Omagiu editorial ION TALOȘ realizat sub egida CENTRULUI DE CULTURĂ ȘI ARTĂ AL JUDEȚULUI SĂLAJ (Manager: Daniel Săuca)

Sălajul a fost leagănul, dar și toiagul pe care m-am sprijinit permanent și care mi-a dat putere. Studiul despre variantele transilvănene ale Meșterului Manole, descoperite inițial aici, m-a introdus prin ușa din față în rândurile folcloriștilor români consacrați.

Cercetarea culturii populare este o știință de excepțională valoare încă nerecunoscută ca atare între științele despre om. (ION TALOȘ)

Profesorul Ion Taloș, unul dintre cei mai importanți etnologi români din toate timpurile, reia tema dintr-o perspectivă inedită, realizând o paralelă nemaifăcută între cultura orală românească și scriitura despre conștiința romanității românilor – centrată pe figura împăratului Traian – din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea. (IOAN-AUREL POP)

Ion Taloș, crescut la școala lui Ion Mușlea, cunoaște valoarea documentului etnologic, îl utilizează și-l „stoarce” de informație. Dar mai știe că opera etnologului nu se poate opri la editarea și adnotarea vechilor colecții de izvoare folclorice, adunate în secolele XIX și XX. Numai prin lucrări de mare deschidere intelectuală etnologia își dovedește importanța pentru cultura și spiritualitatea românească, adică prin opere de felul celor cu care profesorul Ion Taloș ne-a obișnuit. (MIHAI BĂRBULESCU)

Beneficiind de un mediu de formare de o înaltă calitate profesională, adunând la un loc pe cei mai buni specialiști în istorie literară, folclor, etnologie și etnografie, în cercetarea comparată a fenomenelor de cultură, Ion Taloș s-a dezvoltat în acest cadru elevat de nobilă strădanie de a servi cu devotament și credință patrimoniul național de valori. Lucrând ordonat, metodic, comprehensiv, el a ajuns la performanțe neatinse de predecesorii săi, elucidând multe din problemele nebuloase sau greu abordabile pentru dificultatea lor. Atingând în momentul de față punctul cel mai înalt care putea fi atins în specificitatea lui, l-am putea numi cu îndreptățire un savant al folcloristicii și etnologiei. (MIRCEA POPA)
 

Cuprins

Partea I

Capitolul I

Cadrul de formare:
Arhiva de Folclor a Academiei Române

Capitolul II

Contextul afirmării.
Etapele unui parcurs științific

Capitolul III

Motivul manolian

Capitolul IV

Folcloristul

Etapa baladescă

Romanitatea orientală prin folclor

Umanitatea sefardă

Preocupări lexicologice

Capitolul V

Comparatistul

Capitolul VI

Editorul și traducătorul

Capitolul VII

Mesager al folclorului românesc în lume

Partea a II-a

Dialog cu Ion Taloș

„Am copilărit într-un spațiu sacru, vizual și auditiv,
care mărturisea despre prezența lui Dumnezeu.”

„Studiul despre variantele transilvănene ale Meșterului Manole, descoperite inițial în Sălaj, m-a introdus prin ușa din față în rândurile folcloriștilor români consacrați.”

„La Köln mi-a fost deschisă larg ușa spre cercetarea
folclorului popoarelor romanice.”

„Cercetarea culturii populare este o știință de excepțională valoare
încă nerecunoscută ca atare între științele despre om.”
 

ION TALOȘ (n. 22 iunie 1934, Prodănești, Sălaj) este un etnolog și eseist român, semnând cărți de referință în domeniu. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1953-1957), iar în anul 1957 este angajat la colectivul de folclor al Institutului de Lingvistică din Cluj. Lucrează la alcătuirea Bibliografiei folclorice românești (1891-1918), devenind, mai târziu, colaborator pentru România la Internationale Volkskundliche Bibliographie, Bonn (1979-1984). A fost bursier al Fundației Humboldt la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg im Breisgau (1966-1967; 1970-1971), secretar științific al Centrului de Științe Sociale al Filialei Cluj a Academiei Române (1968) și șeful Secției de Etnografie și Folclor din cadrul aceluiași centru (1969-1985). Doctor în filologie al Universității din București cu teza: Jertfa zidirii în obiceiurile și legendele europene (conducător: prof. dr. doc. Mihai Pop, 1970), lector de limba și literatura română la Universitatea din Köln (1978-1983), profesor asociat și apoi definitiv la Universitatea din Köln (din 1985), doctor docent (Privatdozent) și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din Köln (din 1993) și profesor invitat al Facultății de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2001-2004). A editat revista Anuarul de Folclor I-IV (1980-1983).

Distins cu: Premio Internazionale di Studi Demoetnoantropologici G. Pitrè – S. Salomone Marino. Città di Palermo (2003); Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (2004); Premiul „Ioana Em. Petrescu” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2014).

MIRCEA POPA (n. 29 ianuarie 1939, Lazuri de Beiuș, Bihor) este un reputat cunoscător al literaturii transilvănene, autor a numeroase lucrări de specialitate, publicând în premieră studii despre unii dintre cei mai importanți scriitori ardeleni, precum și despre reprezentanți ai culturii exilului și diasporei. A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1960), având un doctorat în litere cu o teză despre Ilarie Chendi (1970). A fost cercetător științific și șef de sector la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca (1963-2009), profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (1992-2010). Conducător de doctorate din 1994 (peste 50 de teze conduse și alte 30 în comisii). Debut absolut în Steaua (1963).

Premii și distincții: Premiul „N. Iorga” al Academiei Române; Medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” (1989); Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2003); Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Comandor (2004); Crucea Transilvană (2009); Senior al Clujului (2010); Medalia jubiliară a Astrei (2011); Medalia jubiliară „Corneliu Coposu” (2014); Cetățean de onoare al orașelor Blaj și Cluj-Napoca și al localităților Lazuri de Beiuș și Popești (Bihor); Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dicționarul cronologic al romanului românesc; cinci premii ale Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor; Premiul Special „Lucian Blaga” al Academiei Române la Festivalul Internațional „Lucian Blaga” de la Lancrăm-Sebeș pentru exegeză blagiană