Vol. I: La poarta cuvântului, 240 p. (2013)

Vol. II: Furcile caudine, 260 p. (2013) 

Vol. III: De la o zi la alta, 244 p. (2013)
Vol. IV: Dinaintea ta merge tăcerea, 192 p. (2021)
Vol. V: Rana ascunsă a fiecărei zile, 100 p. (2023)
 

Cunosc în viața noastră literară o seamă de scriitori de incontestabilă originalitate și valoare, a căror „vizibilitate” e mai mult sau mai puțin estompată de funciara lor discreție. Ei sunt îndeobște omiși din diversele "liste” ocazionale, nu fac parte din ceea ce Alex Ștefănescu numea „sindicate ale succesului” și, ca atare, nu sunt de găsit nici prin varii comitete, comiții sau asocieri tacite de propulsare și premiere mutuală. Și totuși se bucură de o notorietate pe cât de lipsită de ostentație, pe atât de solidă și definitivă, întemeiată exclusiv pe „ispravă culturală” în accepția lui Noica, adică pe operă: sunt scriitori cu opera. E vorba în asemenea cazuri de artiști al căror inerent orgoliu profesional e în permanență echilibrat de smerenie, înțelegând prin această lucidă și justă situare în relația cu lumea și transcendența ei. O asemenea personalitate e Horia Bădescu, cel recent intrat în ordinul septuagenarilor, eveniment marcat printr-o splendidă casetă ocrotitoare a trei volume antologice, sub titlul comun Cărțile viețuirii: 1. La poarta cuvântului, 2. Furcile caudine, 3. De la o zi la alta, fiecare volum fiind însoțit de câte o postfață semnată, respectiv, de criticii Ioan Adam, Petru Poantă și Ioan Holban. Este o întru totul remarcabilă ediție bibliofilă, cum puține se văd azi, apărută la editura clujeană Eikon, în colecția de poezie Echinox, coordonată de Eugen Uricaru. Cum nu mi-am pierdut încă ingenuitatea admirației, am găsit motive de bucurie in toate alcatuirile acestei izbânzi editoriale, de la eleganta cromatică și calitatea hârtiei, până la tehnoredactare, paginație, literă... (Radu Ciobanu)

Am comentat creația lirică a acestor volume într-un studiu (Viețuirile lui Horia Bădescu) apărut în serial în Convorbiri literare, reluat și augmentat în cartea mea Revizuiri critice (București, Editura Academiei Române, 2019). Între timp, Viețuirile autorului s-au îmbogățit cu un alt volum, Dinaintea ta merge tăcerea, Editura Școala Ardeleană asumându-și publicarea acestuia, cum era și firesc. Viețuirile de față sunt structurate în șapte cicluri: Dinaintea ta merge tăcerea, Poemele mosane, Aporiile timpului, Degetul lui Iov, Caietul de la Habra, Poemele verii, al șaptelea fiind un Epilog. Am ținut să consemnez structura heptagonală, fiindcă această parte a tetralogiei este una „rezumativă”, consfințind ceea ce în studiul menționat am numit cartea cu șapte peceți de rezonanță biblică și eminesciană (vezi nuvela Sărmanul Dionis), reconfirmată de heptagonul final (EL-GAHEL) al capodoperei lui Ion Barbu, Joc secund, heptagon ce scapă geometriei și logicii clasice, neputând fi construit cu rigla și compasul: „Eptagon cu vârful stelelor la fel./ Șapte semne, puse ciclic” (Încheiere). Cele șapte stele, șapte semne puse ciclic recapitulează cele șapte zile ale creației divine, pe care poetul, încărcat de tăcerea cuvintelor (Dinaintea ta merge tăcerea), ca indiciu al neputinței de a înțelege Creația, nu face decât să întoarcă etern roata cuvintelor, umbre ale Logosului divin, cum încheie „divinul brit” viețuirea lui Hamlet: Și restul e tăcere. Horia Bădescu se dovedește și aici un mare poet al tăcerii, confrate cu Lucian Blaga, un poet-filosof, care construiește ontoestetic, nu pur estetic, cu atât mai puțin ideologic. În acest sens trebuie să decriptăm cuvântul viețuiri. „A viețui”, în sensul dat termenului de către Horia Bădescu, adună numeroasele înțelesuri cumulate/muzeificate în dicționare, toate transfigurându-se holonic în a ființa, dincolo de a trăi și a supraviețui biologic. (Theodor Codreanu)

Intitulat Rana ascunsă a fiecărei zile, acest al cincilea volum al Viețuirilor, apărut în seria de autor Horia Bădescu, cuprinde în special creații mai noi. În ele regăsim trăsăturile dintotdeauna ale poeziei sale – spiritualitatea, sentimentul întemeietor al rostirii, lirismul alimentat de mituri și o anumită sensibilitate metafizică –, alături de nuanțe și sonorități noi, de o carnalitate suavă, care începuse să se manifeste în creația sa încă din deceniul al nouălea al secolului trecut.

O culegere adunând între coperte creația de adâncă maturitate artistică a unuia dintre cei mai importanți poeți români de azi, Rana ascunsă a fiecărei zile ne propune o reîntâlnire cu o poezie încărcată de dramatism și de tensiune a emoției, o poezie a rafinamentului simplității și a convertirii spaimelor contemporane în rostire întemeietoare. Mă bucur să văd în această „ducere a gândului până la capăt” un semn al încrederii lui Horia Bădescu în poezie, în energia purificatoare a cuvântului, în permanența spiritului. Căci, spre a mă întoarce la titlul acestei postfețe („Lacrima din ochiul orb...”), prin cuvânt, poetul poate face să curgă o lacrimă chiar și dintr-un ochi orb... (RĂZVAN VONCU)

Horia Bădescu (n. 24 februarie 1943 la Aref pe Argeș) este poet, prozator și eseist, doctor în litere, jurnalist și diplomat; laureat al Premiului de poezie al Uniunii Scriitorilor și al mai multor premii ale Filialei Cluj a acesteia, al câtorva importante festivaluri internaționale, al Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1991) și al Premiului European de poezie francofonă „Léopold Sédar Senghor” (2004); membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor Francezi, membru al Maison Internationale de la Poésie de Bruxelles și al CIRET, membru de onoare al Academiei Francofone și al Uniunii Poeților Francofoni. A publicat peste treizeci de volume de poezie, eseuri și romane, apărute în România, Franța, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Membru fondator al grupării Echinox și al Societății Culturale și Festivalului Internațional „Lucian Blaga”. Comandor al Ordinului național român Meritul Cultural și cavaler al Ordinului național francez Les Palmes académiques. Printre cele mai recente volume: O noapte cât o mie de nopți (roman, Limes, 2011), Cărțile viețuirii (poeme, Eikon, 2013), Roulette russe (poeme, Ed. L’Herbe qui tremble, 2015), Zborul gâștei sălbatice (roman, ed. a II-a, Școala Ardeleană, 2015), Le poème va pieds nus (poeme, Ed. l’Arbre à paroles, 2016), Decameronice (poeme, Școala Ardeleană, 2017), Doar din pământul patriei (eseuri, Școala Ardeleană, 2018), Joia patimilor (roman, ed. a IV-a, Școala Ardeleană, 2018), Căderea din Rai (memorialistică, Școala Ardeleană, 2020), Poduri și vămi (memorialistică, Școala Ardeleană, 2020), O sută și una de poezii (poezie, Editura Academiei Române, 2020), Dinaintea ta merge tăcerea (poezie, Școala Ardeleană, 2021), Între Scila și Caribda, încotro? (eseuri, Școala Ardeleană, 2022), E toamnă nebun de frumoasă la Cluj. Poeme alese și rostite de autor (ediție revăzută și adăugită, Școala Ardeleană, 2022)