DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN: Matthieu Ricard vine dintr-o cultură științifică de vârf a lumii moderne franceze și se retrage pe platoul Tibetului, fascinat de gândirea și spiritualitatea budistă. Prin lucrarea de față ne aflăm în două ipostaze complet opuse: modernism cu un potențial care poate conduce la anarhie, cu extincția vieții pe Terra, și o spiritualitate tradițională în care omenirii i se oferă soluția ieșirii din impas și șansa supraviețuirii. Pledoaria lui Matthieu Ricard pentru altruism și compasiune își găsește nu doar un ecou benefic în relația interumană, ci și un suport științific în experiențele efectuate în laboratoarele moderne.

Să-l ascultăm acum, cât încă mai este vreme, cât încă timpul mai este al nostru! 
 

MATTHIEU RICARD: Pentru ca lucrurile să se schimbe cu adevărat, trebuie să îndrăznim altruismul. Să avem curajul de a spune că altruismul veritabil există, că poate fi cultivat de fiecare dintre noi și că evoluția culturilor poate favoriza expansiunea lui. Să îndrăznim să învățăm altruismul în școli ca pe un mijloc prețios care permite copiilor să-și realizeze potențialul natural de bunăvoință și de cooperare. Să îndrăznim a afirma că economia nu se poate mulțumi cu glasul rațiunii și al interesului strict personal, că trebuie să asculte și să facă auzit glasul solicitudinii. Să îndrăznim să ținem cont de soarta generațiilor viitoare și să schimbăm felul în care exploatăm astăzi planeta, care mâine va fi a lor. Să îndrăznim, în sfârșit, să proclamăm ideea că altruismul nu este un lux, ci o necesitate.

DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN: În esență, în virtutea concepției materialiste despre lume, Universul este văzut ca fiind staționar. Nu are început și nici sfârșit. În consecință, nu se impunea ideea prezenței unui creator. Existența sa ar fi rezultatul unei simple întâmplări, prin care s-ar explica și sursa noastră.

Dar o altă întâmplare (!) este menită să conducă la o nouă viziune despre Univers. În 1964, doi cercetători, Robert W. Wilson și Arno Penzias, descoperă prezența unei radiații cosmice de fond, egală în toate direcțiile. Vârsta acesteia conduce până la 13,8 miliarde de ani și se apreciază că este ecoul, relicva începutului de Univers prin ceea ce a fost numit Big Bang (Marea Explozie).

Implicațiile acestei descoperiri sunt multiple, de la cele de ordin științific, până la cele de ordin religios.

MICHEL-YVES BOLLORÉ, OLIVIER BONNASSIES: Obiectivul acestei cărți constă în prezentarea unei panorame a dovezilor actuale ale existenței lui Dumnezeu, favorizându-le pe cele rezultate din recentele descoperiri științifice. 

ROBERT W. WILSON: În concordanță cu cunoștințele științifice actuale, această carte explorează ideea unei minți sau a unui Dumnezeu creator, idee pe care o regăsim în numeroase religii. Este cert că dacă sunteți religioși, în sensul stabilit de religia iudeo-creștină, nu văd o altă teorie științifică mai potrivită care să corespundă descrierilor din Geneză decât cea a Big Bang-ului și a originii Universului. Într-un anumit sens, aceasta lasă încă o dată deoparte chestiunea originii ultime. Cum a apărut acest spirit sau acest Dumnezeu? Și ce proprietăți are?

Uneori, când îmi ridic ochii spre miile de stele care strălucesc în noapte, mă gândesc la toate persoanele, asemeni mie, care au ridicat în același fel privirea către cer și s-au întrebat cum a început totul. Cu siguranță, eu nu cunosc explicația. Dar poate că unii cititori vor avea șansa de a găsi un început de răspuns în această carte.