Prozele lui Cornel Nistea sunt dense şi tensionate, par construite în jurul unui nucleu epic compact, expresie a unei experienţe de viaţă trăite, nu doar imaginate (care) configurează mai degrabă o atmosferă într-un cadru intim, dominat de reverie şi mister, traversat de un subtil fluaj erotic prelungit parcă în afara timpului şi a realităţii imediate. (Cornel Moraru)

* * *

Bruscarea unei conştiinţe prin revelaţia produsă de o schimbare radicală şi ireversibilă, petrecută în planul cotidianului, devine laitmotivul povestirilor lui Cornel Nistea. Această iluminare de conştiinţă este întotdeauna dublată de o trăire emoţională foarte înaltă. De altfel, afectivitatea este simţul la care apelează în primul rând Cornel Nistea, scrierile sale fiind, din acest punct de vedere, apropiate de poezie. (Tudorel Urian)

* * *

Preocuparea lui Cornel Nistea de a surprinde omenescul dincolo de orice imagine standard transmite frazelor sale o savoare severă. Autorul are puterea de a-şi tempera spiritul confesiv în favoarea notaţiei. Echilibrul şi alternanţa naraţiei şi descrierii aparţin unui practician al epicului sobru. (Aurel Pantea)

* * *

Este meritul lui Cornel Nistea că, alegându-și calea mimesis-ului, reușește să convingă prin câteva mărci stilistice deloc de neglijat valoric: fraza scurtă, percutantă, uneori moromeţian-enigmatică, dialogul alert, mai ales în versiunea aceluia între surzi, suspendarea, behavioristă, a oricărui comentariu din off, fără a afecta logica ansamblului epic. (Gabriel Coșoveanu)

* * *

Cornel Nistea s-a născut la 6 august 1939 în satul Valea Largă, comuna Sălciua, județul Alba, într-o familie de țărani mijlocași cu șase copii. Emoțional, copilăria îi va fi puternic marcată mai întâi de drama ultimilor ani de război, de agresivitatea cu care s-a instaurat dictatura comunistă, impunerea cotelor, seceta din anii 1946/47 și eșecul școlar din clasa întâi din cauza relelor tratamente ale învățătorului. Adolescentul rebel va eșua repetat la liceul din Baia de Arieș, după care urmează o școală silvică în Câmpeni, la absolvirea căreia este repartizat să muncească la Ocolul Silvic din Aiud, unde va urma cursurile liceului seral. Cum locuiește între gară și pușcărie, este impresionat de convoaiele de deținuți politici duși cu lanțuri la mâini și la picioare spre celebra închisoare de aici, dar și de zgomotul căruțelor ce duc noaptea deținuții decedați sau uciși în cimitirul fără cruci. În anul 1960, participă la un concurs național de literatură la care ia locul doi pe țară, moment care îl face să se decidă să urmeze Filologia. Astfel, între anii 1962 și 1967 frecventează cursurile Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. După stagiul militar va fi patru ani inspector la Comitetul de Cultură și Artă al județului Alba. Eliminat din sistem, reintră în învățământ, face o navetă grea, dar citește mult, scrie literatură și începe să publice în revistele literare. Locuiește la Alba Iulia.
Debutează târziu, în 1979, simultan, în revistele Vatra și Luceafărul, ca în anul 1984 să-i apară la Editura Cartea Românească primul volum de proză scurtă, Focuri în septembrie, drastic subțiat de cenzura comunistă pe motiv că ar scrie o „literatură dușmănoasă”. Cum i se atrage atenția să aibă grijă ce scrie, trăiește cu teama că este urmărit de Securitate, ceea ce îl inhibă și timp de câțiva ani nu va mai scrie și publica nimic.
După decembrie 1989, odată cu apariția revistei Discobolul, la care este redactor, se resuscitează, scrie peste 300 de articole de presă și retipărește volumul de debut cu prozele eliminate de cenzură sub titlul Papagalii mei adorați. În anii următori publică romanele Inocența șarpelui (2000), Ritualul bestiei (2008) și Întâlnirile mele cu Orlando (2012). Tipărește mai multe volume de proză scurtă între care: Ultimul în eden (2014), Vânzătorul de apă colorată (2015), Ieri a fost duminică (2016). Mai semnează un volum de publicistică literară, Caseta cu paradoxuri (2010), iar în anul 2013 tipărește 450 de pagini de Jurnal. 1977-1984. Cele mai multe dintre cărțile sale au fost premiate de către filialele Uniunii Scriitorilor din care a făcut parte.