Există un criteriu generațional care îi deosebește, să zicem, pe criticii șaizeciști de cei optzeciști (mult mai puțini la număr, din start), criteriu vizibil la multe niveluri, de la repere teoretice și până la stil. Generațiile, la rândul lor, datorează mult momentelor politice, mai favorabile pentru cei care se afirmă sau revin în literatură la începutul deceniului 1960-1970, destul de puțin ofertante pentru cei afirmați în ultimul deceniu ceaușist. Însă, dincolo de evidența criticilor care transgresează momentele politice și generațiile, mai trebuie spus că, spre deosebire de cartea de proză sau de poezie, cea de critică are o dimensiune pedagogică subiacentă, care-i dă o mai mare imunitate la „uzura” pe care o produce asupra textului factorul timp. Aspectul ei „generațional” este mai puțin relevant decât conținutul critic propriu-zis. (Răzvan Voncu)

* * *

Cuprins

I. CRITICA LITERARĂ: 30 DE ANI DE CLIVAJE ȘI DIVERGENȚE

II. CRITICI

NICOLAE MANOLESCU. Cel mai important critic român de după G. Călinescu

GABRIEL DIMISIANU. Un critic de încredere

VALERIU CRISTEA. Criticul de întâmpinare citind un clasic. Sau, pur și simplu, un alt Creangă

LUCIAN RAICU. Metoda criticului fără metodă

ALEX ȘTEFĂNESCU. Literatura, de la Marin Beșcucă la Mihai Eminescu

DAN CRISTEA. Cronicarul de cursă lungă

IRINA PETRAȘ. Un repertoriu fundamental

CORNEL UNGUREANU. Lexiconul de la Timișoara și critica regională

TANIA RADU. Critica frumoasă

ANDREI ȚURCANU. Spiritul critic în literatura basarabeană de azi

DANIEL CRISTEA-ENACHE. Panorama prozei actuale

III. ISTORICI LITERARI

ALEXANDRU PIRU. Omul care știa totul despre literatură

PAUL CORNEA. Apropierea și Depărtarea, sau Citind Luminile

Z. ORNEA. Efigia istoricului literar

ȘTEFAN CAZIMIR. Triumful talentului

EUGEN SIMION. Guelful și ghibelinul

MIHAI ZAMFIR. O istorie contemporană a literaturii române

MIRCEA ANGHELESCU. Istoria literară şi noile problematici ale textului

LIVIU PETRESCU. Deconstrucția unei prejudecăți

DAN HORIA MAZILU. Noua medievistică literară românească

ION POP. Echinoxul Școlii Ardelene

EUGEN NEGRICI. Renașterea interpretării

FLORIN MANOLESCU. Creativitate și seriozitate

IOANA PÂRVULESCU. Un alt Caragiale se născu...

IV. COMPARATIȘTI ȘI TEORETICIENI

NICOLAE BALOTĂ. Lumina din catacombe: memoriile unui critic comparatist de factură enciclopedică

ROMUL MUNTEANU. Un bibliofag

OVIDIU DRIMBA. Tradiția comparatismului enciclopedic

VIRGIL NEMOIANU. O operă fundamentală a culturii române contemporane

MATEI CĂLINESCU. Criticul marilor sinteze

ION VLAD. Eleganța rigorii

MIRCEA MARTIN. Teoria și istoria literară

MIRCEA MIHĂIEȘ. Erudiție și creativitate

ION MANOLESCU. Teoria literară ca provocare (şi critică) a canonului

V. ESEIȘTI

ALEXANDRU PALEOLOGU. O efigie a adevăratei Românii

HORIA-ROMAN PATAPIEVICI. Lectura paradisiacă

DAN C. MIHĂILESCU. Pășind cu siguranță pe o gheață subțire

* * *

RĂZVAN VONCU (n. 1969), critic şi istoric literar, este conferențiar universitar doctor la Departamentul de Studii Literare al Facultăţii de Litere, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Predă istoria literaturii române şi balcanologie. Este autorul a 16 cărţi, dintre care menţionăm Secvenţe literare contemporane (2001, ed. a II‑a – 2010), Orizonturi medievale (2003), Despre Preda (2003), Eseuri critice (2006), Fragmente de noapte (2008), Un deceniu de literatură română (2009), Zece studii literare (2010), Labirintul mărturisirii (2012), O istorie literară a vinului în România (2013), Poeți români de azi, I (2015, ediția a II‑a – 2019), Arhitectura memoriei. Studii de istorie literară clasică şi contemporană (2016). A colaborat, din 1989 și până în prezent, la majoritatea revistelor literare de prestigiu din țară: Luceafărul, Viața românească, Tribuna, Apostrof, Contemporanul, Cultura, Caiete critice, Literatorul, Poesis. În prezent, este redactor‑șef al revistei România literară. A primit mai multe premii literare și jurnalistice, între care Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică și istorie literară pe anul 2016, Premiul „Titu Maiorescu” pentru critică literară al Academiei Române (2003) și Premiul Filialei București – Critică, istorie literară și eseu a Uniunii Scriitorilor (2014). A fost tradus în franceză, engleză, italiană, sârbă și macedoneană.