Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, una dintre cele mai prețioase ediții anastatice bibliofile a unei capodopere a limbii și literaturii române.

Cu 14 ilustrații în culori de G. TOMAZIU

Ediție anastatică, îngrijită de Ioan Pintea și George Ardeleanu, însoțită de un dosar critic matein de N. Steinhardt.
Proiect editorial apărut sub egida Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud.

Colecția Panteon românesc (ediții de patrimoniu) este coordonată de Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române.

Măreția textului trece la ilustrații; apoi se răsfrânge asupra celor din jurul artiștilor, le dă din bucuria prezenței veșniciei. (N. STEINHARDT)

Cu încetul, la evocarea lor se deșteptase în mine un suflet nou, un suflet de nomad cu nostalgii sfâșietoare, mă încindea dorul de ducă, mă înfrigura ispita plecărilor spre necunoscut, fermecul îndepărtatelor pribegiri şi la gândul că aşi rămâne până la capăt robul unui petec de pământ, osândit a mă frământa și istovi fără mulțumire într-un ocol restrâns, sufeream cumplit, mă simțeam abătut până la desnădejde. (MATEIU CARAGIALE)

Craii de Curtea-Veche, așa cum ne-am învrednicit să-i tipărim sub emblema Editurii Coresi, au reprezentat și o aventură a prieteniei noastre. Era mai bine, pentru aceasta, să n-o pornim; prietenia, act gratuit, nu trebuie supusă – fragilă și intransmutabilă – niciunei încercări practice. Dar merita să fie sacrificată unei realizări pe care o considerăm, neizbutită cum e, cu mândrie. Ne place să știm că principala lucrare a lui Mateiu Caragiale, epuizată în librării, a fost reluată și prezentată într-un mod cât mai solemn. Pictorul care a ilustrat-o și toți cei ce, alături de el, prin munca, sfatul, ajutorul sau chiar nervii lor, l-au ambiționat să ducă la bun sfârșit o lucrare grea și obositoare n-au de ce se căi. Craii de Curtea-Veche, cu incomparabila lor strălucire, oarecum ascunsă, îi încălzesc și-i mulțumesc. (N. STEINHARDT)

Este, într-adevăr, o bijuterie editorială, cu 14 ilustrații color realizate de pictorul George Tomaziu (un foarte bun prieten al lui N. Steinhardt, trecut și el prin calvarul detenției politice, atât în timpul regimului Ion Antonescu, pentru că a lucrat pentru serviciile secrete britanice, cât și – timp de 13 ani! – în timpul regimului comunist, emigrat, în 1969, în Anglia și apoi în Franța) și cu colaborarea lui N. Steinhardt și a lui Dinu Albulescu (traducător în românește al lui Balzac, Stendhal, Giraudoux ori Mauriac, implicat, alături de Tomaziu, în serviciile de spionaj în favoarea englezilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, evocat de Radu Mărculescu în cartea sa de memorii, Amintiri din restul vieții mele, publicată, în 2013, la Humanitas). (GEORGE ARDELEANU)

Consider retipărirea Crailor de Curtea-Veche, într-o ediție anastatică, o recuperare, un gest editorial major, o reparație bibliografică și nu numai; o completare firească și necesară care îmbogățește bibliografia Crailor, dar, în același timp, scoate din uitare și adaugă bibliografiilor Steinhardt și Tomaziu un titlu atât de puțin cunoscut. (IOAN PINTEA)

CUPRINS

Predoslovie (Ioan Pintea)

N. Steinhardt, editor al Crailor de Curtea-Veche (George Ardeleanu)

O carte de artă. Ediția bibliofilică a Crailor de Curtea-Veche (N. Steinhardt)

CRAII DE CURTEA-VECHE (roman)

Întâmpinarea Crailor

Cele trei hagialâcuri

Spovedanii

Asfințitul Crailor

DOSAR CRITIC MATEIN de N. Steinhardt

O carte a Bucureștiului: Craii de Curtea-Veche

Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche

Mateiu Caragiale

Craii lui Mateiu și craii lui Fănuș

Toate ne sunt îngăduite, însă nu toate ne sunt de folos

Visul galeș matein

Cu sifon, sifon albastru

Johann Strauss: valsul imperial

Addenda la Mateiu I. Caragiale