150 de ani de la naşterea lui George Coşbuc

Proiect editorial apărut sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud prin Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud

Ediția a II-a; Cuvânt înainte de Adrian Lăcătuș

Prezenta monografie continuă deschiderea realizată de cea a lui Petru Poantă, pe care o recunoaşte ca decisivă, şi urmăreşte scoaterea lui Coşbuc de sub influenţa interpretărilor naţionaliste şi aşezarea lui într-o perspectivă culturală şi estetică. De altfel, utilitatea acestei formule monografice care lucrează la vedere (în anexe) cu textele literare şi cu o selecţie a celor mai importante texte critice despre autor, într-o recapitulare sintetică echilibrată, şi totodată critică, este maximă.

Dincolo de ideea centrală, aceea a unui Coşbuc estet, artist al epocii sale (central)europene fin-de-siècle, marcat de fascinaţia pentru artă şi pentru transformarea vieţii în scene ale unor opere, Andrei Bodiu oferă aici o deschidere originală în perspectiva istoriei literare în general: înţelegerea autorului în condiţia sa de scriitor profesionist şi nu de voce ingenuă a sentimentelor colective. O condiţie pe care autorul acestei cărţi o trăia cu pasiune, solidaritate confraternă şi responsabilitate. (Adrian Lăcătuș)

* * *

Coşbuc e, deşi format în anii ’80 în Transilvania, un poet specific pentru sfârşitul de secol. El e un poet în mod esenţial eclectic, în opera căruia se topesc clasicismul greco-latin, neoclasicismul, romantismul Biedermeier, simbolismul. Toate aceste convergenţe vizibile în opera autorului se circumscriu estetismului, unui anume tip de estetism care-l face pe Coşbuc contemporanul lui Anghel sau al lui Macedonski. Sensul unificator al operei sale este ceea ce am putea numi estetizarea lumii. Estetizarea lumii este, cred, sintagma care s-ar potrivi cel mai bine definirii complexe a operei sale. (Andrei Bodiu)

* * *

Andrei Bodiu (27 aprilie 1965-3 aprilie 2014) a fost poet, prozator, eseist, critic și istoric literar. A debutat cu poezie în revista Dialog și în volum în Pauză de respirație (Litera, 1991), împreună cu prietenii lui din „Grupul de la Brașov”: Simona Popescu, Caius Dobrescu și Marius Oprea. A debutat individual cu volumul Cursa de 24 de ore (Marineasa, 1994). În 1995 a publicat, la aceeași editură, volumul Poezii patriotice. În 2000 a publicat a treia carte de poezie, Studii pe viață și pe moarte (Paralela 45) iar în 2008, la aceeași editură, volumul Oameni obosiți. În 2014 apare ultimul volum de poeme îngrijit de poet, Firul alb, la editura Tracus Arte. Poezia lui Andrei Bodiu a fost tradusă în mai multe limbi și a apărut în antologii sau reviste din Marea Britanie, Italia, Franța, Croația, Germania, Letonia.

Începând cu 1990 a predat literatură română la Universitatea Transilvania din Brașov. Între 1998 și 2004 a fost redactorul‐șef al celei de‐a doua serii a revistei Interval. Între 2004 și 2012 a fost decanul Facultății de Litere a Universității Transilvania din Brașov și, în ultimii ani, coordonatorul școlii doctorale a aceleiași facultăţi. Din 2005 până în 2014 a organizat anual, la Brașov, Colocviul Național Universitar de Literatură Română Contemporană.

Ca istoric și critic literar, Andrei Bodiu a semnat următoarele cărți: Mircea Cărtărescu – monografie (Aula, 2000), Direcția optzeci în poezia română (Paralela 45, 2000), George Coșbuc – monografie (Aula, 2002), Șapte teme ale romanului postpașoptist (Paralela 45, 2002), Ion Barbu – monografie (Aula, 2005), Evadarea din vid. Studii despre poezia românească la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI (Paralela 45, 2008). Din 2005 a coordonat singur sau în colaborare peste zece volume de studii și cercetări în domeniul literaturii.

A mai publicat două jurnale de călătorie: Jurnalexpress Europa 2000 (Paralela 45, 2001) și China, jurnal în doi timpi (Tracus Arte, 2013) și un roman: Bulevardul eroilor (Paralela 45, 2004).

Pentru cărțile sale, Andrei Bodiu a primit mai multe premii literare, din care amintim: Premiul ASPRO pentru poezie, pentru Studii pe viață și pe moarte (2000) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie, pentru Oameni obosiți (2008).