Ediție alcătuită de Ioan Pintea
Proiect editorial apărut sub egida Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud

Aceia care lasă în urmă scrieri de mână sunt cei, nici aceștia toți, care fac parte din generația mea. Cei de după noi scriu pe computer. Am scris toată viața cu creionul, cu stiloul, cu pixul. Manuscrisele le-am purtat cu mine întreaga viață, nu neapărat crezând în valoarea lor după moartea mea, dar poate dintr-o obligație, neconștientă pe de-a-ntregul, față de fiul și de fiica mea, în ideea că vor dori cândva să-mi cunoască scrisul de mână. Nu m-am gândit decât de curând că vremea manuscriselor a apus. Și că ale mele se vor afla printre ultimele.
O întâmplare fericită a făcut să descopăr Biblioteca Județeană „G. Coșbuc” de la Bistrița și pe directorul ei, poetul și preotul Ioan Pintea. După câteva ore petrecute în atmosfera ei unică, m-am decis să-mi donez manuscrisele (nu mai țineam minte câte aveam și nici măcar unde se aflau) minunatei instituții. Acum ele se află pe mâini bune. Iar eu stau liniștit că nu se vor pierde, cel puțin pe durata existenței Bibliotecii bistrițene, care e, în orice caz, mai lungă decât existența noastră. (Nicolae Manolescu)

The Twilight of the Manuscripts

Edition put together by Ioan Pintea
An editorial project published under the auspices of “George Coșbuc” County Library of Bistrița-Năsăud

Those who leave behind them handwritten manuscripts belong, although not all of them, to my generation. Those that come after us write on the computer. All my life I wrote using a pencil, a pen, a ballpoint pen. I held on to all my manuscripts, not necessarily because I believed they would be valuable after I am gone, but perhaps because of a sense of duty, not wholly conscious, towards my son and my daughter, thinking that they might someday want to see my handwriting. Only recently did the thought occurred to me that the time of manuscripts has long ended. My own would be among the last.
A felicitous occurrence made me discover the “George Coșbuc” County Library in Bistrița and its director, the poet and priest Ioan Pintea. After a few hours that I spent enjoying its unique atmosphere I decided to donate my manuscripts (I could hardly remember how many they were and where I kept them) to this wonderful institution. Now they are in good hands and I no longer have to worry that they will be lost, at least not as long as the Bistrița Library endures, which will be, in any case, longer than we will. (Nicolae Manolescu)