Loading...

Istoria Transilvaniei

Istoria Transilvaniei

Istoria Transilvaniei

Colecții: Cărți-Eveniment

  • An apariție: 2016
  • ISBN 978-606-8770-81-9
  • Format: 16x23cm
  • Pagini: 422
 Stoc 0 
       

Ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată
Proiect editorial susținut de Banca Transilvania, apărut sub egida Academiei Române – Centrul de Studii Transilvane și recomandat de Revista SINTEZA.
Volum distins cu Trofeul pentru Cea mai râvnită carte a Târgului Gaudeamus Timișoara (13-17 iunie 2018)

 

Transilvania este astăzi o parte a României şi a Europei în acelaşi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor săi. Pentru prima oară în istorie, sunt acum premise reale pentru ca toţi locuitorii ei să fie şi să se simtă egali şi la ei acasă. Ţara nu mai este Transilvania de odinioară, dar urmele istoriei sunt peste tot. În trecut, au suferit şi au fost fericiţi, adesea în momente diferite, şi românii, şi maghiarii, şi germanii, şi evreii etc. Nici suferinţele şi nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepreţuit, iar păstrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvană este un dat al trecutului, dar, în acelaşi timp, ne însoţeşte peste tot, astăzi, sub ochii noştri. E singurul loc din Europa unde o biserică bizantină stă lângă o bazilică romanică, lângă o biserică gotică şi lângă alta barocă, toate vecine cu o sinagogă! De asemenea, singurul loc în care un locaş de cult ortodox este la câţiva paşi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian. Aceasta spune mai mult despre convieţuirea paşnică decât despre conflicte, iar mesajul acestei lucrări este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru încrâncenare şi răzbunare, ci pentru destindere şi înţelegere.
Numele de Transilvania se va auzi însă mai des în acești ani, din mai multe motive: în 2014, s-au împlinit 100 de ani de când cam jumătate dintre toți românii de-atunci (din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Basarabia) au intrat oficial în Marele Război, pentru o cauză care nu era a lor, ci a imperiilor care-i stăpâneau; în 1916, adică acum exact un secol, intra în luptă și România, adică „treceau batalioane române Carpații” pentru „desrobirea neamului”, iar frații au ajuns să fie contrapuși fraților (moment reflectat literar de Liviu Rebreanu, în Pădurea spânzuraților); la 1918, prin cel mai important act de voință națională românească, provinciile românești – între care și Transilvania – s-au unit cu Țara; în 1919-1920, Conferința de Pace de la Paris a recunoscut pe plan internațional deciziile de unitate națională ale poporului român, ca și pe cele ale polonezilor, ale cehilor și slovacilor, ale sârbilor, croaților, slovenilor etc. Firește, aceste acte, ca aproape orice lucru omenesc, au fost fericite pentru unii și triste pentru alții. De aceea, ele, după un secol de la petrecerea lor, suscită și vor suscita interesul publicului, al unor specialiști, al mass-media, cu luări de poziție foarte diferite. În acest context, Transilvania va fi invocată și evocată tot mai des, motiv pentru care nu este de prisos să-i rememorăm trecutul.
Este evident că cea mai importantă chestiune implicată în carte pentru epoca modernă se referă la explicarea, pe baza izvoarelor, a apartenenței Transilvaniei la România. Cu alte cuvinte, cititorul este invitat să înțeleagă cum și de ce s-a ajuns la mișcarea de emancipare națională a românilor, care a condus la integrarea Transilvaniei în Regatul României. Acesta a fost procesul istoric fundamental al epocii moderne, înfăptuit de români (adică de majoritatea absolută a populației) și finalizat prin organele lor reprezentative, alese și desemnate în mod democratic, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Justețea acestei decizii de unire cu România a fost validată de istorie, prin confirmarea sa de către instanțele internaționale de după Primul Război Mondial și apoi prin alte foruri internaționale mai recente. (Autorii)

* * *

Cuprins

Argument

Câteva consideraţii generale

I. LUMEA ANTICĂ TRACO-DACICĂ

I.1. Geto-dacii – „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci…”: originea, denumirea, limba

I.2. Cum trăiau daco-geţii

I.3. Credinţele religioase: „Ei cred că nu mor…”

I.4. Ştiinţa, scrisul, arta

I.5. De la triburi la stat: regele Burebista (82-44 î.H.)

I.6. Decebal (87-106 d.H.)

II. SIGILIUL ROMEI

II.1. Cucerirea, organizarea şi romanizarea Daciei

II.2. Raporturile dintre daco-romani (străromâni) şi migratori. Continuarea romanizării

II.3. Românii şi limba lor

III. LUMEA EVULUI MEDIU

III.1. Cum se numeau locuitorii Transilvaniei pe sine şi cum erau numiţi de alţii

III.2. Primele formaţiuni politice medievale pe teritoriul Transilvaniei

III.3. Formarea Transilvaniei în cadrele Ungariei medievale – de la „Ţara lui Gelou” la „Ţara de peste pădure” sau „Ţara celor şapte cetăţi”

III.4. „Oaspeţi” străini: coloni, călugări şi militari

III.5. Voievodatul Maramureşului şi Moldova

III.6. Instituţiile medievale transilvane

III.6.1. Voievodul şi adunările de stări

III.6.2. Unităţi teritoriale locale

III.6.3. Biserica şi cultura

III.6.4. Justiţia

III.6.5. Armata şi sistemul de apărare

III.7. Structuri economice şi sociale

III.8. Cruciada Târzie: efortul antiotoman

III.8.1. Iancu (Ioan) de Hunedoara (1441-1456)

III.8.2. Vlad al III-lea Drăgulea alias Dracula

III.9. Secolul al XVI-lea: noul statut al Transilvaniei sub egida Porţii

IV. DOMNIA LUI MIHAI VITEAZUL ÎN TRANSILVANIA (1599-1601)

V. SECOLUL AL XVII-LEA: ASPECTE GENERALE

VI. SPIRITUALITATEA MODERNĂ TIMPURIE A STĂRILOR (SECOLELE AL XVI-LEA ŞI AL XVII-LEA)

VII. CULTURA ŞI EDUCAŢIA ROMÂNILOR LA CUMPĂNA DINTRE MEDIEVAL ŞI MODERN – ÎNTRE ORIZONTURILE BIZANTIN, LATIN ŞI PROTESTANT

VIII. CULTURA MODERNĂ A SECOLULUI AL XVII-LEA

IX. NOI ORIZONTURI POLITICE: REGIMUL HABSBURGIC

IX.1. Instituţiile Transilvaniei habsburgice

IX.2. Structura socială şi socioprofesională a Transilvaniei în secolul al XVIII-lea

IX.3. Populaţie şi habitat în Transilvania în veacul Luminilor

IX.4. Unirea românilor transilvăneni cu biserica Romei

IX.5. Reformismul

IX.6. Conflictele din jurul „chestiunii orientale”

IX.7. Lupta de emancipare naţională a românilor

X. TRANSILVANIA ÎN JURUL ANULUI 1800: LA CUMPĂNA DINTRE SECOLE, LA CUMPĂNA DINTRE LUMI

X.1. Consideraţii generale

X.2. Evoluţii social-economice, politice şi culturale în deceniile premergătoare revoluţiei paşoptiste

XI. REVOLUŢIA DE LA 1848-1849 DIN TRANSILVANIA

XI.1. Cadrul general

XI.2. Liniştea dinaintea furtunii

XI.3. Adunările naţionale româneşti de la Blaj (aprilie, mai, septembrie 1848)

XI.4. Războiul civil din Transilvania (septembrie 1848-august 1849)

XI.5. Bilanţul revoluţiei

XII. STRUCTURI ADMINISTRATIVE ŞI REALITĂŢI SOCIOECONOMICE ÎN TRANSILVANIA ÎNTRE 1849 ŞI 1914

XII.1. Evoluţia structurilor administrative şi a instituţiilor locale ale Transilvaniei între 1849 şi 1914

XII.1.1. Situaţia în primul deceniu de după revoluţie

XII.1.2. Situaţia administrativă în perioada liberală şi la începutul dualismului

XII.1.3. Reorganizarea teritorial-administrativă din anul 1876

XII.2. Populaţie, economie şi societate în Transilvania între 1850 şi 1914

XII.2.1. Habitat şi evoluţii demografice

XII.2.2. Emigrarea populaţiei transilvănene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea

XII.2.3. Compoziţia etnică a Transilvaniei între 1850 şi 1910

XII.2.4. Structura confesională a Transilvaniei între 1850 şi 1910

XII.2.5. Familie şi comportament matrimonial în Transilvania între 1850 şi 1914

XIII. REGIMUL NEOABSOLUTIST

XIII.1. Cadrul general

XIII.2. Activitatea elitelor, lupta maselor şi statul austriac

XIII.3. Noi evoluţii la nivelul conducerii provinciei

XIII.4. Realizări româneşti în plan spiritual

XIV. EPOCA LIBERALĂ

XIV.1. Cadrul general

XIV.2. Evoluţii politice locale

XIV.3. Zorii unei noi epoci pentru români

XIV.4. Dieta de la Sibiu (1863-1864)

XV. DUALISMUL AUSTRO-UNGAR (1867-1914)

XV.1. Consideraţii generale

XV.2. Lupta românilor împotriva dualismului. Constituirea partidelor politice

XV.3. Mişcarea memorandistă

XV.4. Mişcarea naţională românească la începutul secolului al XX-lea

XV.5. Saşii, şvabii şi evreii din Transilvania în timpul dualismului

XVI. CULTURA TRANSILVĂNEANĂ ÎNTRE REVOLUȚIA PAȘOPTISTĂ ŞI UNIREA DIN 1918

XVI.1. Asociaţiile culturale regionale maghiare şi săseşti din Transilvania în epoca modernă

XVI.2. Asociaţiile culturale regionale româneşti din Transilvania în epoca modernă

XVI.3. Învăţământul

XVI.4. Creaţia culturală

XVII. TRANSILVANIA ÎN ANII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

XVII.1. Cadrul general

XVII.2. Mişcarea naturală a populaţiei în anii 1914-1918

XVII.3. Moralitate şi roluri de gen: războiul şi familia în Transilvania în anii 1914-1918

XVIII. UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA

XVIII.1. Preliminarii ale Unirii

XVIII.2. Adunarea de la Alba Iulia şi urmările ei

XIX. TRANSILVANIA DUPĂ 1920

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

INDICI

* * *

Ioan-Aurel Pop este un istoric român, profesor universitar și membru al Academiei Române. Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, a condus şi Institutul Cultural Român din New York (S.U.A.), precum și Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția (Italia). Din martie 2012, este Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2015, este președintele Comitetului Național al Istoricilor din România și reprezentantul României în Comitetul Internațional de Științe Istorice. Membru în diverse academii și organizații științifice naționale și internaționale, visiting professor al unor universităţi din S.U.A., Franţa şi Italia, acad. prof.  Ioan-Aurel Pop este, de asemenea, autor a peste cincizeci (50) de cărți, tratate și manuale, și a peste trei sute (300) de studii și articole, publicate la edituri de prestigiu și în periodice din peste 20 de țări din Europa, America și Asia. Temele predilecte de cercetare fac parte din domeniul istoriei medievale și moderne timpurii: instituții ale Transilvaniei, relații între Țările Române, națiunea medievală, raporturi româno-maghiare, paleografia latină și limba latină ca limbă a izvoarelor.

* * *

Ioan Bolovan este profesor universitar, conducător de doctorat și din 2012 prorector al Universității Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, precum şi cercetător științific I la Centrul de Studii Transilvane din cadrul Academiei Române. Doctor în istorie din anul 1999, a obţinut premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române în 2002. Specializat în istoria modernă a României şi demografie istorică, având din 2015 funcția de președinte al International Commission for Historical Demography (Geneva), a publicat mai multe cărţi de unic autor și în colaborare la edituri din România, Franța, Germania, Olanda, Rusia, Cehia, Argentina, Italia etc., precum și peste 150 de studii în reviste și volume colective din ţară şi străinătate despre istoria populaţiei Transilvaniei, graniţa militară austriacă, revoluţia de la 1848-1849, istoria instituţiilor culturale, Primul Război Mondial etc.

History of Transylvania

 

Second edition, revised, expanded and illustrated
An editorial project supported by Transilvania Bank, published under the aegis of the Romanian Academy – The Transylvanian Studies Center and recommended by SINTEZA magazine.
A volume awarded with the Trophy for The most coveted book of the Gaudeamus Book Fair in Timisoara (June 13-17, 2018)

 

Transylvania is today a part of Romania and Europe at the same time, but it is most of all the accommodating fatherland of all its inhabitants. For the first time in history, there are now real premises that all of its residents should be and feel equal and at home. The country is no longer the Transylvania of days past, but the traces of history are everywhere. In the past Romanians, Hungarians, Germans, Jews, etc. have suffered and have been happy, often at different moments. Neither sufferings nor joys must be ever forgotten. The memories of the past are a priceless heritage, and their maintenance is an attribute of civilized people. The Transylvanian entity is a given fact of the past, but at the same time it accompanies us everywhere today before our very eyes. It is the only place in Europe where a byzantine church stands near a Romanic basilica, a gothic church and a baroque one, all in the neighborhood of a synagogue! Ir is also the same place where an Orthodox sanctuary is at walking distance from a Greek Catholic one, a Roman Catholic one, a Calvinist one, a Lutheran or Unitarian one. This fact is telling more about peaceful coexistence than about conflicts and the message of this opus is a generous one: the past must be known not for stubborn recrimination and revenge, but for détente and understanding.
The name of Transylvania shall be heard more often these years, due to many motives: in 2014 a century has passed since about half of all Romanians of the time (from Transylvania, Banat, Crisana, Maramures, Bukovina and Bessarabia) officially joined the Great War, for a cause that was not theirs, but belonged to the empires lording over them; in 1916, exactly a century ago, Romania itself was entering the battle, which meant “Romanian battalions were crossing Carpathians” to “liberate the nation”, and brothers came to fight brothers (a moment reflected in literature by Liviu Rebreanu in his novel “The Forest of the Hanged”); in 1918, through the most important act of Romanian national will, the Romanian provinces – including Transylvania – united themselves with the Motherland; during 1919 and 1920 the Paris Peace Conference conferred international recognition upon the national unity resolutions of the Romanian people, as it did for the Poles, the Czechs and Slovaks, Serbs, Croats, Slovenians, etc. Naturally, these acts, like almost any human thing, were happy for some and sad for others. That’s why they arouse and shall arouse interest for the public, for some specialists and the mass-media, with very different takes, a century after their occurrence. Transylvania will be invoked and evoked more and more in this context, all the more reason why recalling its past is not unnecessary.
It is obvious that the most important issue implied in the book for the modern age refers to explaining - on the base of historical sources - Transylvania’s appurtenance to Romania. That is to say the reader is invited to understand how and why the movement of national emancipation of Romanians came about, leading to Transylvania’s integration into the Kingdom of Romania. This was the fundamental historical process of the modern age, accomplished by Romanians (constituting an absolute majority of the population) and brought to an end by their representative, elected and democratically appointed political bodies, on December 1st 1918 in Alba Iulia. The righteousness of this decision to unite with Romania was validated by history, through its acknowledgement by the international instances  after the First World War and then through other, more recent, international forums. (The authors)