Ediție revăzută și adăugită

Cuvânt-înainte de Radu Munteanu

Cu mărturii despre autor: Dinu Săraru, Ioan Barbu, George Stanca, Doru Moțoc, Lilian Zamfiroiu, Paul Julien

Pe copertă: Marcel Lupșe, Umbra pescarului (ulei pe pânză, 2006)

O carte autobiografică este o sângerare cu cerneală sau viață revărsată ca rășina din brad, fiindcă cel care scrie se expune, dar, pe cărarea vieții, riscul îl are doar cine și-l asumă, așa cum a făcut-o Mircea Perpelea. (Radu Munteanu)

Universitar, autor de manuale și studii de cercetare în domeniul tehnic, specializat și validat pragmatic în problematica administrației de stat pe care a ilustrat-o semnificativ în ipostaza de prefect, cu o deschidere nobilă spre actul de cultură umanistă, puțini știu că Mircea Perpelea este unul dintre pionierii lansării și ocrotirii literaturii științifico-fantastice în România. În sfârșit, pregătit să abordeze cu profesionalitate universul financiar și literar, acesta este astăzi și depozitarul unei bogate experiențe diplomatice, reușind și în acest domeniu să-și facă un nume. Nu mă feresc și nu ezit să subliniez faptul că în Mircea Perpelea societatea românească de azi a câștigat unul din reprezentanții ei cei mai devotați, eficienți și recunoscuți, la care se adaugă, poate, și o peniță de scriitor în devenire. (Dinu Săraru)

Inițiativa lui de a scrie o carte despre această perioadă ne încântă, pe mine și pe toți cei care l-am cunoscut la Marsilia. Și, o dată în plus, suntem bucuroși că în România, Mircea Perpelea continuă cu aceeași ardoare activitatea internațională, bucurându-ne că titlurile acordate în Franța, de Cetățean de Onoare al localității La Destrousse și Membru de Onoare al Asociației Amitié Franco-Roumaine, le merită pe deplin. Prin dânsul am descoperit, poate, noi valențe a tot ceea ce înseamnă Prietenie și Fraternitate, într-o Libertate deplină a sentimentelor sincere care ne animă. (Paul Julien)

Cartea este scrisă cu conștiința că aveam o datorie care trebuia onorată prin memoria faptelor împărtășite cititorilor sau a celor care interacționează cu eforturile autorului. Nu cer să fie descoperite în această punere în pagină licențe poetice, nu doresc încrâncenate analize pe text și nici măcar adânci cugetări lingvistice care pot fi regăsite în trăirile unui condei mânat de vulcanul gândurilor nestăvilite ale memoriei. Eu știu că din eforturile venite din calcule, analize, sinteze și concluzii – emblematice unui tehnocrat – este aproape imposibil să plămădești o lucrare literară, trecând ușor granița către infinitul vibrației trăirii de o clipă sau de totdeauna, pe care mânuitorii condeiului îl au prin harul dăruit de către Divinitate. Dar poate aici ar sta secretul acestei încercări…

Trebuie să mărturisesc faptul că, la un moment dat, acolo în Franța, la Marsilia, am început să mă simt ca acasă. Am trăit acest moment. Când ajungi în Franța, să te simți ca acasă este mare lucru. Asta înseamnă că francezii te primesc în mediul lor, îți înțeleg problemele, te ascultă, te ajută, îți înțeleg rostul. Asta înseamnă că începi să gândești și să simți ca ei. Nu puteam să fac ceea ce am făcut numai cu comunitatea de români, comunitate cu care, de altfel, am avut o relație extraordinar de frumoasă. Și acum sunt în contact cu mulți prieteni români de acolo, și acum mă caută… Sunt lucruri cu totul și cu totul speciale pe care le-am trăit și le-am exploatat în sensul bun, corect, pozitiv pentru România. (Mircea Perpelea)

Mircea Perpelea s-a n ăscut î n a nul 1 956, în comuna Morunglav, județul Olt, într-o familie de învățători. A absolvit Liceul „Frații Buzești” și, ulterior, Facultatea de Electrotehnică din Craiova. În 1997, a obținut titlul de doctor în științe și, mai târziu, a devenit profesor universitar.

De asemenea, a absolvit Facultatea de Științe Economice, unde a obținut al doilea doctorat. În paralel cu activitatea academică, a devenit director al Băncii Naționale a României. A ocupat și funcția de prefect, iar ulterior a fost numit ministru consilier în cadrul misiunii consulare de la Marsilia. Aici a fondat Asociația de Prietenie „Amitié franco-roumaine” și ziarul MontpellieRo.

Ulterior, a fost numit Ambasador al României în Republica Albania, iar în această perioadă și-a continuat activitatea academică, fiind recompensat cu Premiul Academiei de Științe din Albania.

Mircea Perpelea a publicat un număr considerabil de lucrări și cărți în domeniile sale de specializare, demonstrându-și expertiza la un nivel înalt. De asemenea, s-a remarcat ca ziarist, cu apariții editorial în numeroase publicații județene și naționale, și mai apoi, prin lucrări literare (eseuri, istorie, memorialistică), care au fost foarte bine primite în lumea literară.

Printre lucrările sale se numără titluri precum: Vulpea la struguri, Parfum de ambasador, Prietenii uitate, Desculț printre amintiri și Umbre pe ulița mare.

Cartea de față, care, la prima ediție, a fost intitulată Un prefect la papion și a apărut în 2008, este o lucrare revizuită și adăugită, care surprinde momente din viața autorului în timpul misiunii sale diplomatice la Marsilia, dincolo de activitatea de zi cu zi a unui consul.