Ediţia a doua, revizuită şi adăugită, alcătuită de Florian Roatiş

Proiect editorial apărut sub egida FUNDAŢIEI „N. STEINHARDT” ROHIA

De-aș fi întrebat care-i substantivul cel mai potrivit pentru a le defini atitudinea față de viață, aș răspunde fără șovăire: înrădăcinarea. Prin casa, bătătura și grădina lor – care laolaltă li-s vatră – prin biserica satului, prin locașul de veci al strămoșilor, prin locul de arătură ori de pășune, prin stână, prin orizontul lor limitat în kilometraj, dar nu și în potențe spirituale, sătenii din Rohia, din cât mi-a fost dat să cunosc din întreaga țară a Lăpușului, îmi apar din ce în ce mai limpede a fi înfipți într-o realitate cu desăvârșire nesordidă, neîngrăditoare, nesubjugată vorbelor fără conținut; într-o realitate afectivă amplă și cuminte, la jumătatea drumului (distanței) dintre cer și pământ… Un neam de oameni duri, negrăbiți în a-și acorda prietenia, stima ori încrederea, dar ospitalieri, surprinzător de manierați, neamăgiți, neîncruntați, neposomorâți, iubitori de frumos și chiar de fălnicie, darnici – și mai presus de orice deștepți (anevoie poți interpune un văl între ochii lor și realitate), neiubitori de orice fel de fals idealism, cu gândul la o judecată unde vor fi luate aminte faptele, nu vorbele meșteșugite ori încâlcite.

Monahul Nicolae Delarohia

* * *

Ediţia de faţă reuneşte trei din cele patru Caiete de la Rohia publicate de noi în anii 1999‐2002, la Editura Helvetica din Baia Mare.

Apărute într‐un tiraj de 500 de exemplare fiecare, ele s‐au epuizat rapid, datorită interesului extrem de mare – în acea vreme – pentru fascinanta personalitate a eseistului şi memorialistului N. Steinhardt, devenit călugăr, în ultimul deceniu de viaţă, la mica şi izolata, pe atunci, mănăstire „Sfânta Ana” din Rohia Maramureşului.

În anii 2003‐2004, am pregătit pentru tipar un nou volum din seria Caietelor, ce cuprindea corespondenţa primită de N. Steinhardt de la prietenii săi din ţară (Alexandru Baciu, Constantin Noica, Alexandru Paleologu etc.) şi mai ales din străinătate (Lucian Boz, Virgil Ierunca, Eugen Jenney, Emanuel Neuman, George Tomaziu şi alţii).

Am renunţat, însă, la acest Caiet, deoarece, între timp, s‐a ivit un proiect mult mai amplu, pe cât de ambiţios, pe atât de bine primit ulterior: publicarea seriei de Opere N. Steinhardt la Editura Polirom din Iaşi.

Şi totuşi, după 17 volume apărute la prestigioasa editură şi după circa şase teze de doctorat despre opera monahului‐eseist, Caietele de la Rohia continuă să fie citate şi cerute.

Iată de ce, am considerat oportun să le reluăm într‐o nouă ediţie, într‐un singur volum de data aceasta, lăsând de o parte unele texte (puţine) şi adăugând altele, care completează imaginea de‐acum 15 ani a lui N. Steinhardt.

Astfel, din volumul I (N. Steinhardt sau fericirea de a fi creştin,1999) am eliminat dialogul nostru cu Alexandru Paleologu, considerând că nu‐şi mai are locul aici. Am adăugat două texte ale lui N. Steinhardt despre Rohia şi Maramureş şi trei texte despre opera acestuia, publicate în presă de Ion Ardeleanu, Maria Gîrbe şi Serafim Man. Eseul Svetlanei Paleologu‐Matta, „Ajunge o clipă de absolut”, publicat iniţial în volumul II, nefiind un text memorialistic, l‐am inclus printre exegezele operei steinhardtiene. Totodată, au fost traduse în limba română, textul lui Virgil Bulat (din limba engleză) şi cel al lui Gheorghe Carageani (din limba italiană), de către Adina Dorolţan, respectiv Maria Bele, aflându‐şi acum locul ambele în primul volum.

Volumul II al Caietelor (N. Steinhardt în amintirea contemporanilor, 2000) a fost întregit cu patru texte semnate de Nazaria Buga, Sorina Bulat, Ioana Novac şi Florian Razmoş. Tot aici am transferat din volumul III (N. Steinhardt în interviuri şi în corespondenţă, 2001) textul arhimandritului Serafim Man, intitulat „Sfârşit creştinesc”.

Din volumul III am eliminat interviul nostru cu Dorina Al‐George, inclus în prima ediţie, renunţând în acelaşi timp la scrisoarea trimisă de Steinhardt lui Virgil Cândea după cutremurul din 1977, precum şi la referatul despre Nichita Stănescu.

Am adăugat, la prima secţiune, două interviuri luate lui N. Steinhardt de către Dumitru Cerna şi Constantin Vişan, iar în secţiunea următoare, ca noutate absolută, corespondenţa primită de la Emil Cioran, Maria Cogălniceanu, Eugen Jenney, Toma Pavel, Sanda Stolojan etc.

În Addenda am mai adăugat două note informative, din multele semnate de Adrian Cozmescu. Ca şi în cazul lui „Marin Oltescu” (Alexandru Paleologu), credem că şi notele lui „Adrian Cozmescu” (Emanuel Vidraşcu, naşul său de botez din închisoare) erau elaborate în conivenţă cu cel „turnat”, întrucât abundă informaţiile (chiar intime) şi nu‐l încriminează pe cel aflat în vizorul Securităţii, ci îi „cosmetizează imaginea”, după expresia lui Toader Paleologu.

Am transcris unele cuvinte conform normelor ortografice actuale (noui‐noi, esseu‐eseu, harmonic‐armonic etc.), renunţând, totodată, la apostroful atât de des folosit de Steinhardt. Am păstrat, totuşi, unele expresii şi cuvinte cu parfum de epocă.

Exceptând notele la scrisorile trimise de Steinhardt lui Ion Caraion, care îi aparţin lui Nicolae Ţone, şi cele de la scrisorile trimise lui Virgil Nemoianu, care aparţin adresantului, toate celelalte note sunt ale editorului.

Menţionăm că amintirile din Caietul II au mai fost publicate în volumul N. Steinhardt în evocări (Editura Polirom, 2012, 273 p.), iar interviurile din Caietul III au fost incluse în volumul N. Steinhardt în interviuri, publicat de noi la Editura Aius, Craiova, 2014, 258 p.

Florian Roatiș