În loc de Prefață: C. Stănescu

„Luxul indiferenţei nu este, la Dorin Tudoran, o determinare a poziţiei fiinţei sale în lume. Ci un titlu de nobleţe şi un privilegiu pe care şi le-a câştigat, la senectute, eroic, în lungile şi austerele, extenuantele lui războaie pentru demnitate, libertate şi adevăr, atât în propria lui Casă, cât şi în Cetate.
Luxul indiferenței lui Dorin Tudoran nu semnifică moleşeala aurită a nobilului izolat în castelul său, ci blazonul de pe scutul însângerat al cavalerului care a supravieţuit unei cruciade.” (Vasile Gogea)

* * *

„La fel ca în anii ’70, când poetul Dorin Tudoran a pornit, de unul singur, o luptă fără sorți de izbândă cu regimul, de pe urma căreia avea să ajungă în exil, după o grevă a foamei care era să-l coste viața, și acum Tudoran e singur. Nu caută alianțe tactice și nici nu se bizuie pe eventualii amici de idei, din cauză că detestă corurile intelectuale ale părerologilor băsiști, care i se par jalnice și, mai ales, opuse ideii de intelectual independent, la fel cum are o părere la fel de proastă și despre părerologii de orientare pontistă.
Singura lui slăbiciune, care-l face să-și păstreze o undă de optimism, e țara lui, din care a plecat în exil, fiindcă atunci nu voia s-o vadă pradă a mafiotismului ceaușist, iar azi nu acceptă s-o vadă victima prăduită a noilor mafii politice.” (Cristian Teodorescu, Cațavencii, 6 iulie 2015)

* * *

Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timișoara). Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română a Universității din București, promoția 1968. Din august 1985, trăiește în Statele Unite ale Americii.
Cărți de poezie: Mic tratat de glorie (1973), Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură (1977), Uneori, plutirea (1977), Respirație artificială (1978), Pasaj de pietoni (1978), Semne particulare (antologie, 1979), De bună voie, autobiografia mea (1986), Optional Future (1988), Ultimul turnir (antologie, 1992), Viitorul Facultativ / Optional Future (1999), Tânărul Ulise (antologie, 2000) și Pisicuț – Somnografii (antologie, Colecția Poeți Laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, 2010).
Cărți de publicistică: Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu, 1976), Biografia debuturilor (1978), Nostalgii intacte (1982), Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual (traducere și prefață de Vladimir Tismăneanu, 1988), Onoarea de a înțelege (antologie, 1998), Kakistokrația (1998), Absurdistan – o tragedie cu ieșire la mare (2006), Băsesc, deci exist! (2015) și România ca părere (2015).
Pentru unele dintre cărțile sale, autorul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1977, 1998), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România (1992), Marele Premiu al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România – ASPRO (1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1998), Premiul revistei Cuvântul – „Superlativele anului” (1998), Premiul ALIA – Adevărul literar și artistic (2001).
Este laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2009) și al Premiului de Poezie „Petre Stoica” (2011).
A condus revistele Don Quichotte, AGORA, Meridian și democracy@large. A fost redactor la Vocea Americii, Senior Director pentru Comunicare și Cercetare și membru al conducerii executive a Fundației Internaționale IFES, Director al programului USAID Democracy Fellows administrat de World Learning și a fost membru al conducerii PEN Club – Scriitori în exil.
Este Associate Scholar la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia și membru permanent al juriului care acordă, anual, Marele Premiu Internațional de Poezie „Janus Pannonius”.