Coordonatori: Elena Zamfir, Simona Maria Stănescu, Daniel Arpinte

Autori: Adina Dragotoiu, Adina Mihăilescu, Alexandra Vîlcu, Alina Ioana Marinoiu, Cătălin Zamfir, Ciprian Ilie Bădescu, Codrin Scutaru, Cosmin Briciu, Dan Banciu, Dan Constantin Rădulescu, Daniel Arpinte, Elena Zamfir, Georgiana Virginia Bonea, Ioan Mărginean, Irinel Stegar, Lavinia Onica Chipea, Livius Manea, Luminiţa Ionescu, Mariana Stanciu, Mihaela Alida Tomiţă, Sebastian Fitzek, Simona Maria Stănescu, Ştefan Corneliu Ştefănescu.

Volumul de față este dedicat momentului aniversar a 25 de ani de la relansarea asistenței sociale în România (1990‑2015). Această selecție de texte reprezintă și un semn de profund respect pentru misiunea nobilă a asistenței sociale, puternic orientată umanist spre indivizi și grupuri cu risc crescut de marginalizare, prin activarea funcției ei de suport social și solidaritate colectivă.
Acest eveniment ne‑a oferit prilejul de a sintetiza doar o mică contribuție din rezultatele cercetătorilor sociali, ca parte a unui efort comun investit de actori politici și comunitari, de organizații civice și profesionale la regândirea și dezvoltarea sistemului de asistență socială în România postdecembristă.
Contribuțiile selectate în acest volum, unele din ele publicate ca studii în reviste de specialitate, rapoarte de cercetare, comunicări, concluzii ale unor cercetări empirice sau teoretice actualizate pe parcurs, surprind evoluția în timp a sistemului de asistență încă de la debutul relansării lui din 1990. Multe din propunerile/analizele făcute de autori au o valoare de mărturie istorică pentru specificul formelor de asistență în România dar și pentru profilul politicilor publice în domeniu ca răspuns la riscurile societății moderne. Autorii plasează analiza problemelor din asistența socială în contextul noilor provocări ale tranziției și ale perioadelor de criză generatoare de măsuri severe de austeritate pentru populație.
Asistența socială, chiar de la reînființarea sa în 1990, a fost pusă în fața unei sarcini dificile, greu de realizat în contextul unei societăți marcate de sărăcie severă și riscuri noi aduse de tranziție. Asistența socială s‑a confruntat cu grave probleme datorate extinderii marginalizării și excluziunii sociale nu numai la persoane individuale, dar și la grupuri largi sau chiar comunități întregi. Prin forme sociale de ajutor specializat, ea trebuia să asigure un suport calificat, profesionist, populației în dificultate. (Elena Zamfir)