Volum editat împreună cu Editura Eikon

Excursul de față își propune să investigheze elementele specifice narațiunii spectacolului optând, dintr-o vastă și bogată gamă spectaculară, pentru screendance. Într-o tentativă de a caracteriza narațiunea spectacolului vom apela la o triplă definiție. În primul rând, narațiunea spectacolului are ca gen proxim produsul cultural, iar ca diferență specifică durata expunerii publice a spectacolului. În al doilea rând, narațiunea spectacolului are ca gen proxim situația enunțiativă, iar ca diferență specifică durata enunțării. În al treilea rând, narațiunea spectacolului are ca gen proxim prezentarea unui eveniment, iar ca diferență specifică prezentul prezenței ficționale. [...]
Screendance-ul nu a apărut din neant. Genul îşi trage rădăcinile, cel puţin o parte dintre ele, chiar din primele încercări cinematografice. În acest sens, considerăm că o cercetare a surselor ori a vecinătăţilor de aparenţă şi contur, pe care le putem identifica în experienţa istorică, are o relevanţă în descrierea adecvată a subiectului aflat în cauză. (Radu Teampău)

* * *

Radu Teampău (n. 3 iunie 1970, Turda) este absolvent al Facultății de Litere, Secția Teatru a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, specialitatea regie de teatru (1996). Obține diploma de master în Filosofia Culturii și Artele Spectacolului (2006) și diploma de doctor în Teatru și Artele Spectacolului cu teza Narațiunea regizorală (2015). Este regizor și cadru universitar al Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Colaborează, ca regizor, la mai multe teatre din țară: Teatrul Național Cluj, Teatrul Puck Cluj, Teatrul „Elvira Godeanu” Tg. Jiu, Teatrul Municipal Turda, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul „Csiki Gergely” Timișoara, Teatrul „Radu Stanca” Sibiu; participă la festivaluri și workshopuri naționale și internaționale de teatru; realizează spectacole în cadrul teatrului independent. Cărți publicate: Logolatria (proză scurtă), Editura Dacia (2003); Taifasuri mileziene (piese de teatru - 2007) și Teatru (piese de teatru - 2010), Editura Casa Cărții de Știință; E-mail-uri teatrale (eseu), Editura Eikon / Școala Ardeleană (2014). Carena în cer – narațiunea actorului din perspectivă regizorală, Editura Eikon / Școala Ardeleană (2015), carte nominalizată la Premiul pentru Teatru al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Cluj.

The Birth of a Stone. The narrative of the audience from the director’s perspective

A volume published together with Eikon Publishing House

The present excursus sets out to investigate the elements that are specific to the narrative of performance choosing, from a large and rich range, to focus on screendance. In an attempt to describe the narrative of performance art, we will use a triple definition. Firstly, the proximate genus for the performing arts is the cultural product, and the specific difference is the duration of the show. Secondly, the performance art has as the proximate genus the enunciative situation, and as the specific difference the duration of the enunciation. Thirdly, performance art has the event presentation as its proximate genus, and the present of each fictional presence as a specific difference. […]
Screendance did not appear out of the blue. The genre has its roots, at least some of them, in the first cinematographic experiments. In this respect, we believe that an examination of its sources or of the arts that most resemble its appearance and contours, which are historically identifiable, is relevant for the appropriate description of our subject. (Radu Teampău)