Carte publicată sub sigla Editurii Eikon.

Un expozeu pentru a înţelege. Un eseu pentru a meditaTraducere de Robert Arnăutu, revăzută şi adnotată de Virgil Ciomoş
 

 Christiane Lacôte: Psihanaliza este, înainte de toate, rodul transferului dintre Freud şi elevii lui. Rostul discuţiilor şi al corespondenţei lui Freud cu Fliess şi Jung, cu Ferenczi şi Abraham, cu Lou Andreas-Salomé şi Groddeck n-a vizat instaurarea unui domeniu ştiinţific definitiv asigurat – acela al inconştientului. El urmăreşte o nouă aşezare umană, atentă la ceea ce inconştientul însuşi face să ne parvină în act. Autoarea demonstrează cum anume, în cazul psihanalizei freudiene şi lacaniene, obiectul coincide întotdeauna cu metoda şi că miza ei fundamentală rezidă în disponibilitatea noastră pentru ceea ce ne depăşeşte şi, adesea, ne contrariază.

Omul contemporan va trebui să găsească un alt Răsărit – cel „de sus”. E ceea ce colecţia ORIENS vă propune: recuperarea unei anume verticalităţi. Ea promovează apropierea dintre două discipline ale Spiritului – filosofia şi psihanaliza –, mizând pe adagiul din Exod care ne avertizează că Fiinţa este Persoana. Şi invers.

Inconştientul coincide cu propria lui descoperire şi a urma această cale constituie în sine o etică.

Christiane Lacôte este psihanalistă, membră a Şcolii Freudiene din Paris, fondată de Jacques Lacan, şi respon-sabilă a departamentului de învăţământ al Asociaţiei Lacaniene Internaţionale. Fostă elevă a Şcolii Normale Superioare, profesor de filosofie, predă în cadrul Departamentului de Psiho-logie al Universităţii Paris X, Nanterre şi în acela al Universităţii din Clermont-Ferrand.

Cuprins

Prefaţă la ediția română

Cuvânt înainte
 

CONSISTENŢA DINAMICĂ A CONCEPTULUI

DE INCONŞTIENT

Inventarea inconştientului, transferul inclus

Plecând de la „ceea ce nu merge”

Pentru dragostea Marthei

Inventarea unei noi relaţii cu celălalt

Miza „Schiţei pentru o psihologie ştiinţifică”

O memorie fondată pe diferenţele dintre facilităţi

Inconştientul este psihicul însuşi

Refularea

Proces primar şi proces secundar

O regulă de cercetare

Scrisorile lui Freud: invenţia inconştientului necesită raportul cu celălalt

Elaborarea conceptelor fundamentale Unicitatea libidoului, miza corespondenţei cu Jung

Combinatorica freudiană

Refularea originară

Dimensiunea de alteritate a inconştientului

Situarea mitului

„Alegerea” nevrozei

Inconştientul este o cunoaştere

Automatismul de repetiţie

O alegere epistemologică deranjantă
 

REFUNDAMENTAREA

CONCEPTULUI DE INCONŞTIENT
 

Ireductibilitatea inconştientului A doua topică freudiană

Importanţa reprezentărilor verbale

Sine, eu, supraeu: noţiuni clinice

Freud şi Groddeck, sinele şi domeniul

psihosomatic

Care sunt limitele inconştientului?

Redefiniri şi resituări ale operaţiilor de refulare şi sublimare

Denegarea, legătura cu pulsiunea de moarte

Interpretarea kleiniană a pulsiunii de moarte

Nou-născutul în conflict

Construcţiile în psihanaliză

Un hiatus fundamental Întoarcerea la Freud plecând de la concluziile trase din „Dincolo de principiul plăcerii”

Lectura: o ternaritate de fond

Inconştientul nu este o „piesă detaşată”

Există un „subiect al inconştientului”

„Wo Es war, soll Ich werden”

Servituţi şi stăpâniri imaginare  Subiectul inconştientului se află în creaţia poetică

Aimée

„Inconştientul este structurat ca un limbaj”

Perspectiva asupra metaforei

Conceptul de juisare

„Inconştientul e ultimul observator obscur al hazardului”

Determinarea subiectului prin repetiţie

Pasiunea semnificantului. Divizarea subiectului

Cunoaşterea inconştientă inventează pe marginea cavităţii care este realul

Incompletitudinea Celuilalt ca argument al transmiteri psihanalizei

Conceptul de inconştient este etic

ANEXE
 

Glosar

Bibliografie

Index