Prefață de Ioan-Aurel POP

Ediția a II-a, revăzută și adăugită

Pledoaria lui Gheorghe Iacob pentru istoria scrisă cu temei, cu metodă, dar și cu meșteșug și pasiune vine pe linia marilor antecesori moldoveni și în dreapta tradiție a șuvoiului istoriografic general românesc. „Povestea” sa despre trecut este viață reconstituită și lecție de viață deopotrivă. Această carte a laboratorului istoricului este și una de amintiri, și una de confesiuni, și una de idei istorice, și una de filosofie a istoriei, așa cum este o ars poetica pentru un literat care se respectă și care este respectat. Istoricul de față, ajuns la vârsta maturității în creația sa (istoria este o știință de acumulare – spunea David Prodan – iar opera istorică de referință vine mai târziu decât în alte domenii), își revarsă preaplinul experienței spre cititor, dar o face cu adânc respect pentru adevăr, cu sfială, cu dorință de îndreptare, fără ostentație, fără semeție și fără să dea sfaturi. (IOAN-AUREL POP)

Sunt adeptul unor introduceri scurte și clare. Prin urmare, voi încerca să răspund la câteva întrebări și să fac unele precizări.

Mai întâi, DE CE? După buna primire a lucrării Istoria Universității din Iași povestită la TVR (Iași, 2015), am hotărât să reiau un proiect mai vechi privind publicarea unora dintre interviuri. Se dorește a fi și un modest Omagiu pentru Centenarul Marii Uniri.

CE? Cartea cuprinde un text autobiografic și o serie dintre interviurile – din presa scrisă, la Radio Iași și la mai multe posturi de televiziune – acordate în ultimele două decenii. Selecția a urmărit mai ales criterii gazetărești. Se construiește astfel o perspectivă – în evoluție – asupra istoriei României, mai ales pentru secolele XIX-XXI.

CUM? Interviurile au fost transcrise și corectate de mai multe ori (poate nu suficient?), încercând să păstrăm oralitatea dialogului.

PENTRU CINE? Se adresează unui public foarte larg, adică tuturor celor interesați de istorie și adevăr.

MESAJELE: 1. Cine nu știe istorie poate fi ușor manipulat; 2. La nivel de națiune, dacă uităm istoria, ne pierdem identitatea. (GHEORGHE IACOB, ARGUMENT)

DIN CUPRINS:

Prefață

(Acad. Ioan-Aurel Pop)

Argument

I. Oglinda unui profesor

în istorie

II. Unirile mari și mici

III. Incursiuni în viețile conducătorilor României moderne

IV. Predicții la un pas de integrare

V. Subtilitățile diplomației

VI. Fragmente de istorie

GHEORGHE IACOB (n. 1953) este profesor de istorie contemporană la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cea mai veche instituţie academică din România. Face parte din colegiul redacţional al publicaţiei „Revista de Știinţe Politice şi Relaţii Internaţionale”, editată de Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, şi este membru în International Advisory Board al „Eastern Journal of European Studies”. Cercetările sale au fost îndreptate spre analiza fenomenului modernităţii întârziate, mai ales asupra modului în care societatea românească, aflată la periferia civilizaţiei din Europa occidentală, a adoptat sistemul modern sub raport politic, economic sau educaţional. Dintre lucrările de autor semnificative pot fi menţionate: Modernizare – Europenism. România de la Cuza Vodă la Carol al II-lea (1995); Universitatea din Iaşi la 150 de ani / The University of Iaşi – 150 years (2013); România, în epoca modernizării (1859-1939) / Towards a Modern Romania (2013, carte distinsă cu Premiul Academiei Române); Rumänien in der Epoche der Modernisierung (1859-1939), volum lansat la Târgul Internațional de Carte de la Leipzig (2018); Locul României în Europa / The Place of Romania in Europe (1859-1939), 2023.

A coordonat volumele: Universitatea din Iaşi. De la modelul francez la sistemul Bologna (2007); Iaşi – memoria unei capitale (2008) şi Istoria Universităţii din Iaşi (2010; ediţia a II-a în 2014). Este secretar științific al volumului VII din Istoria românilor, apărut sub egida Academiei Române în anul 2003 (ediția a II-a, revăzută și adăugită, în 2015, la care a fost unul dintre coordonatori), și coautor la sintezele Istoria României (2004) şi History of Romania. Compendium (2006).