Nu mai mergem la cinematograf, nu ne mai cufundăm în semiîntunericul sălii, cel atât de plin de prevestiri, nu mai avem plăcerea ecranului mare cât peretele, a protagoniștilor uriași care se aplecau peste noi ca să-și șoptească dragostea sau ura. Filmele se văd astăzi acasă – e ca și cum n-am mai lua cina la restaurant, ci am cere să ni se pună la pachet, ca s-o consumăm ziua următoare ca pe un sandviș. Dar suntem tot atât de mari amatori de filme, se fac tot atât de multe filme, avem nevoie tot atât de mult de specialist. Toți discutăm filmele văzute cu alții, cu prietenii, recomandăm regizori și actori, scotocim prin haznalele cu DVD-uri de la supermarket. Și aici intră Ioan-Pavel Azap, critic de film și iubitor de cinema. Rar am întâlnit pe cineva să povestească filme atât de pe scurt și, în același timp, cu atâta intimitate, de parcă le-ați fi văzut împreună. O spune singur, este critic și spectator deopotrivă. Nu este pretențios în expresie (criticii de film au și ei jargonul lor, de multe ori exasperant) și, în acest limbaj prietenos, nu ezită să emită judecăți (până și competența și intransigența lui sunt prietenoase). Iar când e vorba de filmul românesc, se trezește un alt „etaj” al criticului în el, mai scrupulos, dar nici pe departe unul mai indulgent. (ALEXANDRU VLAD)

Cartea de față s a scris aproape de la sine, însumând texte publicate în revista clujeană Verso în cadrul rubricii „16 mm”, în intervalul mai 2008 – februarie 2010. De ce „16 mm”? Pe vremea când imaginile nu erau fixate pe suport electronic, în televiziuni se folosea peliculă de 16 mm, spre deosebire de pelicula pentru marele ecran, standardizată la 35 mm. Și cum comentariile de față vizează filme de cinema difuzate pe micul ecran, găsesc că titlul (măcar atât!) a fost/este inspirat. (IOAN-PAVEL AZAP)

IOAN-PAVEL AZAP (15 mai 1967, Ticvaniul-Mic/Caraș-Severin – 14 decembrie 2023, Cluj-Napoca). Poet, publicist, eseist. Absolvent al Facultății de Filosofie a UBB Cluj-Napoca (1995). Debut absolut cu poezie în Orizont (Timișoara, 1985).

Volume: Autoportret cu mască, poezii, 1993 (Premiul de debut al Filialei Cluj a USR); Funigei, poezii, 1997; Poeme de cinci stele, poezii, 2002; Bărbi, epigrame, 2002; Traveling, interviuri cu regizori români de film, vol. I, 2003; Stop-cadru, 2005; Toga de gală, 2008, 2010; Coperta a patra. Interviuri cu scriitori clujeni, 2010; Ușa cu picioarele pe pământ, versuri, 2011; Prim-plan, cronici de film, 2011; Octogon (opt dialoguri cu scriitori români), 2012; dagheroTIFF (carte despre primele 10 ediții ale Festivalului Internațional de Film Transilvania, primele 10 ediții: 2002-2011), 2012; 16 mm (jurnal cinefil), 2012; 7 capodopere ale filmului românesc, 2015; Mică idilă feroviară, 2016; Zgomot de sticlă spartă, 2020 etc.

A colaborat la periodicele: Cronica, Steaua, Poesis, Cele trei Crișuri, Caiete Silvane, Confluențe Astra, Film (București), Tribuna (unde a fost și redactor din 2003) ș.a.

Premiul Studioului Teritorial de Televiziune Cluj la cea de-a XXIX-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (2002); Premiul „Ion Cantacuzino” al Asociației Criticilor de Film a Uniunii Cineaștilor din România (2011); Premiul „Pavel Dan” la mai multe ediții ale Concursului Național de Proză Scurtă „Pavel Dan” (Cluj-Napoca – Turda: 2000, 2007, 2009, 2013).

Poezii traduse în: revista Magyar Napló / Budapesta (nr. 5,  mai 2006 și nr. 12, decembrie 2007; traducere în limba maghiară de Kenéz Ferenc); Az év müforditásai (cele mai bune traduceri în limba maghiară ale anului 2007, antologie editată de revista Magyar Napló, Budapesta / Ungaria, 2008; traducere în limba maghiară de Kenéz Ferenc); Szabadulas a gettóból (antologie de poezie românească de Balázs F. Attila, Ed. Ab-Art, Bratislava / Slovacia, 2008; tradu­cere în limba maghiară de Balázs F. Attila); Egy zacskó cseresznye (antologie de poezie românească de Balázs F. Attila, Ed. Ab-Art, Bratislava / Slovacia, 2009; traducere în limba maghiară de Balázs F. Attila).