Omagiu editorial DORIN TUDORAN 80 (n. 30 iunie 1945, Timișoara)
Ediţia digitală reproduce întocmai ediţia tipărită în anul 2015
În loc de Prefață: C. Stănescu

Iată un lux atât de exorbitant, încât nu mi l-am putut permite niciodată. (Dorin Tudoran)

„Încă mai cred că nu poţi «sluji» cu adevărat – în sensul tradițional al acestui cuvânt magnific – decât păstrând o absolută independență de judecată față de ceea ce slujeşti. Este regula fidelităților fără conformism, adică a fidelităților vii.” (Georges Bernanos)

„Cum spune chiar el în mottoul prezentului volum, cu vorbele lui Bernanos, Dorin Tudoran a cultivat mereu fidelități vii, fără conformism. E un alt fel de a vorbi atât despre consecvența în idealuri și valori, cât și despre ineluctabila istoricitate (adică schimbare permanentă) a lumii și a noastră.” (Sorin Antohi, Elegiile unui pamfletar, prefață la volumul România ca părere, Polirom, 2015)

„Luxul indiferenţei nu este, la Dorin Tudoran, o determinare a poziţiei fiinţei sale în lume. Ci un titlu de nobleţe şi un privilegiu pe care şi le-a câştigat, la senectute, eroic, în lungile şi austerele, extenuantele lui războaie pentru demnitate, libertate şi adevăr, atât în propria lui Casă, cât şi în Cetate.
Luxul indiferenței lui Dorin Tudoran nu semnifică moleşeala aurită a nobilului izolat în castelul său, ci blazonul de pe scutul însângerat al cavalerului care a supravieţuit unei cruciade.” (Vasile Gogea)

* * *

„La fel ca în anii ’70, când poetul Dorin Tudoran a pornit, de unul singur, o luptă fără sorți de izbândă cu regimul, de pe urma căreia avea să ajungă în exil, după o grevă a foamei care era să-l coste viața, și acum Tudoran e singur. Nu caută alianțe tactice și nici nu se bizuie pe eventualii amici de idei, din cauză că detestă corurile intelectuale ale părerologilor băsiști, care i se par jalnice și, mai ales, opuse ideii de intelectual independent, la fel cum are o părere la fel de proastă și despre părerologii de orientare pontistă.
Singura lui slăbiciune, care-l face să-și păstreze o undă de optimism, e țara lui, din care a plecat în exil, fiindcă atunci nu voia s-o vadă pradă a mafiotismului ceaușist, iar azi nu acceptă s-o vadă victima prăduită a noilor mafii politice.” (Cristian Teodorescu, Cațavencii, 6 iulie 2015)

* * *

Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timișoara). Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română a Universității din București, promoția 1968. Din august 1985, trăiește în Statele Unite ale Americii.
Cărți de poezie: Mic tratat de glorie (1973), Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură (1977), Uneori, plutirea (1977), Respirație artificială (1978), Pasaj de pietoni (1978), Semne particulare (antologie, 1979), De bună voie, autobiografia mea (1986), Optional Future (1988), Ultimul turnir (antologie, 1992), Viitorul Facultativ / Optional Future (1999), Tânărul Ulise (antologie, 2000) și Pisicuț – Somnografii (antologie, Colecția Poeți Laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, 2010).
Cărți de publicistică: Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu, 1976), Biografia debuturilor (1978), Nostalgii intacte (1982), Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual (traducere și prefață de Vladimir Tismăneanu, 1988), Onoarea de a înțelege (antologie, 1998), Kakistokrația (1998), Absurdistan – o tragedie cu ieșire la mare (2006), Băsesc, deci exist! (2015) și România ca părere (2015).
Pentru unele dintre cărțile sale, autorul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1977, 1998), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România (1992), Marele Premiu al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România – ASPRO (1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1998), Premiul revistei Cuvântul – „Superlativele anului” (1998), Premiul ALIA – Adevărul literar și artistic (2001).
Este laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2009) și al Premiului de Poezie „Petre Stoica” (2011).
A condus revistele Don Quichotte, AGORA, Meridian și democracy@large. A fost redactor la Vocea Americii, Senior Director pentru Comunicare și Cercetare și membru al conducerii executive a Fundației Internaționale IFES, Director al programului USAID Democracy Fellows administrat de World Learning și a fost membru al conducerii PEN Club – Scriitori în exil.
Este Associate Scholar la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia și membru permanent al juriului care acordă, anual, Marele Premiu Internațional de Poezie „Janus Pannonius”.
 

Cuprins
 

În loc de Prefață:

Cel mai trist dintre drepturi de C. Stănescu

CAPITOLUL I. Monsieur Revel

(I) Jacques Séverin și Căpcăunul Mizantrop

(II) Oportunismul exterminator

(III) Arta înmormântărilor

(IV) Logica minciunii totalitare

(V) Para Phusin vs. Kata Phusin

(VI) Nevroze ideologice

(VII) Independența morală

(VIII) Arcul cu două corzi

CAPITOLUL II. Epoca și vicleniile ei

Epoca este mereu vicleană sau Prieteniile nu mor niciodată; ele doar se destramă...

Adjectivita epitetică

Din Monitorul meu oficial

Previzibil și rollerian

Tragedia instituțiilor publice

Sorcova, vesela: Punctum!

Jan Palach și zbuciumul unei extraordinare crize de conștiință

CAPITOLUL III. Societăți deschise, închise și întredeschise

Contractul istoric

Societăți întredeschise

Buen Vivir

Alianțe, natură și natura alianțelor

Frank Goes West

Statul: de drept, de drepți și degeaba

Bomba și La Bomba

Patagonia din noi

Paradoxurile noului autoritarism

Sperma regală: imaginarul francez vs. imaginarul american

Democrația polițienească

Scrisoare deschisă adresată ambasadorului SUA în România

Îmblânzirea antipozilor: spre un consens postsecular?

Un „mit anti american”: Teo Peter

Lawrence al Arabiei: posteritate cu bucluc

Loviturile de stat: între privatizare și federalizare

Arta inadecvării: Hannah Arendt vs. Olguța Vasilescu și Hélène Carrère d’Encausse vs. Gabriela Firea-Pandele

CAPITOLUL IV. „Excepționalismul” românesc

„Frica este mai contagioasă decât curajul”

PLR – un miracol cât o minune

„Regimul” Băsescu și Balonul de Aur

Democrația bogomilică

Românii „e porci” cu Adrian Severin

Excepționalismul românesc: azi, loviluția morală

Excepționalismul românesc: azi, loviluția și mai morală

Fondul taxonomic: plagiatul de stânga și plagiatul de dreapta

Eclipsele de soare, sticla afumată și orbirea

CAPITOLUL V. Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă

Două nopți pe Nipru – Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă (I)

Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă – „Filiera ucraineană” (II)

Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă – „Filiera ucraineană” (III)

Moscova nu crede în lacrimi(le) altora sau despre ceasuri, orologii și ceasornicari

Ochii lui Putinn, crucea sfințită la Ierusalim și arta geostrategică a povestirii

CAPITOLUL VI. Eu, fiul lor. Noi, fiii lor

Turnătoria ca vocație irepresibilă

Luca Pițu: om vs. om în/cu delegație (I)

Luca Pițu: om vs. om în/cu delegație (II)

Luca Pițu: om vs. om în/cu delegație (III)

Elegie la Partidul Comunist Român

Cine a fost de fapt Vladimir Ulianov

Problema Peloponezului

CAPITOLUL VII. Am învins comunismul, ne-a învins postcomunismul

Monopolizarea anti comunismului este la fel de dezgustătoare precum comunismul

Cu cărțile pe masă: un Anschluss Stalinist. Pentru eternitate?

Trăiască monopolul de partid, forma supremă a democrației!

Un linșat pentru eternitate: belicosul Rollerică

Băiete, un popor nou la domnu’… Escu!

CAPITOLUL VIII. Textualiștii de la scara blogului – pre și (post)fețe

O prefață la o față curată – Vasile Gogea

Devenirea semantică

CAPITOLUL IX. Lotul național de poezie

Lotul naţional de poezie

Poeţii sunt imprevizibili – şi atunci când decid să tacă, şi atunci când hotărăsc că ar mai avea ceva de spus. De preferat ar fi să tacă, dacă nu mai au nimic esențial de spus

Cei goi, cei morți, piticul Oskar Matzerath și Suveranul Pontif

În România, nici minciuna nu mai este adevărată – o amintire cu viitor strălucit