România. Argumente istorice [978-630-314-285-2] | 250.00 Lei | Editura Școala Ardeleană

ROMÂNIA. ARGUMENTE ISTORICE DE IOAN-AUREL POP
Ediție ilustrată. Cu un cuvânt-înainte al autorului. Fresce de Costin Petrescu

Antologie gândită de Vasile George Dâncu. Medalion biobibliografic de Alina Hucai

Omagiu editorial: Academician Ioan-Aurel Pop 70 (n. 1 ianuarie 1955, Sântioana, Cluj), apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders

Despre autor: IOAN-AUREL POP este Academician, Profesor universitar, Doctor în Istorie, Președintele Academiei Române, multiplu omagiat cu titlul de Doctor Honoris Causa și recompensat cu cele mai înalte distincții ale statului român, moldovenesc, francez și italian, personalitate recunoscută și apreciată la nivel internațional.

Despre artist: COSTIN PETRESCU este pictor, arhitect, Profesor universitar, creatorul „Marii Fresce a Neamului” de la Ateneul Român. „Costin Petrescu are meritul de a fi scris cu imagini istoria românilor și de a fi lăsat urmașilor o cronică ilustrată a trecutului ca o punte spre viitor. Istoria în imagini ajunge mai repede în mintea și inima privitorului decât ajunge textul scris.” - IOAN-AUREL POP

INVITAȚIE LA LECTURĂ

Este firesc ca românii să învețe, mai întâi, istoria lor, pentru a prețui celelalte popoare și valorile acestora.

Numai iubindu-ți patria, poți iubi și patriile altora, respectând omul de pretutindeni și umanitatea în general. După 1989, mulți au confundat comunismul cu iubirea de patrie, au identificat naționalismul (în înțelesul său vechi, de dragoste pentru propria națiune) cu xenofobia (ura față de străini) și i-au învățat pe tineri că este rușinos a crede în patrie, în patriotism, în valorile transmise de strămoși. – IOAN-AUREL POP

Citim elogiile sale atent cumpănite la marile figuri ale culturii naționale și argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului național. E prezent pretutindeni, în fiecare literă, ardeleanul, „de veghe” la statura „învățatei Transilvanii”, lucrând la durarea ei, fiindcă îi știe durerea. Ioan-Aurel Pop este autor și coordonator de impresionante spectacole ale rădăcinilor noastre – întrepătrunse cu ale altor neamuri, dar păstrându-și autonomia și specificitatea. – IRINA PETRAȘ

Academicianul Ioan-Aurel Pop este istoricul român frământat de problemele omenirii. Pentru el, schimbările societale prefigurate de evenimentele locale, regionale și globale de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea au fost un motiv de subliniere și atenționare asupra rolului spiritualității și culturii în procesele transformative petrecute în trecut, derulate în prezent și așteptate în viitor. Deși s-a proclamat un istoric medievist, universitarul clujean pare, mai degrabă, influențat de spiritul umanist al Renașterii, pe care-l prezintă adesea în ipostaze ale istoriei europene, dar mai ales prin interacțiunile cu istoria medievală și premodernă românească. Dintr-o astfel de perspectivă detectăm și înclinația sa de a sublinia repetat realizările Școlii Ardelene și, nu de puține ori, dă semnalul că-și identifică menirea cu Apostolatul Dascălilor care au fost preocupați de difuzarea Luminilor în spațiul cultural-național românesc. – VASILE PUȘCAȘ

Academicianul Ioan-Aurel Pop este un istoric și un dascăl respectat și iubit, un constructor de instituții, precum și un Om al Cetății. O conștiință activă și responsabilă prezentă în dezbaterile publice privind soarta disciplinei pe care o profesează, în polemicile referitoare la evoluția comunității locale și a țării. Domnia Sa este un istoric care scrie, dar și face istorie. – IOAN BOLOVAN

Pentru mine și pentru generații întregi de istorici formați la Alma Mater Napocensis, domnul Ioan-Aurel Pop este și rămâne, înainte de orice alte funcții ori demnități universitare și academice, profesor, veritabil magistru și om de mare omenie, înzestrat cu multe calități intelectuale și morale, care-i configurează și-i definesc personalitatea, activitatea și opera. – MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN

Românii și-au făcut istoria așa cum s-au priceput, nici mai bine, nici mai rău decât alte popoare. Istoria lor nu a fost pură sau imaculată, dar nici oribilă și plină doar de dezastre. A fost de toate felurile, ca viața, fiindcă istoria înseamnă viață. Este important de știut că românii există și ei între națiunile lumii, că au o țară sau chiar două țări ale lor, cu un trecut bogat, cu Dunărea și cu Munții Carpați, cu țăranii Maramureșului, uitați parcă de timp, cu mănăstirile pictate ale Moldovei, cu Delta și cu Marea Neagră, cu podgoriile de la Cricova și clopotele Căprianei, cu aurul Apusenilor și cu cetățile de pe Nistru, cu Eminescu, Blaga, Enescu sau Brâncuși, cu oameni care mai așteaptă încă să fie cunoscuți. Ei au un mesaj de transmis pentru comunitatea internațională și țin mult la acest mesaj al lor. (...)

Afirmăm cu vorbe toleranța, dar nu admitem alte opinii decât ale noastre; lăudăm democrația, dar am vrea să impunem dictatura personală; scriem orice și oricum, dar citim tot mai puțin; vorbim de erudiție, dar cultivăm superficialitatea; ne pretindem savanți autentici, dar suntem semidocți; cerem globalizare, dar facem din propria națiune un fetiș, neadmițând dreptul altora la existență etc. – IOAN-AUREL POP

NOTA EDITORULUI

Volumul România. Argumente istorice este o antologie de citate selectate din opera științifică (lucrări, studii, articole de specialitate) a academicianului, istoricului și profesorului universitar doctor Ioan-Aurel Pop, reprezentant de vârf al Școlii Ardelene Contemporane de Istorie. Acestea au fost grupate pe teme istorice privite atât sub aspect diacronic, cât și sincronic.

Metoda de lucru a urmărit ca, la final, să obținem o altfel de carte de istorie, a cărei materie inedită să fie alcătuită dintr-o plasmă de citate. Am ales citatul ca unitate semantico-sintactică de organizare, pentru că acesta este un fragment de text esențial, cu întindere limitată sau mai extinsă, atât cât să poată transmite informația nefracturată, fiind, totodată, purtător de funcții multiple: de susținere (ca lecție scurtă, fixează mai bine în memorie informația), de informare (transmite o informație importantă, documentată și riguroasă), de captivare (stimulează și întreține dorința de cunoaștere și de aprofundare a studiului în domeniu). Fiecare citat este însoțit de sigla și pagina lucrării din care a fost extras, astfel încât cititorul care dorește să afle mai multe despre subiectul tratat să poată merge direct la sursă, acolo fiind indicate și alte trimiteri bibliografice în subsolul paginii ori la finalul cărții, demers care duce la activarea literaturii de specialitate extinse folosite de autor pentru documentarea studiilor sale. În unele situații determinate de „capriciile” desprinderii fragmentului din lucrarea din care face parte, au fost necesare anumite adaptări, ajustări ori completări ale textului, pentru ca informația transmisă să nu fie alterată, astfel încât articolele–citat să aibă capacitate de funcționare autonomă, iar ordinea lecturii lor să rămână la liberul arbitru al cititorului, putând fi făcută atât cursiv, pagină după pagină, cât și selectiv–aleatoriu.

Scopul acestui demers editorial este de a oferi publicului larg, de toate vârstele și preocupările, o carte care transmite informații istorice ușor de asimilat într-un timp de lectură scurt: de la câteva zeci de secunde la maximum trei-cinci minute pentru lectura fiecărui articol–citat.

Toți cei interesați să știe mai mult ori să-și sedimenteze date și informații despre evenimente, personalități sau epoci istorice sunt invitați să (re)citească file din povestea poporului român din această carte cu citate semnificative, culese din opera profesorului Ioan-Aurel Pop, erudit și proeminent istoric român, și să înțeleagă, poate, cu un dram mai bine, lumea în care trăim. În absența cunoașterii, ne pierdem puterea, demnitatea și identitatea, devenind vulnerabili atât ca indivizi, cât și ca grupuri, comunități, popoare, țări.

CUVÂNT-ÎNAINTE (fragmentar)

Acest volum – „o antologie de texte selectate din opera” lui... Ioan-Aurel Pop, după cum spune editorul – este o neașteptată și inedită surpriză. Veți spune că toate surprizele sunt neașteptate și inedite, dar, în cazul acesta, este ceva cu totul special. Volume omagiale se fac de mult, unii ar zice „de când e lumea”, dar cu lucrări ale elevilor (studenților), colegilor și prietenilor sărbătoritului. Am fost și eu privilegiat al sorții, în sensul că am fost omagiat astfel. A însemnat și așa prea mult și m-am simțit destul de jenat, încât i-am rugat pe emuli să mă treacă nu în uitare, ci cu vederea, de astă dată și de-acum încolo. Cei care au noroc de viață mai lungă – ce va fi însemnând viață lungă? – impun și cazna pentru colegi și foști studenți de a tot strânge materiale. Câteodată este apăsător, este ca și cum ai cere cuiva să scrie numaidecât, la comandă, ceea ce nu se poate. Așa că, de multe ori, ca să nu se facă de poveste, să nu ajungă în gura lumii, mulți specialiști improvizează, reciclează, rescriu. Degeaba am rugat, fiindcă tot am fost gratulat cu un volum – de fapt, cu două – la vârstă rotundă (volume îngrijite impecabil de Adinel-Ciprian Dincă și Alexandru Simon) și nu pot să spun că nu m-am bucurat. Aș fi un fariseu să pretind așa ceva, mai ales că anumiți elevi ai mei s-au nevoit așa de frumos cu scrisul încât am ajuns să cred și eu o parte dintre elogii. De lucrările lor ce să mai spun? Le întrec pe ale mele, ceea ce este reconfortant. Nu am trăit degeaba.

De data asta, însă, este ceva ce nu a mai fost legat de omagieri, iar faptul se datorează viziunii de scriitor, de literat, de artist a domnului Vasile George Dâncu. Este o reunire a unor fragmente din scrierile mele, alese pe sprânceană, fragmente care – spre mirarea mea – creează armonie și dau impresia de unitate. Editorul a vrut o „altfel de carte de istorie”, bazată pe citate, cu scopul „de a transmite informații istorice ușor de asimilat” și de a face cunoscute „file din povestea poporului român”. Se va fi atins scopul, nu se va fi atins? Este greu de spus și, oricum, vor trebui s-o spună cititorii. (...)

Mai cred că istoria este viață și că viața nu ne-am dat-o noi ca să o putem lua tot noi, să o umilim sau să o disprețuim. Cu aceste vorbe, am spus crezurile mele pe care, în zeci de ani de carieră, de meserie, de cercetare, de muncă le-am scris pe mii de pagini. Am făcut bine, am făcut rău? Numai Dumnezeu știe! Un proverb chinez zice că, dacă spui în două ore ceea ce ai putea spune în zece minute, ești capabil de ticăloșii și mai mari. Lăsând gluma la o parte, am povestit ca istoric lumea asta așa cum m-am priceput. Unora le displace, cu siguranță, dar mi-am asumat și aceste riscuri. Într-un fel, în scrierile noastre ne reflectăm pe noi înșine, ne oglindim personalitatea. Și nu putem să fim în scris mai buni și mai frumoși decât suntem în viață.

Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați fost alături, de la familia mea de basm până la studenții mei ajunși (unii) aproape de pensie, de la colegii de breaslă și de la prieteni până la editori, mai ales la cei care se cheamă Școala Ardeleană împreună cu fundația care poartă în sine tot numele Transilvaniei. Cartea aceasta, pe care editorul a voit-o să fie „de înțelepciune”, este o mostră de sinceritate și nimic mai mult. – IOAN-AUREL POP, 1 ianuarie 2025

CUPRINS

CUVÂNT-ÎNAINTE

ARGUMENT LA ARGUMENTE: Gânduri despre România Mare

Capitolul I. IDENTITATEA ISTORICĂ A POPORULUI ROMÂN

Unitatea de origine, teritorială, lingvistică, religioasă și culturală

I.1. Originea (stirpea) și teritoriul carpato-dunărean de formare a poporului român în secolele I–IX (etnogeneza)

I.2. Limba română, idiom neolatin al romanității orientale (glotogeneza)

I.3. Numele țării (toponimul) și cel al locuitorilor acesteia (etnonimul)

I.4. Creștinismul, o stare de spirit. Religia și biserica

I.5. Obiceiuri și tradiții

I.6. Cultură și spiritualitate. Rolul cărții și importanța educației

I.7. Simboluri naționale: drapelul, stema, imnul de stat, sărbătoarea națională
I.8. Sensuri, mutații și răscruci semantice în înțelegerea și perceperea valorilor și sentimentelor naționale. Patrie, patriot, patriotism – Neam, națiune, național, naționalism

I.9. Imagologie și comunicare interetnică. Mărturii ale străinilor despre români

I.10. Ceilalți vlahi, frații daco-românilor: aromânii (macedoromânii), meglenoromânii și istroromânii

Capitolul II. O ȚARĂ DE ȚĂRI ROMÂNEȘTI

II.1. Țara Românească (Valahia Mare sau Valahia de Jos)

II.2. Oltenia (Țara Litua sau Țara Severinului)

II.3. Muntenia (Cumania Neagră)

II.4. Dobrogea (Scythia Minor)

II.5. Transilvania (Țara lui Gelou, Ardealul)

II.6. Banatul (Valachia Cisalpina)

II.7. Țara Crișurilor (Țările Crișene)

II.8. Țara Maramureșului

II.9. Țara Hațegului (Terra Harszoc)

II.10. Țara Făgărașului (Țara Românilor, Țara Oltului)

II.11. Țara Bârsei

II.12. Țara Năsăudului

II.13. Țara Silvaniei (Sălajul)

II.14. Moldova (Valahia de Sus, „cea dintâi” Țară Românească)

II.15. Bucovina (Vatra Moldovei, Arboroasa)

II.16. Basarabia

Capitolul III. SOCIETATEA MEDIEVALĂ ROMÂNEASCĂ

Un mileniu de istorie premergător formării națiunii moderne (secolele VI–XVI)

Capitolul IV. CONFESIUNE ȘI NAȚIUNE

De la Cruciada târzie (secolul al XIV-lea) la Reforma religioasă (secolul al XVI-lea)

IV.1. Luptele duse de principii români pentru apărarea valorilor creștine europene în timpul Cruciadei târzii

IV.2. Reforma și Contrareforma religioasă

Capitolul V. LUPTA DE EMANCIPARE POLITICĂ ȘI NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR ÎN EPOCA LUMINILOR (secolul al XVIII-lea)

V.1. Planul religios (Unirea cu Roma)

V.2. Planul politic (Supplex Libellus Valachorum)

V.3. Planul cultural (Școala Ardeleană)

V.4. Planul social (Răscoala lui Horea)

Capitolul VI. PROIECTUL DE ȚARĂ DIN 1848–1918

VI.1. Revoluția de la 1848–1849

VI.2. Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859)

VI.3. Proclamarea Independenței României față de Poarta Otomană (9 mai 1877)

VI.4. România Întregită. Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918

Capitolul VII. CENTENARUL MARII UNIRI (1 DECEMBRIE 2018)

100 de ani de la Unirea provinciilor românești cu România

Capitolul VIII. ROMÂNIA ȘI ROMÂNII ÎN EUROPA ȘI ÎN LUME

Capitolul IX. PRINCIPALELE MINORITĂȚI ETNICE DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Ungurii (maghiarii), secuii, germanii (sașii, șvabii), sârbii, evreii, romii etc. Experiența alterității și amprenta multiculturalități

Capitolul X. PANTEONUL ISTORIC AL POPORULUI ROMÂN

Voievozi, domni, regi, eroi, mari lideri, conducători și faptele lor (secolele XIV–XX)

X.1. Mircea cel Bătrân

X.2. Alexandru cel Bun

X.3. Iancu de Hunedoara

X.4. Vlad Drăgulea (Dracula)

X.5. Ștefan cel Mare

X.6. Radu cel Mare

X.7. Neagoe Basarab

X.8. Petru Rareș

X.9. Radu de la Afumați

X.10. Ștefan Lăcustă

X.11. Petru Cercel

X.12. Mihai Viteazul

X.13. Constantin Brâncoveanu

X.14. Vasile Ursu Nicula sau Horea

X.15. Tudor Vladimirescu

X.16. Simion Bărnuțiu

X.17. Andrei Șaguna

X.18. Mihail Kogălniceanu

X.19. Nicolae Bălcescu

X.20. Alexandru Ioan Cuza

X.21. Ion C. Brătianu

X.22. Avram Iancu

X.23. Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen

X.24. Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen

X.25. Iuliu Maniu

X.26. Iuliu Hossu

Capitolul XI. PANTEONUL CULTURAL AL POPORULUI ROMÂN

Savanți, cărturari, scriitori, creatori de geniu, personalități ale vieții culturale și religioase (secolele XV–XX)

XI.1. Nicolaus Olahus

XI.2. Constantin Cantacuzino

XI.3. Dimitrie Cantemir

XI.4. Ioan Inochentie (Inocențiu) Micu-Klein

XI.5. Samuil Micu

XI.6. Gheorghe Șincai

XI.7. Petru Maior

XI.8. Ioan Budai-Deleanu

XI.9. Timotei Cipariu

XI.10. Titu Maiorescu

XI.11. Mihai Eminescu

XI.12. George Coșbuc

XI.13. Lucian Blaga

XI.14. Nichita Stănescu

Capitolul XII. MARI ISTORICI, ACADEMICIENI, PEDAGOGI ȘI MAGIȘTRI

XII.1. George Barițiu

XII.2. Alexandru D. Xenopol

XII.3. Nicolae Iorga

XII.4. Alexandru I. Lapedatu

XII.5. Ioan Lupaș

XII.6. Vasile Pârvan

XII.7. Silviu Dragomir

XII.8. Gheorghe I. Brătianu

XII.9. Constantin Daicoviciu

XII.10. Petre P. Panaitescu

XII.11. Constantin C. Giurescu

XII.12. David Prodan

XII.13. Ștefan Pascu

XII.14. Camil Mureșanu

XII.15. Pompiliu Teodor

XII.16. Nicolae Edroiu

Capitolul XIII. ATENEE ȘTIINȚIFICE ȘI CULTURALE

Alma Mater Napocensis și Academia Română

XIII.1. Clujul academic. Alma Mater Napocensis

XIII.2. Academia Română, for cultural și științific suprem, păstrător al unității și identității românești

XIII.3. Discursul de recepție la Academia Română rostit de Acad. Ioan-Aurel Pop în data de 29 mai 2013:„Istoria și semnificația numelor de român/valah și România/Valahia”, urmat de Răspunsul – „O problemă de maximă însemnătate” – dat de Acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române

Capitolul XIV. MISIUNEA ȘI DEONTOLOGIA ISTORICULUI

Elemente de teoria și filosofia istoriei

ARGUMENT FINAL: Gânduri despre prezentul și viitorul României

Pilonul I. ISTORIA NAȚIONALĂ ȘI UNIVERSALĂ

Reflecții despre trecut și despre istorie

Nevoia de Istorie națională… sau de Istorie, pur și simplu

Pilonul II. CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ ȘI CREAȚIA INTELECTUALĂ

Ofensiva contra cercetării românești

Pilonul III. ȘCOALA ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTUL

O falsă problemă a școlii românești: noile discipline

Pilonul IV. LIMBA ROMÂNĂ

Nevoia românilor de limba română