Ediție bilingvă spaniolă/română. Autori: Mario Bojórquez, Álvaro Solís, Mijail Lamas, Alí Calderón. Traduceri și note de Dinu Flămând și Maria Elena Răvoianu. Cuvânt înainte de Dinu Flămând. Prefață de Luis David Palacios. Viziune grafică & gravuri în lemn de Mircia Dumitrescu. Tehnoredactare & prelucrare imagini: Orbán Anna-Mária

Patru poeţi mexicani de astăzi îi sunt prezentaţi cititorului român în paginile următoare. În urmă cu peste două decenii, includeam deja, într-altă antologie, doi poeţi mexicani deveniţi clasici ai marelui modernism hispanic: Xavier Villaurrutia şi Octavio Paz. Între timp, poezia mexicană din ultimele decenii a câştigat tot mai multă vizibilitate, şi nu doar în lumea hispanică. Cu aproape un an în urmă, având norocul să îi cunosc la Ciudad de México pe poeţii prezenţi în această micro-antologie, am rămas impresionat de diversitatea, de forţa, de universalitatea poeziei lor. Poate nu întâmplător, cu toţii au solide studii umaniste, vorbesc câteva limbi străine, predau în mediul universitar, sunt nume dintre cele mai des vehiculate în spaţiul transnaţional de care se bucură vasta şi mereu inventiva poezie scrisă în limba spaniolă. Şi poate nu întâmplător i-am văzut pe toţi aceşti patru implicaţi în viaţa reală a poeziei, la minunatul Festival internaţional pe care îl găzduieşte de multă vreme, anual, aceeaşi capitală mexicană. Putem să îi invidiem pe poeţii din America latină. Au avut şi continuă să aibă o audienţă populară la care nici nu se poate visa prin alte părţi. Să nu fi ajuns pe acolo nici criza lecturii şi nici divorţul dintre noile generaţii şi vechiul mister pe care îl propune orice poem? Eu cred că da. Cert este că nici aceşti patru poeţi nu-şi refuză experienţele estetice complexe ale generaţiei lor – narativitatea înşelătoare, monologul derutant, ironia care suspectează lirismul de sensiblerie, jocul intertextual, unele violenţe de vocabular etc. –; doar că ei reuşesc să atragă cititorul în complicitatea textului. Am auzit aplauze şi aclamaţii când erau recitate unele dintre aceste poeme, care nici nu îi fac cu ochiul cititorului, nici nu îi propun formule oratorice simple. E o dovadă a faptului că poezia mexicană de astăzi are de spus ceva important şi vital, şi nicidecum doar pentru cercurile iniţiaţilor. (Dinu Flămând)

 * * *

Poezia mexicană, cu aceşti autori, s-a reînnoit schimbându-şi pielea, adecvându-se exigenţelor unei lumi imposibil de captat, apelând mereu la emoţie ca scop final. Şi fiindcă adevăratul poem se depăşeşte pe sine însuşi, am putea spune că aceşti poeţi au trecut dincolo de limba lor: ne fac să ne înfiorăm în ciuda lucrurilor ce se pot pierde la o traducere. Publicarea prezentei antologii în română ne demonstrează, aşa cum au făcut-o chiar ei prin munca lor (cu toţii sunt traducători activi din engleză, franceză, portugheză, italiană, catalană, printre altele), că singura formă de a fi credincioşi vremii noastre este aceea de a ne întoarce ochii spre alte culturi. Singurul mod de a evita dificultăţile depersonalizării, capitalismului exacerbat existent, este cel de a-i reda cuvântului puterea sa de comunicare, capacitatea maximă de a ne emoţiona, de a spulbera prejudecăţile care ne transformă în insule atunci când navigatorii nu mai există. (Luis David Palacios)

* * *

Mario Bojórquez – Poet, eseist şi traducător, s-a născut la 24 martie 1968 în Los Mochis, Sinaloa, Mexic. Studii de Limbă şi literatură hispanică la Universidad Nacional Autónoma de México. Autor al volumelor Pájaros sueltos (Păsări eliberate, 1991), Contradanza de pie y de barro (Contradans de picior şi de lut, 1996), Diván de Mouraria (Divanul din Mouraria, 1999), Pretzels (2005), El deseo postergado (Dorinţa amânată, 2007), Y2K (2009) şi Hablar sombras (A vorbi umbre, 2013). A obţinut Premiile naţionale pentru poezie „Clemencia Isaura” (1995), „Enriqueta Ochoa” (1996), „Abigael Bohórquez” (1996), precum şi două din categoria Premiilor „Bellas Artes de Literatura”: Premiul naţional de poezie „Aguascalientes” (2007) şi Premiul naţional de eseu literar „José Revueltas” (2010). Recent a primit Premiul „Alhambra” de Poezie Americană (2012), Distincţia „Principe y Poeta Tecayehuatzin de Huexotzinco” şi Premiul „Ignacio Rodríguez Galván” (2015). A obţinut burse atribuite tinerilor creatori din partea Institutului Naţional de Arte Frumoase, a Fondului Naţional pentru Cultură şi Arte din Sinaloa şi din Baja California. Este membru în Sistemul Naţional de Creatori de Artă din 2007. Colaborează la www.circulodepoesia.com.

* * *

Álvaro Solís – Este licenţiat în Filosofie la Universidad Autónoma din Tlaxcala şi are un masterat în Literatură Mexicană la Benemérita Universidad Autónoma din Puebla. A publicat cărţile de poezie Los ríos de la noche oscura (Gobierno del Estado de Nayarit, 2008), Los días y sus designios (Educación y cultura/El errante editores/Profética, Puebla, 2007), Cantalao (Universidad de Guanajuato, 2007), Solisón (Fondo Editorial Tierra Adentro, 2005), También soy un fantasma (Gobierno del Estado de Tabasco, 2003), şi cartea pentru copii Querido Balthus, yo también perdí a mi gato (Gobierno del Estado de Tlaxcala/Alas y raíces/CONACULTA, 2007). Este coautor pentru La luz que va dando nombre: Veinte años de la poesía última en México 1965-1985 (Gobierno del Estado de Puebla). Poezia lui este publicată în diferite antologii, după cum şi în diferite reviste naţionale şi din străinătate cum ar fi: La estafeta del viento, Sibila, Biblioteca de México etc. A obţinut următoarele premii: Premio Tabasco de Poesía „José Carlos Becerra” 2003, Premio Nacional de Poesía „Amado Nervo” 2006, Premio Nacional de Poesía „Clemencia Isaura” 2007 şi Premio Nacional de Poesía „Joven Gutiérre” de Cetina 2007. A fost bursier în două ocazii al Fundación para las Letras Mexicanas, al Fondului Naţional pentru Cultură şi Artă, categoria Tineri Creatori la ediţia 2005-2006 şi a Fondului de Stat pentru Cultură şi Artă din Tabasco. A fost Director Adjunct la Festivalul Iberoamerican de Poezie din Ciudad de México 2006.

* * *

Mijail Lamas – Este poet, traducător şi critic literar. S-a născut la Culiacán, Sinaloa, la 22 februarie 1979. Este licenţiat în Limba şi literatura spaniolă la Universitatea Autonomă din Sinaloa. În prezent studiază un masterat în Creative Writing la University of Texas at El Paso. A fost bursier al Fundación para las Letras Mexicanas în 2005 şi 2006. A publicat volumele de poezie Contraverano (2007), Cuaderno de Tyler Durden urmat de Fundación de la casa (2008), Un recuento Parcial de los Incendios, selección de poemas (2009) şi Trevas. Canción del navegante de sí mismo (2013). A obţinut o menţiune la cel de-al XXVII-lea Concurs de Poezie  de la Zaragoza în 2011 şi Premiul Naţional de Poezie „Clemencia Isaura”, în 2012. A realizat împreună cu alţi poeţi antologia Vientos de siglo. Poetas mexicanos 1950-1982, pentru colecţia Poesía y Ensayo a UNAM (Universidad Autónoma de México). Este editorul blogului de recenzii La Estantería (https:// resenariopoesia.wordpress.com/) şi este unul dintre editorii revistei literare Círculo de Poesía (http: //circulodepoesia.com/). Editura argentiniană El Suri Porfiado a reeditat volumul său Cuaderno de Tyler Durden (2014). A fost inclus în volumul El canon abierto. Última poesía en español (1970-1985) al editurii spaniole Visor Libros. Este editor-şef la Río Grande Review, revistă a programului de Postgraduate in Creative Writing la University of Texas at El Paso.

* * *

Alí Calderón – Poet, editor şi critic literar, s-a născut la Ciudad de México în 1982. Are un masterat în Literatură mexicană. În 2007 a primit Premio Latinoamericano de Poesía Benemérito de América, iar în 2004, Premio Nacional de Poesía „Ramón López Velarde”. A fost bursier din prima generaţie al Fundación para las Letras Mexicanas la secţiunea poezie. În 2003 a obţinut Premio Inter-universitario pentru eseu acordat de Statul Puebla. Este autorul volumelor de poezie Imago prima (Universidad Autónoma de Zacatecas, 2005) şi Ser en el mundo (Universidad Autónoma „Benito Juárez” de Oaxaca, 2007), al cărţii de eseuri La generación de los cincuenta (Fondo Editorial Tierra Adentro, 2005) şi coordonator al antologiei La luz que va dando nombre 1965-1985. 20 años de la poesía última en México (Secretaría de Cultura de Puebla, 2007). A publicat poeme, eseuri şi articole academice în diferite reviste din Mexic şi din Statele Unite. În prezent este profesor la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii Autonome din Puebla şi face studii de doctorat în literatura mexicană la Universidad Nacional Autónoma de México. Este cofondator al revistei electronice Círculo de Poesía.

Thorn in the flower / Contemporary Mexican poetry

Bilingual Spanish/Romanian edition. Authors: Mario Bojórquez, Álvaro Solís, Mijail Lamas, Alí Calderón. Translations and notes by Dinu Flămând and Maria Elena Răvoianu. Foreword by Dinu Flămând. Preface by Luis David Palacios. Graphical vision and woodcuts by Mircia Dumitrescu. DTP and image processing: Orbán Anna-Mária

Four of today’s Mexican poets are introduced to the Romanian reader in the following pages. More than two decades ago I already included in another anthology two Mexican poets that became classic of the greater Hispanic modernism: Xavier Villaurrutia and Octavio Paz. In the meantime the Mexican poetry of the last decades gained even further visibility, and not just in the Hispanic world. Almost a year ago, having the good fortune to meet the poets that are present in this micro-anthology in Ciudad de Mexico, I was impressed by the diversity, force and universality of their poetry. Perhaps not by chance they all have sound humanistic studies, they speak several foreign languages, they teach in academia, their names are some of the most circulated in the transnational space which the vast and always inventive Spanish-language poetry enjoys. And perhaps not by chance I saw all these four poets getting involved in the real life of poetry, at the wonderful International Festival hosted annually since a long time by the same Mexican capital city. We can envy the Latin American poets. They had and still have a popular audience which other lands cannot begin to dream of. May it be that neither the crisis of reading nor the divorce between the new generations and the old mystery proposed by every poem had arrived over there? I think they had. It’s certain that neither these four poets didn’t deny themselves their generation’s complex esthetic experiences – the deceiving narrativity, the confusing monologue, the irony suspecting lyrism of sensitivery, the intertextual game, some vocabulary violence –; it’s just that they manage to lure the reader complicit to the text. I have heard applause and acclamations when some of these poems were recited, works that neither give the reader a wink, nor propose simple oratorical formulae. It is proof of the fact that today’s Mexican poetry has something important and vital to say, and by no means just for initiate circles. (Dinu Flămând)

 * * *

With these authors, Mexican poetry renewed itself by changing skin, adapting to the demands of a world that’s impossible to captivate, always appealing to emotion as a final goal. As the true poem outdoes itself, we might say these authors went beyond their own language: they make us thrilled in spite of all the things that could get lost in translation. The present anthology’s Romanian publication proves, as they themselves did through their work (they are all active translators from English, French, Portuguese, Italian, Catalan, among other languages), that the only shape of being faithful to our times is to turn our eyes towards other cultures. The only way to avoid the difficulties of depersonalization, of the existing exacerbated capitalism, is to give back to the word its communication power, the maximum capacity to make us emotional, to sweep away the prejudices that turn us into islands when there are no navigators anymore. (Luis David Palacios)