Facebook










· mai multe evenimente
Facebook

„Cărți care au fost” (ediții anastatice)

Initia Religionis Christianae inter Hungaros Ecclesiae Orientali adserta eademque a dubiis et fabulosis narrationibus repurgata / Începuturile religiei creştine între unguri atribuite Bisericii Răsăritene şi curăţate de dubii şi de poveşti născocite
Initia Religionis Christianae inter Hungaros Ecclesiae Orientali adserta eademque a dubiis et fabulosis narrationibus repurgata / Începuturile religiei creştine între unguri atribuite Bisericii Răsăritene şi curăţate de dubii şi de poveşti născocite

Autor(i):




Ediție îngrijită de:




Traducător(i):




  • An apariție: 2017
  • ISBN/ISSN: 978-606-797-115-6
  • Format: 13x20cm
  • Pagini: 324
 Stoc 0 
       

Ediție îngrijită de Vasile Rus și Jan Nicolae
Traducere în limba română de Vasile Rus
Cuvânt înainte de Ioan-Aurel Pop
Studiu introductiv de Jan Nicolae

Colecţia „Cărți care au fost” (ediții anastatice) este coordonată de Prof. univ. dr. Ioan‑Aurel Pop, Președintele Academiei Române

 

Gottfried Schwarz nu mai este actual prin multe dintre ideile sale, dar el are actualitatea asigurată, fiindcă a frânt clișee și a creat noi teme de cercetare istorică. Creștinarea unora dintre unguri în haină bizantină și prezența unei ierarhii răsăritene în Ungaria medievală (pentru români, sârbi, bulgari, ucraineni, dar și pentru unguri) este astăzi un truism. Iar impunerea acestei idei, în ciuda detractorilor din epocă sau mai târzii, i se datorează și lui Gottfried Schwarz. Numele episcopului Hierotheos – legat sau nu și de români – are o importanță capitală în acest context. Istoriografia noastră, de la reprezentanții Școlii Ardelene și până la Ioan Lupaș și Ștefan Pascu, l‑au socotit pe episcopul însoțitor al ducelui Gyula drept rezident la Bălgrad (Alba Iulia) și păstor inclusiv peste românii și slavii din Transilvania. Între timp, datele și faptele s‑au mai nuanțat și în cadrul istoriografiei românești: se poate ca aria de păstorire a lui Hierotheos – numit episcop al întregii „Tourkii” (Ungarii) să fi fost mult mai mare decât Valea Mureșului; din moment ce termenul de gyula/jula exprima în epocă o funcție (demnitate politico‑militară), înainte de a deveni antroponim și din moment ce erau mai mulți conducători cu un asemenea rang, este posibil ca Hierotheos să fi însoțit un gyula în alt loc decât Alba Iulia; un astfel de loc poate să fi fost la nord de Banat, unde există și azi o localitate cu numele de Gyula etc. Oricum ar fi stat lucrurile, greu de lămurit definitiv până la apariția unor noi izvoare, și oriunde în estul zonei dominate de anumiți lideri unguri de‑atunci ar fi ajuns Hierotheos, acesta a avut fără îndoială în turma sa supuși de credință bizantină și, printre ei, români. Faptul nu este important în sine, dar, corelat cu altele – cum ar fi călugării „greci” (răsăriteni) de la Morisena, găsiți acolo, în ducatul lui Ahtum, de atacatorii veniți dinspre apus – arată o anumită forma mentis a unei lumi în corelație și simbioză, menită să trăiască, măcar uneori, în armonie.
Efortul de acum aproape trei secole al teologului protestant ungar cu nume german (țipțer), Gottfried Schwarz, corelat cu strădaniile erudiților profesori Vasile Rus și Jan Nicolae, aduce azi un balsam pentru mințile și sufletele noastre, ne pune în față „povestea” unei lumi de demult, în cadrul căreia valorile noastre – libertatea, democrația, egalitatea și altele – nu aveau niciun preț, fiind subsumate de credință, ierarhie, supunere, onoare, privilegiu, misiune. În această carte, apar însă, mai presus de toate, credința și Biserica, de care astăzi uităm uneori, fără să realizăm că cele două noțiuni exprimă valori eterne și fundamentale. Prin urmare, pledoaria „disertației” de față este pentru cunoașterea mai bună a lumii în care trăim și care vine, fără îndoială, din trecut. Iar trecutul, ne spun protagoniștii acestui mesaj, înseamnă viață trăită de oameni care au fost și din care descindem cu toții. (Ioan-Aurel Pop)

Comentarii: 0