Volum editat împreună cu Editura Eikon

Pascal scria: „e mult mai frumos să ştii ceva despre tot, decât să ştii totul despre ceva: această universalitate e cea mai frumoasă”. În Occident atracţia pentru perspectiva panoramică a dispărut în favoarea privirii microscopice şi a examinării detaliului. Cărţile lui Mircea Eliade n-au fost ele criticate mai ales în numele acestui proces intentat unui vechi spirit de „enciclopedist” de către agresiva armată a „specialiştilor”? Deşi educat în România, această deschidere nu îmi e personal familiară, dar îi resimt necesitatea formatoare şi admit valoarea pedagogică. Privirea panoramică revelă relieful geografic al unui domeniu, cea microscopică, secretele sale geologice. Tinerii debutanţi câştigă explorând larg, cercetătorii obstinaţi reducându-şi extinderea viziunii. Aceasta-i alternativa. Cristian Stamatoiu îndrăzneşte să propună o perspectivă vertiginoasă asupra teatrului. Un asemenea curaj, azi rar, unic, merită salutat. El se constituie în ghid şi ne invită la o călătorie pe care nu o mai îndrăzneam şi care, sper, nu-şi va rătăci cititorii. Să îndrăznim să-i urmăm pariul! (George Banu, Profesor de studii teatrale la Sorbona – Paris, Preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale de critici de teatru)

* * *

Cristian Stamatoiu: Membru UNITER, titular al cursului de Istorie a teatrului la Universitatea de Arte din Tîrgu Mureş (România) şi fost titular de lectorat de Limbă şi civilizaţie română la Universitatea din Strasbourg (Franţa), a abordat de la început mijloacele antropologiei culturale în discursul său de critic şi istoric literar-dramatic ce a dezvoltat bilingvismul româno-francez.
În acest context cultural, autorul a lansat şi un concept critic ce surprinde consubstanţialitatea întregului univers caragialian, dar şi complicitatea sa cu orice realitate care cultivă selecţia negativă a (non)valorilor: „Caragialumea”.
Preocuparea constantă pentru abordările holistice şi transdisciplinare a fost fructificată şi prin această primă parte a unei istorii antropologice a teatrului, desfăşurată de-a lungul structurilor mentale colective continue, pentru ca, într-o altă lucrare, să se continue aceeaşi trasă, dar în contextul structurilor mentale colective discontinue şi izolante.

The Anthropological History of the Activation of the Theatre Reflex (A holistic vision of the stage civilization interconnected with the continuous collective mind)

A volume published together with Eikon Publishing House

Pascal wrote: “it is much better to know something about everything than to know everything about one thing: this universality is the best”. In the West, the appeal of the panoramic perspective has disappeared in favour of the microscopic view, in favour of the examination of the detail. Is this not what happened to Mircea Eliade’s books, which were criticized in the name of this case brought against the outdated “encyclopaedist” spirit by the aggressive army of “specialists”?
Although I have received my education in Romania, this approach is not familiar to me. Yet, I can still appreciate its developmental necessity and its instructive value. The panoramic view reveals the topography of a domain, the microscopic one – its geological secrets. The young debutants benefit by covering more terrain, the obstinate researchers – by a contraction of their field of view. This is the alternative. Cristian Stamatoiu dares to put forward an abrupt perspective on theatre. Such courage is rare today, unique even, and it should be welcome. He acts as a guide and invites us to a journey which we no longer dared to embark upon, and which, I hope, will not leave its readers wandering. Let’s make this wager together! (George Banu, Professor of Theatre Studies at the Sorbonne – Paris, Honorary President of the International Association of Theatre Critics)