format din… atomi temporali. Dacă însă îl trăim ca pe un continuum, el nu este decât un permanent apel la extaz. Cineva ne cheamă de dincolo și, pe măsură ce „înghițim” calendarul, percepem această chemare, din ce în ce mai limpede, singura grijă fiind aceea: Cum îi vom răspunde? (Ștefan Aug. Doinaș)

Distincția față de subiectul heteronimic al unui Pessoa (lectură importantă pentru Doinaș, mărturisită ca atare) e fin trasată, ca de altfel și vecinătățile „intertextuale” ale acestei poezii într‑adevăr proteice, alimentată progresiv de o bibliografie revelatoare. Toate consi­derațiile despre natura jocului, cu puncte de sprijin în reflecțiile eseistului Doinaș, sunt cele mai ample făcute până acum și se integrează în ordinea organică a interpretării. Tot așa, lectura Psalmilor este cea mai amplă și mai aprofundată dintre cele făcute până acum. (ION POP)

Personal, cred că, în cazul lui Doinaș, al sensurilor pe care le‑a dat „clovnului”, „martorului”, ar trebui optat nu pentru sensul lui Pessoa, de „ficțional” („Un poet e un imaginator:/ El le‑nchipuie pe toate cele/ Până‑și face o închipuire/ Chiar și din reala lui durere” – Autopsihografie), ci de disimulare ‒ o „mască mascată”: care nu numai că ascunde ceea ce este, ci și simulează ceea ce nu este… Ștefan Aug. Doinaș a avut premoniția unei judecăți a urmașilor: o culpă are nevoie de un „martor”. Doinaș a purtat un martor prin multe dintre poemele sale – propriul său ego, limita pe care o poate îndura, iluzia că opera poate fi un „martor”, o disculpare. Paginile acestui studiu (la origine teză de doctorat) conti­nuă lu­cra­rea noastră Ștefan Aug. Doinaș. „Tiparele eterne” și poetica orizontalității, publicată în 2018 la Editura Școala Ardeleană, Colecția Şcoala Ardeleană de Critică şi Istorie Literară, Cluj‑Napoca. Ele se doresc un omagiu adus poetului la aniversarea a 100 de ani de la naștere. (George Vulturescu)

George Vulturescu s-a născut la 1 martie 1951 (numele la naștere: Gheorghe Pop Silaghi), în cătunul Tireac, sat Tătărești, județul Satu Mare.  A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Fondator și redactor-șef al revistei de poezie POESIS, Satu Mare (din 1990 până în prezent). Inițiator al Festivalului „Zilele Culturale – Frontiera Poesis”, Satu Mare (XXX de ediții). Doctorat în literatura română contem­porană (2010). A lucrat în instituții de cultură din Satu Mare (Casa de Cultură a municipiului, Direcția Județeană pentru Cultură Satu Mare).

Volume de poezie publicate (selectiv): Frontiera dintre cuvinte (1988); Poeme din ev-mediul odăii (1991); Orașul de sub varul pereților (1994); Tratat despre Ochiul Orb (1996); Gheara literei (1998); Stânci nupțiale (2003); Alte poeme din Nord (2007); Aur și iederă (2011); Grota și literele (2013); Negură și caligrafie (2014); Sigiliul Nordului (2016); Maladiile lămpilor (2019); Printre vânătorii de orbi (2021); O sută și una de poezii (2021).

Critică literară: Saeculum. Metafizică și polemică ‒ eseu (1995); Cronicar pe Frontiera Poesis (2007); Cronicar pe Frontiera Poesis, II (2012); „Complexul Ghilgameș” ‒ Eseu despre motivul prafului în opera lui M. Eminescu (2015); Orbul din „Poemele luminii”, eseuri (2016); Ștefan Aug. Doinaș. „Tiparele eterne” și poetica orizontalității, eseuri (2018); Lucian Blaga. Ipostazele „harfei de-ntuneric” (2020); Lecturi. „Prin rouă, prin ceață…” 21 de scriitoare în eseuri critice (2022).

Volume de poezie traduse în limbile germană, franceză, engleză, letonă, maghiară, sârbă. Ordinul Meritul Cultural, categoria A, literatură, în grad de Ofițer. Membru al Uniunii Scriitorilor din România ‒ Filiala  Cluj și al PEN-Clubului Român. Premiul „Ștefan Aug. Doinaș” pentru contribuții la receptarea critică a operei cerchiștilor acordat de revista Euphorion, Sibiu, 14 mai 2022.