Ediție ilustrată
Proiect editorial apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders, realizat cu sprijinul Banca Transilvania.

Pe copertă: Zeul Mithras sacrificând taurul, relief roman din Transilvania
 

Într-un timp relativ scurt, Imperiul Roman și-a săvârșit opera la nordul Dunării. Câtă vreme a existat ca provincie romană, viața din Dacia nu a fost împietrită, fiind integrată într-o necurmată mișcare, ca a norilor ori ca unduirea continuă a valurilor. Romanii au venit cu stilul lor de viață, cu legile, cu sistemul economic și social din pragul secolului al II-lea. Dar lumea romană a evoluat, și Dacia odată cu ea. În vremurile când cucereau Dacia, romanii încă mai credeau în expansiune. Amintirea secolului de aur al lui Augustus era încă vie. Cine s-ar fi gândit că, peste o sută de ani, toți oamenii liberi din Imperiu vor deveni „romani”? Cine s-ar fi gândit că, peste mai puțin de o sută de ani, împărații vor fi africani, traci ori arabi? Dacia s-a lăsat cuprinsă de „copleșitoarea” lume romană. Încadrarea în Imperiul Roman a fost, la începuturile sale, un proces dur, prin pierderea civilizației și identității anterioare, semnificative fiind dispariția limbii și a religiei daco-getice, căci orice acțiune de „globalizare” se face cu pierderi și transformări de identitate. Inutilitatea întrebării Cum ar fi fost altfel? este dovedită de faptul că nici dacii ziși „liberi”, cei necuprinși în Imperiul Roman, n-au reușit să-și păstreze identitatea, aceștia fuzionând cu alte populații și dispărând din istorie prin secolul al IV-lea. În noile condiții istorice, autohtonii din provincia Dacia se amestecă și ei cu alte populații și, astfel, se romanizează. Primind beneficiile civilizației lumii romane și contribuind, la rândul său, la îmbogățirea acesteia cu posibilitățile sale umane și materiale, Dacia a devenit parte a „celui mai minunat tărâm al umanității cunoscut până în acea vreme” (Pierre Grimal). (Mihai Bărbulescu)

Pentru dacii tineri, înrolarea în armata romană însemna drumul către o condiție socială și economică mai bună, căci, la sfârșitul stagiului militar, deveneau cetățeni atât ei, cât și urmașii lor. Adevărata școală a dacilor era armata. Acolo învățau ori își perfecționau latina, iar cei care nu știuseră carte până atunci deprindeau să scrie și să citească. Constatau că lumea este mai mare decât plaiul natal, vedeau teritorii îndepărtate din Europa ori din Asia și veneau în contact cu neamuri diferite. Se obișnuiau cu alt regim alimentar și de igienă corporală. Consumau ulei de măsline, iar spălatul în râu era înlocuit cu îmbăierea la terme. Își descopereau mai bine trupul și felul cum trebuie îngrijit. Vedeau case solid construite, animale domestice și soiuri de plante mai productive, deprindeau meserii și descopereau procedee tehnologice noi. Aflau și prețuiau valoarea banilor. Se supuneau regulilor și disciplinei militare, învățau ce înseamnă rigoarea și frumusețea camaraderiei, se conformau legilor statului și normelor de comportament în societate. Li se inocula ideea că fac parte dintr-un corp social bine definit, important și respectat (ori temut) de populație, care asigura faimoasa pax romana. Ce școală mai bună pentru a deveni roman ar fi putut exista decât sfertul de secol petrecut într-un mediu cu totul diferit de rudimentara lume rurală din care proveneau?! (Mihai Bărbulescu)

 

Mihai Bărbulescu (n. 1947, Oradea) este membru titular al Academiei Române (2021). Arheolog și istoric al Antichității, a fost cercetător științific la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca al Academiei Române (din 1970), Profesor universitar la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1992-2020), decanul Facultății de Istorie și Filosofie (1996-2000), Președintele Comisiei Naționale de Arheologie (2004-2008), Director la Accademia di Romania din Roma (2008-2016).

Pentru activitatea sa științifică deosebită, a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2003), titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara (2006) și al Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș (2011), Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1987), Premiul „Emil Condurachi” al Ministerului Culturii şi Cultelor (2004), Premiul „Annasilao per la ricerca” (Reggio Calabria, 2009).

Domeniile sale de cercetare sunt istoria şi arheologia Daciei romane, spiritualitatea antică (religie, arte plastice), istoria şi arheologia militară, epigrafia. A efectuat, de asemenea, cercetări arheologice în castrul legionar şi orașul roman Potaissa (1971-2014).

A scris mai multe cărți: Interferențe spirituale în Dacia romană (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984; ediția a II-a, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003); Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica şi castrul de la Potaissa (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987); Potaissa. Studiu monografic (Turda, 1994); Das Legionslager von Potaissa. Castrul legionar de la Potaissa (Zalău, 1997); Mormântul princiar germanic de la Turda. Das germanische Fürstengrab von Turda (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2008); Signum originis. Religie, artă şi societate în Dacia romană (Editura Academiei Române, București, 2009); Inscripțiile din castrul legionar de la Potaissa. The Inscriptions of the Legionary Fortress at Potaissa (Editura Academiei Române, București, 2012); Arta romană la Potaissa (Editura Academiei Române, București, 2015); Arheologia azi, în România (Editura IDEA Design & Print, Cluj-Napoca, 2016); Potaissa. L’Arte romana in una città della Dacia (L’Erma di Bretschneider, Roma, 2016); Bălți. 1818-1944 (Editura Academiei Române, București, 2017); Și s-a dansat lambada. O mărturie despre Decembrie ’89 la Cluj (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019); Istoria arheologiei în România (Editura Academiei Române, București, 2022).

A colaborat, în calitate de coautor, la realizarea altor cărți: Lexicon Iconographicum Mythologiae Classicae, vol. V, VI, VIII și Suppl. (Artemis Verlag, Zürich-München-Düsseldorf, 1990, 1992, 1997, 2009); Istoria României (Editura Enciclopedică, București, 1998 și edițiile succesive); Istoria Românilor, vol. II. Daco-romani, romanici, alogeni (Editura Enciclopedică, București, 2001; ediția a II-a, 2010); Künstlerlexikon der Antike, vol. I (K.G. Saur Verlag, München-Leipzig, 2001); Istoria Transilvaniei, vol. I (Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2003; ed. engleză, 2005); Funeraria Dacoromana. Arheologia funerară a Daciei romane (Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003); Thesaurus Cultus et Rituum Antiquorum, vol. I (Getty Publications, Los Angeles, 2004); Atlas-Dicţionar al Daciei Romane (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005); Accademia di Romania din Roma. 1922-2012 (Roma, 2012; ed. italiană, 2013); Istoria Românilor, vol. I (Editura Academiei Române, București, 2018); Arta din România din preistorie în contemporaneitate, vol. I (Editura Academiei Române – Editura Mega, București – Cluj-Napoca, 2018); Termele din castrul legionar de la Potaissa (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2019); Principia din castrul legionar de la Potaissa (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2020); Tabula Imperii Romani – Forma Orbis Romani. Dacia (Editura Academiei Române, București, 2021).

Cuvânt-înainte

Această carte nu e o istorie a Daciei romane, căci anumite aspecte – viață politică, evenimente militare, organizare administrativă și altele – au fost deliberat abia schițate. E o istorie a civilizației romane în Dacia, fiindcă aceasta – implantată și dezvoltată în răstimpul în care Dacia a făcut parte din Imperiul Roman – s-a regăsit, într-o formă ori alta, în istoria secolelor următoare. Nu e o istorie a vieții cotidiene, chiar dacă-i atinge unele aspecte, căci golurile din sursele de informare pentru Dacia ar fi creat tentația de a le umple cu analogii din alte spații ale Imperiului Roman, o sarabandă din care cu greu se poate ieși și unde situații și fapte presupuse le-ar întrece pe cele dovedite.

Izvoarele literare, arheologice, epigrafice, numismatice, geografice și altele care privesc Dacia au fost puse laolaltă pentru a înfățișa cât mai veridic civilizația romană provincială, așa cum a fost și atât cât a fost, cum rezultă din această documentație. Firește, referirile necesare la ceea ce se întâmpla atunci în Imperiul Roman, la civilizația romană în general, n-au fost neglijate.

Această carte urmează strădaniilor de un veac și jumătate ale istoricilor, arheologilor, epigrafiștilor, comentatorilor izvoarelor literare, numismaților, lingviștilor din România și din alte țări, ale generației profesorilor profesorilor mei, ale profesorilor mei, ale generației mele și ale generației care a început deja să ne ia locul.
 

Cluj-Napoca, noiembrie 2018 – august 2021; martie 2023 (Mihai Bărbulescu)

 

Cuprins

Cuvânt-înainte

Introducere. 1. „Descoperirea” Daciei de către romani. 2. Civilizația dacică „clasică”. 3. Dacia, provincie a Imperiului Roman. 4. Sursele cunoașterii civilizației romane în Dacia. 5. Schiță de istorie politico-militară, administrativă și socială

PARTEA ÎNTÂI. Aspectul provinciei

I.1. Omul și natura

I.2. Căile de comunicație

I.3. Alimentarea cu apă. 1. Alimentarea cu apă. 2. Canalizarea.

I.4. Așezări. Constituire, dezvoltare, organizarea spațiului. 1. Localități cu statut juridic de oraș. 2. Alte localități

I.5. Locuirea

I.6. Construcțiile publice. 1. Fora. 2. Palate. 3. Terme. 4. Temple. 5. Amfiteatre. 6. Alte construcții publice

I.7. Castrele și sistemul de fortificații. 1. Sistemul de fortificații. 2. Castrele legionare. 3. Castrele unităților auxiliare

I.8. Cimitirele. 1. Morminte și „orașele morților”. 2. Construcții și monumente funerare

PARTEA A DOUA. Munca

II.1. Exploatarea mineralelor. 1. Carierele de piatră. 2. Mineritul fierului. 3. Mineritul aurifer și al altor metale neferoase. 4. Exploatarea sării.

II.2. Industria

II.3. Artizanii

II.4. Artizanii-artiști    

II.5. Arhitecți și constructori. 1. Arhitecții. 2. Constructorii.

II.6. Agricultura

II.7. Comerț și monedă

II.8. Militarii .

PARTEA A TREIA. Oamenii

III.1. Locuința. 1. Iluminatul. 2. Larariul. 3. Mobilierul. 4. Bucătăria. 5. Alte dotări.

III.2. Alimentația

III.3. Îmbrăcămintea și podoabele. 1. Îmbrăcămintea și îngrijirea corpului. 2. Podoabele

III.4. Familia. 1. Căsătoria. 2. Viața de familie.

III.5. Sănătatea. 1. Medicina. 2. Media de viață în provincia Dacia.

III.6. Călătoria

III.7. Spaime, nemulțumiri, conflicte

III.8. Omul instruit      530

III.9. Omul credincios. 1. Religia romană. 2. Cultele „străine”. 3. Relația omului cu divinitatea. 4. Ofrandele. 5. Prea mulți zei? 6. Și creștinismul?

III.10. Omul în fața morții. 1. Moartea inevitabilă. 2. Funeraliile, mormântul și „lumea de dincolo”. 3. Moartea ca schimbare.

Încheiere

Dacia și lumea romană. 1. Cum se face un oraș dintr-o lume. 2. Cazul Daciei. 3. Daco-geții, romanii și românii. 4. Dacia și lumea romană.      613

Sfârșitul. 1. Sfârșitul Romei și al Imperiului Roman. 2. Dacia după romani. Primele secole. 3. Între distrugere și supraviețuire.

Anexe

Cronologia civilizației romane în Dacia

Muzee și colecții unde se păstrează materialul arheologic privind Civilizația romană în Dacia

Parcuri arheologice și monumente izolate vizitabile 

The Roman Civilization in Dacia (Summary)

Bibliografie și abrevieri

Proveniența ilustrațiilor

Indice geografic (toponimie și hidronimie antică și modernă)

Indice de nume (persoane din Antichitate, divinități, personaje mitologice)