Volum apărut la aniversarea a 70 de ani ai autorului

Pe copertă: Nicolae Romanițan, Biserica din Densuș, desen

Colecția Echinox (Seria de poezie) este îngrijită de Horia Bădescu, Ion Pop și Eugen Uricaru.

La îndepărtatele mări

Ajunserăm

Prea târziu

Înaintea întunecării

Doar cât ne-am imaginat

Că le atingem

Doar cât s’au prefăcut

Că suportă

Mersul nostru pe ape

               Virgil Mihaiu

* * *

Avem un clar „patent” Virgil Mihaiu, amestec de livresc asimilat, occidentalism (ce redescoperă provincia transilvanică drept „parte pentru tot”, de nu chiar „parte din paradis”), o dezinhibată laudă a imanenței oneste, a văzutului cu gust de eternitate fugitivă, a valorilor civilizației contemporane. (Adrian Popescu, Steaua, nr. 1, 1997)

* * *

Aparenta simplitate a limbajului din lirica lui Virgil Mihaiu ascunde o foarte elaborată regie. Dintre echinoxiști, el practică primul, metodic, nu doar notația prozaică și, în genere, discursul anti-metaforizant, și intertextualismul și autoreferențialitatea. Referințele culturale cunosc diverse moduri de expresie: de la citat la aluzie, până la perifrază și pastișa unor maniere stilistice. Poezia lui Virgil Mihaiu are distincție în expresia ei subtil-prozastică, rafinament în „melancolia devitalizată”, cum o numește Radu G. Țeposu, și inteligență artistică în modul de acomodare a livrescului la real. (Petru Poantă, Dicționar de poeți. Clujul contemporan, Fundația Culturală Forum, Cluj-Napoca, 1998)

* * *

VIRGIL MIHAIU s-a născut în 28 iunie 1951 la Cluj. În 1974 absolvă secția engleză-germană/facultativ spaniolă-portugheză la Facultatea de Litere a Universității Clujene. În perioada 1971-1983 este membru al redacției revistei de cultură Echinox. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1981. Între 1983-1994 este redactor pentru România al revistei Jazz Forum, editată de Federația Internațională de Jazz la Varșovia. Din 1990 face parte din redacția publicației lunare Steaua, editată de U.S.R. În paralel, din 1992 e integrat în cadrul Academiei Naționale de Muzică G. Dima din Cluj. Din 1993 este membru de onoare al Asociației Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.). În 1994 fondează Jazzographics, primul grup de jazz-poetry româno-britanic, împreună cu muzicienii Alan Tomlinson, Harry Tavitian și Corneliu Stroe. În 1996 aderă la PEN-Club România. Fondează Cursul de Estetica Jazzului la Academia Națională de Muzică din Cluj-Napoca în 1997. Din același an este membru al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll și membru de onoare al Asociației Culturale Cehia-Romania din Praga. În 2001 devine primul est-european cooptat în redacția Down Beat, publicația-pivot a jazzului mondial editată la Chicago, și membru al Societății F. Scott Fitzgerald, New York. În 2002 își susține doctoratul (Magna cum laude) cu un studiu monografic despre F. Scott Fitzgerald din perspectivă interdisciplinară (conducător științific: prof. dr. Virgil Stanciu). În 2004 e cooptat în juriul ce acordă Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei. Din 2006 devine director cofondator al Institutului Cultural Român din Lisabona și ministru consilier pe lângă Ambasada României din Portugalia, funcții pe care le va exercita până în 2012. Din 2015 e cooptat ca profesor master în cadrul Centrului de cercetare a imaginarului Phantasma, al Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai și i se atribuie titlul de profesor universitar asociat la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima. Din 2015 este director al centrului cultural brazilian Casa do Brasil și al Bibliotecii de Studii Latino-Americane, ambele funcționând sub auspiciile Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.