Volum apărut cu sprijinul Departamentului Promotion des Lettres din cadrul Ministerului belgian al Culturii

Traducere de Rodica Baconsky şi Alina Pelea
Postfaţă de Rodica Baconsky 

Imagine coperta I: Ștefan Câlția, Iarna casei albastre (detaliu), 2016

Damas scrie cu o nemaipomenită intensitate, o formidabilă fluiditate. Se simte la ea iubirea pentru cuvinte... (Janine Messadié, Espace Musique, Canada)

* * *
Asemenea tuturor marilor romane, nici acesta nu ne părăsește odată citită ultima pagină. (Edmond Morel, Demandez le programme)

* * *
Nimic nu e explicat, totul e demonstrat, văzut și trăit. Cititorul are spațiul necesar pentru a-și crea propria poveste printre cuvinte. (http://passemot.blogspot.ro/2013/08/si-tu-passes-la-riviere-de-genevieve.html)

* * *
Râul (…) exercită o putere de atracție; e acolo „unde viața nu te iartă și de-unde nu mai vii niciodată așa cum ai fost”. (Paul-François Sylvestre, L'Express)

* * *
Geneviève Damas (n. 1970), pasionată de actorie, studiază arta actorului în paralel cu o licență în drept. Autor dramatic, actriță (Prix du Théâtre – Meilleur acteur, 2004) și regizor de teatru și de operă, e deopotrivă o animatoare inspirată de evenimente scenice cu Portées-Portraits, destinate promovării autorilor contemporani.
Debutează ca romancieră în 2011 cu Si tu passes la rivière (De te duci peste râu), ed. Luce Wilquin,  care obține, în același an, premiul Victor Rossel (omologul belgian al premiului Goncourt), urmat în 2012 de Prix des Cinq Continents de la Francophonie și Plume d’Or   pentru primul roman. Citându-l pe Jacques De Decker, care-l parafrazează pe Corneille, „de la-ntâia încercare romanescă”, Geneviève Damas „știe să-și câștige un nume”. Vor urma Histoire d’un bonheur (Povestea unei vieți fericite), ed. Arléa, 2014, Benny, Samy, Lulu et autres nouvelles (Benny, Samy, Lulu și alte nuvele), ed. Luce Wilquin, 2014, iar în 2017, la Gallimard, Patricia, primit cu unanime elogii.
Dând întâietate la ceea ce ea însăși numește o „scriitură orală”, Geneviève Damas încearcă „să facă auzite voci pe care de obicei nu le asculți”. O astfel de voce e și cea a eroului cărții de față, care te urmărește mult timp după ce s-a stins ecoul ultimului cuvânt.

* * *

Rodica Baconsky este profesor de literatură și traducător literar. A transpus, printre altele, poeme ale lui Lucian Blaga în limba franceză și un volum al lui Antoine Compagnon în limba română. 
Alina Pelea este traducător și interpret, cu preocupări în domeniul traductologiei.
Împreună, cele două traducătoare au publicat: Barbu Ștefănescu, Le Monde rural de l’ouest de la Transylvanie (Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, 2007); Marc Bressant, Ultima conferință (Casa Cărții de Știință, 2014); Diana Adamek, La Douce histoire du triste éléphant (Rafael de Surtis, 2017); Christophe Boltanski, Tainița (Casa Cărții de Știință, 2017); Jean-Paul Didierlaurent, Cititorul de la 6:27 (Casa Cărții de Știință, 2017) și Maryam Madjidi, Marx și păpușa (Casa Cărții de Știință, 2018).