Coordonatori: Vasile Pușcaș, Ionel N. Sava. Prefaţă și postfaţă de Vasile Pușcaș
Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania Leaders
Concept grafic: Ciprian Butnaru
Fotomontaj coperta I: Delegația maghiară sosește la Trianon (4 iunie 1920)
Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș

„Revenim asupra materialelor istorice și tezelor în cauză în vederea prevederilor pentru ziua de mâine. Pe glob e încă suficient spațiu spre a putea încăpea toți în bună pace. Suntem cel mai mare și mai compact popor în acest sud-est al Europei pentru a nu privi cu încredere viitorul. Iar pentru a lumina drumul înainte nu e nevoie să mistificăm trecutul. Dimpotrivă. Nu e mai înțelept să ne împăcăm cu verdictul istoriei și să ne înțelegem?” (DAVID PRODAN, Transilvania și iar Transilvania, 1992)

* * *

Ultimele decenii au arătat omenirii că trăiește nu doar într‑o lume foarte complexă, dar și că evenimentele vieții sociale se derulează cu o viteză deosebită. Motiv pentru care fiecare cetățean simte nevoia de a descifra cât mai repede și extins căile de evoluție. Crizele internaționale care se succed la intervale de timp tot mai scurte au relativizat la maxim modelele matematice de previzionare. De aceea, acum se face apel și mai frecvent la fenomene și procese istorice contemporane pentru a găsi explicații la fapte prezente și eventuale reconstituiri seriale care să indice măcar viitorul imediat.
Inițiativa editării acestui volum a venit dinspre interesul manifestat de studenți, dar și de opinia publică generală care a receptat din mass‑media lansarea subiectului Tratatului de la Trianon (1920). După ce, în anii anteriori, s‑a scris despre Centenarul declanșării Primului Război Mondial (1914), al terminării conflictului (1918) și s‑a celebrat un secol de la desăvârșirea Marii Uniri (1918), aducerea agresivă a subiectului Trianonului cu ton contestatar la momentele istorice menționate a stârnit nedumerire printre consumatorii știrilor lansate de media și îndeosebi media socială. Iar mediul de receptare a unor astfel de opinii a fost mult viciat de intensificarea discursului politic populist, naționalist, xenofob care a proliferat în spațiul public european și cu deosebire în cel central‑sud‑est european. Pe când istoricii de profesie au abordat aceste teme în conferințe restrânse ori publicații de specialitate, așa‑numita „istorie jurnalistică” a accentuat doar aspecte pe care redacțiile ori cercurile emitente le considerau a corespunde „cererii pieței”. De unde a apărut nevoia de a veni spre publicul larg și cu opinii istoriografice ori ale științelor sociale care să ofere cititorilor puncte de sprijin pentru gândirea rațională.
În volumul de față propunem opinii ale câtorva experți din domeniile istoriografiei, sociologiei, dreptului, științelor politice și relațiilor internaționale etc., deoarece am dorit să facilităm realizarea unei analize interdisciplinare care să asocieze demersului istoric și elemente de cunoaștere și înțelegere ale fenomenelor contemporane care au fost intenționat sensibilizate de politizarea nedisimulată pe care au propus‑o unele partide, grupări culturale, personaje publice în căutare de glorie electorală și de putere clădită pe schelete ale trecutului. În altă ordine de idei, am dorit să atragem atenția asupra faptului că și popoarele din această parte a Europei ar trebui să se raporteze constructiv la contextul zonal, continental și global. Doar liderii politici și statali slabi văd mereu o primejdie în tot ceea ce se întâmplă în jur și caută să se salveze doar pe ei, atașându‑se la structuri conjuncturale unidirecționale de putere, sacrificând șanse de parteneriate de durată lungă pe care le‑ar putea obține printr‑o cooperare sinceră și sistematică.
În urmă cu mai bine de două decenii am publicat un volum (Pulsul istoriei în Europa Centrală, 1998) în care am încercat să explic de ce istoria este atât de importantă pentru definirea identității națiunilor din Europa Centrală. Mesajul principal al acelui volum a fost inspirat de celebra carte a lui Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts (1993). În primul deceniu post‑1989, Europa și întreaga lume au fost oripilate de violențele etno‑religioase din Balcani, iar Kaplan avertiza liderii regionali și pe cei ai Europei să nu se lase pradă fantasmelor istorico‑politice de tipul celor care tulburau sud‑estul continentului. Atunci am atenționat liderii României, ca și pe cei din Europa Centrală, să ia aminte la spusele lui Robert D. Kaplan, să aibă grijă să nu dea și ei drumul „strigoilor” central‑europeni, deoarece și în această zonă unii politicieni erau tentați a aduce în prim‑planul vieții sociale fantasmele conflictualităților trecute. Odată potolit avântul liderilor post‑comuniști din statele Europei Centrale pentru aderarea la NATO și UE, recursul la „strigoii” istoriei a revenit, iar ceea ce se spera că va deveni calea de viață europeană, în sens occidental, ni se înfățișează astăzi tot mai clar ca o îndreptare spre calea inspirată de vechile obiceiuri estice. Prilej în care unii lideri central‑europeni dovedesc o orientare politică asemănătoare celor care au dat drumul „strigoilor” din Balcani, la sfârșitul secolului al XX‑lea, dovedind lipsa voinței de a învăța din lecțiile celor două conflagrații mondiale care au însângerat veacul trecut și din suferințele națiunilor din această regiune datorate fascismului și bolșevismului.
Pentru România, semnarea Tratatului de la Trianon (1920) a însemnat recunoașterea internațională a fruntariilor postbelice, în cea mai mare parte o consecință a aplicării principiului autodeterminării naționale, cel care a fost considerat principalul pilon al Doctrinei Păcii, la sfârșitul Primului Război Mondial. Dar un Tratat de pace conținea și alte aranjamente între părțile semnatare, care intenționau să așeze evoluțiile viitoare pe o cale juridico‑politică, economică, financiară, socială, culturală etc. Starea de pace era doar deschisă de momentul semnării Tratatului de pace, „dinamica păcii” – cum o numea Nicolae Titulescu – depinzând de modul în care părțile adoptau o atitudine constructivă sau distructivă. Aceasta este o concluzie evidentă a raportării părților la sistemul Tratatelor de la Versailles (1919‑1920), inclusiv Tratatul de la Trianon.
Volumul de față include câteva studii care prezintă istoria ideii și construcției statului național modern în Europa Centrală, ca și a contextualității europene și central‑sud‑est europene de la sfârșitul Primului Război Mondial. Întrucât această contextualitate a fost dominată de evenimente sistemice, am propus o analiză bazată și pe metode analitice formale pentru a circumscrie cât mai logic deciziile Conferinței de pace de la Paris (1919‑1920). O lectură juridică a Tratatului de la Trianon și a principiului naționalităților, așa cum opera imediat după terminarea conflagrației, este urmată de câteva studii care prezintă unele consecințe culturale, politice și instituțional‑statale ale elaborării și aplicării aceluiași tratat. Un capitol consistent este dedicat analizei istorico‑istoriografice a miturilor politice construite în Ungaria pe seama Tratatului de la Trianon, cu scopul susținerii unei politici revizioniste și revanșarde care și‑a prelungit manifestările până în zilele noastre. Două analize aparțin unor sociologi care evaluează discursul politic și atitudinea unor curente, grupări, personaje politice contemporane care și‑au făcut din Tratatul de la Trianon nu doar o țintă critică, ci mai ales un suport pentru lansarea unor politici radicale destinate consumului electoral intern, dar și cu certe tendințe de destabilizare a regiunii central‑europene. Motiv să reamintim de posibilitatea conflictualizării zonei, cu efecte continentale și internaționale încă nebănuite, dar mai ales pentru a relansa cooperarea și conlucrarea între statele și națiunile Europei Centrale care, astăzi, au și un obiectiv comun de mare însemnătate – integrarea europeană. (VASILE PUȘCAȘ)

* * *

Cuprins

Vasile Pușcaș: Prefață
Gabriel-Virgil Rusu: De la ideea de națiune la formarea statelor naționale (până la Primul Război Mondial)
Dumitru Preda: Factor diplomatic și factor militar în înfăptuirea și recunoașterea internațională a Unirii românilor
Tudor Salanțiu: Impactul evenimentelor sistemice asupra sistemului de pace de la Versailles
Vasile Pușcaș, Vasile Vesa: Opinia românească față de tratatele de pace de la Paris (primul deceniu interbelic)
Mariana-Narcisa Radu, Codruța-Ștefania Jucan-Popovici: Principiul naționalităților și Tratatul de la Trianon
Veronica Turcuș: Avatarurile recuperării patrimoniului arhivistic din teritoriile unite cu România, după Tratatul de la Trianon
Șerban Turcuș: Sfântul Scaun și dezavuarea doctrinei Coroanei maghiare în contextul Tratatului de la Trianon (documente din anii 1919-1921)
Florin Abraham: Tratatul de la Trianon și mitologia politică revizionistă: abordări tradiționale și recente
Ionel N. Sava: De la nostalgie politică la traumă culturală? Dilema europeană  a Ungariei la 100 de ani după Trianon
Vasile Sebastian Dâncu: Iliberalism și sindromul Trianon. Regimul Orbán și susținerea paralelismului etnic în Transilvania
Vasile Pușcaș: Trianon, Trianon!
Index

* * *

Autori

FLORIN ABRAHAM – Dr., CS II, Institutul Național pentru Studierea Totalitarismului – Academia Română; Conferențiar, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București.
VASILE SEBASTIAN DÂNCU – Dr., Profesor, Departamentul de Sociologie, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București.
CODRUȚA-ȘTEFANIA JUCAN-POPOVICI – Dr., Lector, Departamentul de Drept Public, Facultatea de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Cluj-Napoca.
DUMITRU PREDA – Dr., Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe, București.
VASILE PUȘCAȘ – Dr., CSI Institutul de Istorie „George Barițiu” – Academia Română, Filiala Cluj; Profesor, Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.
MARIANA-NARCISA RADU – Dr., Lector, Departamentul de Drept Public, Facultatea de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” Cluj-Napoca.
GABRIEL-VIRGIL RUSU – Dr., CS Asoc., Institutul de Istorie „George Barițiu” – Academia Română, Filiala Cluj.
TUDOR SALANȚIU – Dr., CS Asoc., Institutul de Istorie „George Barițiu” – Academia Română, Filiala Cluj.
IONEL N. SAVA – Dr., Conferențiar, Departamentul de Sociologie, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București.
ȘERBAN TURCUȘ – Dr., Conferențiar, Departamentul de Istorie, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.
VERONICA TURCUȘ – Dr., CSI, Institutul de Istorie „George Barițiu” – Academia Română, Filiala Cluj.
VASILE VESA – Dr., Profesor, Departamentul de Istorie, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.

Trianon, Trianon! A century of revisionist political mythology

Coordinators: Vasile Pușcaș, Ionel N. Sava. Foreword and afterword by Vasile Pușcaș.
An editorial project dedicated to the Great Union Centenary, published under the aegis of ”George Baritiu” History Institute of the Romanian Academy and Transylvania Leaders Foundation
Design concept: Ciprian Butnaru
Cover photo collage: The Hungarian delegation arrives at Trianon (June 4^th, 1920)
The Contemporary History collection is coordinated by Prof. Vasile Pușcaș, PhD.

”We return upon the historical materials and theses under consideration having in view the stipulations of tomorrow. There is still enough space on the globe that we may fit here well at peace. We are the largest and the most compact nation in this European south-east, no reason to not look trustfully ahead towards the future. And there is no need to mystify the past in order to light the way forward. On the contrary, isn’t it wiser to make peace with the verdict of history and get along together?” ((DAVID PRODAN, Transylvania and again Transylvania, 1992)

* * *

The last decades have showed mankind that not only it lives into a very complex world, but the events of social life are also unfolding with a peculiar speed. That’s why every citizen feels the need to decipher the ways of evolution as quickly and extensively as possible. Successive international crises at shorter intervals relativized mathematical prediction models to the fullest. Hence now there are even more frequent appeals to contemporary historical phenomena and processes in order to find explanations for present-day facts and eventual serial reenactments that might indicate at least the immediate future.
The initiative of publishing this volume came from the interest manifested by students, but also by general public opinion that had received from mass-media a release on the particular matter of the Treaty of Trianon (1920). Following a lot of writing in the preceding years about the Centenary of the outbreak of the First World War (1914), the conflict’s termination (1918), and the celebration of a century since the consummation of the Great Union (1918), the aggressive recollection of the Trianon matter on a contrarian tone about the aforementioned historical moments stirred bewilderment among news media - and especially social media - consumers.
And the receiving environment of such opinions was much tainted by the intensifying populist, nationalist, xenophobic political discourse that proliferated in the European public space and most of all in the Central and South-Eastern one. While professional historians took on these matters in restricted conferences or specialized journals, the so-called ”journalistic history” has been stressing only upon aspects that newsrooms or issuing circles had thought to match the ”market demand”. Hence the need to come towards the general audience also with historiographic and social science opinions meant to offer readers supporting points for rational thought.
We offer in the present volume opinions of several experts in the fields of historiography, sociology, law sciences, political sciences and international relations, etc. because we wanted to facilitate the accomplishment of an interdisciplinary analysis that would also associate to the historical undertaking elements of knowledge and understanding of contemporary phenomena, that were intentionally turned into sensitive issues by the undisguised politicization brought forth by some political parties, cultural groups, public figures in search of electoral glory and power built upon skeletons of the past. On a separate note, we wished to draw attention upon the fact that nations In this part of Europe should also constructively relate to the zonal, continental and global context. Only weak political and statal leaders always see a danger in everything that happens around them and they seek to only save themselves by attaching to circumstantial unidirectional power structures, sacrificing opportunities for long term partnerships that could be obtained through honest and systematic cooperation.
More than two decades ago I have published a book (The pulse of history in Central Europe, 1998) in which I tried to explain why history is so important in defining the identity of Central European nations. The core message of that volume was inspired by the famous book of Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts (1993). In the first decade following 1989, Europe and the entire world were appalled by ethno-religious violence in the Balkans and Kaplan was warning regional and European leaders to not let themselves surrender to historical and political phantasms of the type of those that troubled the south-east of the continent. I had then warned Romania’s leaders, together with Central European ones, to heed Robert D. Kaplan’s words, to be careful not to give release to Central European “wraiths”, because in this area too some politicians were tempted to bring the ghosts of past conflictual issues in the spotlight. Once the Central European post-communist leaders’ impetus towards joining the OTAN and EU had been stilled, recourse to the “wraiths” of history returned, and what was hoped to become a European way of life, in a Western sense, appears increasingly clear today as a turning towards the way inspired by old Eastern habits. On this occasion some Central-European leaders demonstrate a similar political orientation to those that released the Balkan “wraiths” at the end of the 20^th century, proving to lack the will to learn from the lessons of the two world conflagrations that brought blood upon the past century and from the suffering of nations in this area due to fascism and bolshevism.
For Romania the signing of the Treaty of Trianon (1920 meant international recognition of postwar frontiers, for the most part in consequence to application of the national self-determination principle that was considered the main pillar of the Peace Doctrine at the end of the First World War. But a peace Treaty contained also other arrangements between the signatory parties, intended to settle future evolutions by juridical, political, economic, financial, social, cultural ways. The peace state was just opened by the moment of the peace Treaty signing, “the dynamics of peace” – as Nicolae Titulescu called it – depending on the way in which parties adopted a constructive or a destructive attitude. This is an evident conclusion to how parties were relating to the Versailles Treaties system (1919-1920), including the Treaty of Trianon.
The present volume includes several studies which present the history of the ideation and buildup to the modern national state in Central Europe, and also that of European and Central-Southeastern European context at the end of the First World War. Since this context was dominated by systemic events, we proposed an analysis based also upon formal analytical methods in order to circumscribe as logically as possible the decisions of the Peace Conference in Paris (1919-1920). A juridical reading of the Treaty of Trianon and of the nationalities principle as it operated after the termination of the conflagration is followed by several studies presenting some cultural, political and institutional-statal consequences of the elaboration and application of that same treaty. A substantial chapter is dedicated to historical and historiographical analysis of political myths construed in Hungary based on the Treaty of Trianon, with the purpose of supporting a revisionist and revengeful policy that extended its manifestations to the present day. Two of these analyses belong to sociologists that evaluate the political discourse and attitude of some currents, groups, contemporary political characters that had made of the Treaty of Trianon not just a target for criticism, but especially a support for launching some radical politics for internal electoral consumption, but also endowed with certain tendencies towards destabilizing the Central European region. A reason for stating once again the possibility of conflict waging in the area, with continental and international effects yet unsuspected, but most of all for relaunching cooperation and collaboration between the states and nations of Central Europe that have today a common goal of great significance – European integration. (VASILE PUȘCAȘ, Cluj‑Napoca, March 10^th, 2020)