Proiect editorial apărut sub egida Primăriei Comunei Maieru
În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. De la Maieru la Năsăud, cale de cinci ore cu trăsura, am plâns amarnic, parcă instinctul mi‑ar fi spus că nu voi mai avea niciodată bucuria de viață ce am simțit‑o în comuna mare, bogată, de la poalele Ineului, cel cu zăpada eternă. (LIVIU REBREANU, Mărturisiri)
O nouă carte despre viața lui Rebreanu trebuie deci să fie, înainte de toate, o carte exactă, o carte cinstită. Este supremul omagiu ce‑i poate fi adus. (NICULAE GHERAN, Tânărul Rebreanu)
Românismul văzut de Rebreanu pare a fi general valabil peste ani; pentru el, «românul are intuiția eternității lui ca ființă colectivă. De aici, imensa lui putere de a se asimila împrejurărilor, păstrându-și totuși intact sufletul».
S-ar crede astfel că cel care ar avea de gând să scrie biografia lui Rebreanu le-ar avea pe toate la îndemână, însă, după mărturisirile lui Rebreanu însuși, din Romanul romanelor – material pentru conferințe –, aflăm că biografia sa interioară este mai ascunsă decât cea exterioară. Să nu uităm și faptul că biografia scriitorului, pe alocuri, atâta câtă este prezentă în scris, se zbate între realitate și ficțiune, mai ales cea cu argumente provenite din partea unor confrați literari sau a celor din familie.
Ne întrebăm așadar, pe bună dreptate, astăzi, după ce vedem atâtea puncte de vedere din partea celor ce privesc, fiecare în parte, din alte puncte de vedere decât cele ale predecesorilor lor, dacă Rebreanu va fi sau nu un autor al viitorului. Ținând, de asemenea, cont de atâtea izvoare documentare insuficient cercetate, suntem siguri că alături de acel depozit de date aparținătoare lui Niculae Gheran, vom asista la noi exegeze asupra operei rebreniene, dar și a întregii existențe zbuciumate a scriitorului, îngemănate cu cele scrise.
Rebreanu vorbește despre spiritul ardelean ca fiind față-n față cu cel românesc: «Spiritul românesc e unic și cuprinde, deopotrivă, ardelenismul, moldovenismul, muntenismul sau oricum s-ar numi particularismele din care se alcătuiește fizionomia sufletească a neamului nostru, cea mai unitară parte în lumea asta.» (...) Referitor la Transilvania și misiunea ei spirituală, Rebreanu afirma într-un interviu (...) că Transilvania are rolul de a aduce în viața românilor «acea concepție de seriozitate și tenacitate» de care au nevoie. Într-o altă mărturisire, Rebreanu susține că toată opera lui se datorează Ardealului: «Pot să afirm că opera mea n-ar exista fără Ardeal care-i dă totul. Fără să fie locală prin aceasta și să aibă o culoare regională, ardelenismul – în ce are mai prețios e toată opera mea. Socot că Ardealul e un plus de eticism în artă, o lege a artei, cu locul, cu aerul, cu pământul, cu omul și viitorul ei». (IACOB NAROȘ)
CUPRINS
Cuvânt-înainte
I. DE NEAMUL REBRENILOR, DIN CE SATE AU VENIT STRĂMOŞII LOR
II. LUDOVICA REBREANU
III. VASILE REBREANU
IV. PRIMUL NĂSCUT LIVIU, ALFA DUPĂ MAMĂ
Maieru – Cuib al visurilor
Rebreanu – „student” la Năsăud
Liviu Rebreanu – elev la Bistriţa
Anii petrecuţi la Sopron
Student la Academia din Budapesta
Gyula – 17 luni sub haină militară
Liviu şi Prislopul Năsăudului
La Bucureşti
Popasul lui Rebreanu la Craiova
Rebreanu şi proza scurtă
Rebreanu – cronicar teatral
Între publicistică şi proză – şapte ani de acumulări
Rebreanu, preşedinte al Societăţii Scriitorilor din România
Director general al teatrelor
Liviu Rebreanu – academician
Reviste literare conduse de Liviu Rebreanu: Mişcarea literară, Gazeta literară, România literară
V. EMIL REBREANU
VI. TIBERIU REBREANU – OMEGA FAMILIEI
VII. REBRENII CUPRINŞI ÎNTRE ALFA ŞI OMEGA
VIII. FANNY ŞI PUIA
ADDENDA.
CRONOLOGIE – LIVIU REBREANU ŞI AI SĂI
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
ALBUM FOTO
ALTE ANEXE
Rebreanu, Tiberiu, „Genealogia familiei Rebreanu”
Liviu Rebreanu despre neamuri
Prezentarea sintetică a unor cărţi închinate Rebrenilor
Amintiri din familia mare a Rebrenilor
O mamă către fiul ei…
Ioan Lăpuşneanu, Emil Rebreanu – Eroul de la Ghimeş Făget
Între dragoste şi singurătate
POSTFAŢĂ
Ardelenismul ca o stare de spirit
Iacob Naroş (n. 13 septembrie 1946, Maieru, judeţul Bistriţa‑Năsăud). Este istoric şi critic literar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj-Napoca (1975), secţia română‑franceză. Debut în volum colectiv: Centenar „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 1986. Debut editorial în 2010, la Editura Remus, Cluj‑Napoca, cu volumul Nume proprii în opera lui Liviu Rebreanu.
A mai publicat volumele: Romanele lui Rebreanu, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj‑Napoca, 2012; Publicistică şi eseu contemporan, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2014; Romanele lui Liviu Rebreanu, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită; Rebreanu în Mileniul III, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2014; Autori măiereni, coautor cu Icu Crăciun, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj‑Napoca, 2015; Liviu Rebreanu şi Cuibul visurilor, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj‑Napoca, 2016; Publicistică literară. Note şi impresii de lectură aproape critice, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2017; Panoramic măierean. Micromonografie sentimentală, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj‑Napoca, 2018; Liviu Rebreanu şi proza scurtă, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj‑Napoca, 2019; Publicistică literară (2018‑2020), Editura Pim, Iaşi, 2021; Liviu Rebreanu şi noua critică, Editura Pim, Iaşi, 2021. Cartea a primit Premiul Juriului Saloanelor „Liviu Rebreanu”, Secţiunea Volum publicat, în cadrul Festivalului Naţional de Proză, ediţia a XXXIX‑a, 26‑28 noiembrie 2021.
Este redactor la publicaţia Cuibul visurilor, Maieru. Membru al Asociaţiei Societăţii Scriitorilor din Bistriţa‑Năsăud şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
Au scris despre cărţile lui Iacob Naroş: Cornel Cotuţiu, Virgil Raţiu, Andrei Moldovan, Icu Crăciun, Menuţ Maximinian, Victor Ştir, Vasile Vidican, Cleopatra Lorinţiu, Mircea Daroşi, Aurel Podaru, Doina Popa (Canada), Al. Macavei, Sandu Al. Raţiu, Săluc Horvat (Baia Mare),
Emilian Marcu (Iaşi) ş.a