Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri
Ediție îngrijită de Cecilia-Ioana și Vasile Soare. Date despre autor de Rada Fleșer. Postfață de Gabriela Mircea. Ediția a III-a, revăzută și adăugită
Prefață la ediția a II-a
Albumul Alba Iulia – Oraşul şi monumentele sale în imagini de epocă se doreşte a fi mai mult decât o reluare actualizată a vechilor monografii ale oraşului, axate în principal pe relatarea evenimentelor istorice.
Ideea apariţiei unei asemenea lucrări s-a născut în urma relaţiilor de colaborare şi a identificării în colecţiile muzeale şi arhivistice din ţară şi străinătate a numeroase reprezentări iconografice şi cartografice, legate de specificul evoluţiei edilitar-urbanistice locale.
Am asociat astfel informaţiei IMAGINEA, încercând să reconstituim unele aspecte ale înfăţişării de odinioară a oraşului Alba Iulia, dezvoltat la adăpostul zidurilor de cetate sau în afara acestora, ca importantă aşezare urbană civilă sau puternic centru militar din Transilvania.
„Album istoric” sau „Cartea ilustrată a oraşului Alba Iulia”, lucrarea se adresează tuturor cititorilor, în special celor care agreează cunoaşterea şi păstrarea memoriei trecutului prin fascinaţia imaginii.
Autorul mulţumeşte pe această cale instituţiilor publice şi colecţionarilor particulari care au făcut posibilă apariţia primului album cu imagini vechi ale oraşului Alba Iulia: Muzeul Naţional al Unirii – Alba Iulia; Direcţia Arhivelor Naţionale, jud. Alba – Alba Iulia; Muzeul Municipal „Ioan Raica” – Sebeş; Biblioteca Academiei Române, Colecţia de stampe – Bucureşti; Arhivele Naţionale Maghiare – Budapesta; Biblioteca Naţională „Széchényi” – Budapesta; Remus Baciu, anticar – Alba Iulia; Teleky Gabriel, colecţionar – Alba Iulia; Constantin C. Gomboş, colecţionar – Timişoara.
* * *
Postfață - Valoarea de document a imaginilor
Cele două lucrări-albume istorice, Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată și Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă, apărute inițial în 2008 și 2009 (cea din urmă cu o ediție revăzută de autor în 2015), propuse pentru a fi reeditate, ambele, în 2018, la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, cu unele corecturi formale (de redactare și tipărire), nu sunt repetitive, deși tratează aceeași tematică, atât din punctul de vedere al explicațiilor textuale, cât și, mai ales, al ilustrațiilor de epocă, pe care le pun în circuit istoric și istoriografic, în premieră concepțională (de autor), în acest mod.
Ele au fost concepute și redactate de către autorul lor, Gheorghe Fleșer, în 2008 și 2009, pentru a se completa reciproc, astfel ca, împreună, să prilejuiască cititorului o veritabilă călătorie în timp (cu repere vizuale, de epocă, însemnate, dar și de cunoaștere istorică propriu-zisă), înspre trecutul specific, din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea îndeosebi (dar și mai vechi, cu rădăcini în Antichitate), al orașului Alba Iulia, atât de reprezentativ în istoria Transilvaniei și a României actuale.
Structurarea textuală a celor două lucrări documentare diferă în chip evident, cel de față, anume Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă, dezvoltând în mod deosebit referirile la Orașul de Jos, mai puțin tratate, oarecum, în lucrarea apărută anterior (în 2008), dar și în privința monumentelor cetății există deosebiri de abordare, de tratare sintetică, astfel încât nu putem vorbi de simple repetiții, ci de completări informaționale, documentare și imagistice, realizate în chip ingenios, întregitor.
Dar, deși se completează reciproc în chip fericit, cele două lucrări au și individualitate deplină, putând exista foarte bine și convingător și de sine stătător, fiecare în parte îndeplinindu-și separat, cu succes, menirea pentru care au fost concepute.
În ceea ce are propriu, distinctiv, volumul de față, ar merita să fie subliniat rolul evocator, excepțional de valoros, al ilustrației de epocă, mai diversificată decât în lucrarea anterioară (unde ea abundă de asemenea și e de o calitate superioară), care ne reînvie, cinematografic, istoria scursă a orașului, atât a cetății, cu monumentele sale, cât și cea a Orașului de Jos, cu deosebire, cum mai specificam anterior, al cărui aspect din trecut nu a prea fost cunoscut atât de bine, detaliat și atât de plastic (prin intermediul unor atare imagini de epocă îndeosebi), înainte de apariția, în 2009, a lucrării reeditate acum.
Or, imaginile de epocă, împletite cu explicațiile istorice propriu-zise, au o savoare aparte, de atmosferă reală din altă vreme, după care desigur tânjim cu toții (ceea ce va asigura, de bună seamă, și în viitor succesul edițiilor celor două lucrări ale lui Gheorghe Fleșer), mai ales în condițiile actuale, când urmele secolelor al XIX-lea – al XX-lea (îndeosebi cele ale vechilor parcuri și locuri de promenadă, care au început să apară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea) sunt rebarbativ șterse de intervențiile de valorificare turistică a moștenirii sale istorice (ca să nu mai vorbim despre posibila reverberare pernicioasă, ireversibilă, a acestor intervenții actuale, prea energice, asupra vestigiilor mai de profunzime, corespondente unor secole și mai vechi, care ne îngrijorează de asemenea, când vedem cât de mult mușcă ziua de azi din cea de mai ieri, fără regrete parcă).
În acest context, al existenței unei presiuni destul de puternice a contemporaneității asupra vestigiilor trecutului, la Alba Iulia (și cu probabilitate și în alte locuri din țară), lucrarea lui Gheorghe Fleșer capătă o valoare istoric-documentară și mai mare, atât prin comentariile și reconstituirile sale textuale, de epocă veche, medievală și modernă, în mod special, cât, mai ales, prin deosebit de bogata și grăitoarea ilustrație documentară pe care o etalează.
Iar imaginea de epocă ne chiar vorbește, dacă îi acordăm atenție și ne plecăm urechea să o ascultăm, așa cum autorul lucrării de față ne îndeamnă să o facem, cu mare putere de convingere și în chip agreabil, delectant (inclusiv din punctul de vedere al istoriei de artă și al delectării artistice pure – iar în acest context, fotografiile sale mai vechi, nealterate de alte intervenții, ale unor detalii ale elementelor decorative baroce ale cetății au o mare valoare documentar-istorică și de autenticitate artistică, de epocă, dar nu numai ele, desigur), cu capacități exemplare de evocare istorică. (Gabriela Mircea)
* * *
Fiu al familiei Florian și Ludovica Fleșer, GHEORGHE FLEȘER s-a născut în localitatea Benic, județul Alba, la 2 iulie 1948.
A urmat clasele primare și gimnaziale în satul natal, apoi cele liceale în cadrul Liceului „Horea, Cloșca și Crișan”, din Alba Iulia. În anul 1965 a susținut examenul de admitere la Facultatea de Istorie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1971. La scurt timp după absolvirea facultății, și-a început activitatea profesională ca muzeograf – și, mai apoi, director – la Muzeul Mixt din Sebeș – Alba.
Din anul 1975 s-a transferat la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, unde a activat în cadrul Oficiului Județean al Patrimoniului Cultural Național (începând din 1976). În calitate de șef de secție, a coordonat Comisia de expertiză a oficiului, menită să identifice, să întocmească evidența și clasarea bunurilor de patrimoniu de pe raza întregului județ Alba.
După desființarea Oficiului Județean al Patrimoniului Cultural Național, a activat, în anii 2001-2010, ca muzeograf I A, la secția de istorie medie și istoria artei a muzeului albaiulian, preocupându-se mai ales de achiziționarea obiectelor cu valoare artistică patrimonială, contribuind astfel la organizarea și la îmbogățirea colecției de artă a Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia care, grație strădaniei sale, încă din timpul funcționării Oficiului Patrimonial al Județului Alba, dar și ulterior, s-a diversificat și înălțat valoric prin includerea unor lucrări datorate unor artiști ca M. Meuselbach, R. Brandsch, Sava Henția, Sava Albescu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Traian Achim ș.a., cât și prin redactarea unor studii și volume dedicate acestora, sau unor artiști ai zonei, de mult uitați, ca Ioan Costande ș.a. A jucat același rol și prin raportare la colecțiile muzeale din domeniile arheologiei, numismaticii, etnografiei, obiectelor de cult etc.
Rezultatele cercetărilor sale s-au concretizat în studii de specialitate, unele cu valențe monografice, dedicate, îndeosebi, orașului și cetății Alba Iulia. Dintre volumele de autor, sau în colaborare, pot fi amintite: Oameni și fapte din trecutul județului Alba în memoria urmașilor (Alba Iulia, 1996, în colaborare cu Nicolae Josan și Ana Dumitran); Sava Henția – 150 de ani de la nașterea artistului (Alba Iulia, 1998 – Catalog de expoziție); Eugen Handelsmann – Expoziție comemorativă (Alba Iulia, 1999); Repertoriul bisericilor românești de zid din județul Alba (Alba Iulia, 1999); Rudolf Schweitzer-Cumpăna în colecția Muzeului Național al Unirii (Alba Iulia, 2000); Biserici românești de zid din județul Alba (Alba Iulia, 2001); Pictori sebeșeni de ieri și de azi (Alba Iulia, 2004, în colaborare cu Radu Totoianu); Biserica „Învierea Domnului” din Sebeș (Alba Iulia, 2005, în colaborare cu Ioana Rustoiu); Biserici românești de zid din județul Alba. Vol. I. Protopopiatul Ortodox Sebeș (Alba Iulia, 2005, în colaborare cu Ioana Rustoiu și Ana Dumitran); Sava Albescu (1885-1957). 50 de ani de la moartea artistului (Alba Iulia, 2007); Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată (Ghimbav, 2008); Un destin sub semnul Marii Uniri, viața și creația pictorului Traian Achim (1885-1945) (Alba Iulia, 2008, în colaborare cu Gabriela Mircea); Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă (Alba Iulia, 2009); Portul Mureșului la Alba Iulia (Alba Iulia, 2015); Cetatea Alba Iulia. Dezvăluiri fundamentale într-un manuscris vienez – 1865 (Cluj-Napoca, 2017).
Dintre studiile sale, publicate în diferite reviste, remarcăm îndeosebi fundamentala lucrare dedicată plasticii baroce a cetății Alba Iulia (1980), realizată în colaborare cu istoricul de artă Nicolae Sabău și apărută în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj. Menționăm de asemenea studiile referitoare la plastica figurativă, din piatră, a Catedralei romano-catolice din Alba Iulia (1979 și 2008), când s-a ocupat de elementele baroce și, mai apoi, de cele romanice ale edificiului, pe cel dedicat reprezentărilor baroce ale Sfântului Ioan de Nepomuk de pe teritoriul județului Alba (2002) și, nu în ultimul rând, colaborările, pe diverse teme, cu Alexandru Popa (1974), Ioan Raica (1976), Mihai Blăjean și Eugen Stoicovici (1983), Toma Goronea (1990-1993), Mircea Sabău-Tătar (1994), Radu Ciobanu (1998), Constantin Inel (2000), Ioana Rustoiu (2007) ș.a.
Simpla înșiruire a acestor titluri de lucrări științifice și situații relevă pasiunea și lipsa de odihnă cu care și-a exercitat profesiunea, până la pensionarea sa, în 2010, după aproape 4 decenii de activitate pe tărâmul muzeistic și istoric românesc.
Gheorghe Fleșer s-a stins din viață la 25 august 2016, lăsând un imens regret în sânul familiei sale, dar și în rândul celor care l-au cunoscut. (Rada Fleșer)