Loading...

Spre Fericitul Nicăieri. Antologie lirică

Spre Fericitul Nicăieri. Antologie lirică

Spre Fericitul Nicăieri. Antologie lirică

Colecții: Școala ardeleană de poezie

Etichete:



Autor(i):



  • An apariție: 2022
  • ISBN 978-606-797-946-6
  • Format: 14,8x21
  • Pagini: 586

Preț: 50.00 Lei

Adaugă în coș:
       

Ediție definitivă

Prefață de Ioan Holban. Postfață de Acad. Mihai Cimpoi.

Imagine coperta I : Cubierta – Lugar de duelo. Foto de Planta Baja Estudio de Arhitectura

Comenzile se onorează începând cu 12 decembrie 2022.

 

Poet impecabil, născut iar nu făcut, venind din zona mitică a Moldovei, constructor de metaforă epatantă și parabolă șocantă, cu o încredere în puterea magică a Poeziei pe care o au doar cei aleși, Daniel Corbu atacă temele mari cu o uimitoare forță a tragismului, care-l personalizează și-i conferă originalitate. (CEZAR IVĂNESCU)

 

Cu ostentație și dureroasă distanțare ironică, poetul face din singurătate un purgatoriu și din inconformism o etică. (LAURENȚIU ULICI)

 

Luptând cu poezia precum Iacob cu îngerul, Daniel Corbu rămâne stăpân pe ființa sa, care-l ajută „să privească lumea prin mai multe răni deodată”, textuale ca și existențiale. (GHEORGHE GRIGURCU)

 

Daniel Corbu este înainte de orice un inițiat și nu se sfiește să o recunoască public. Dar felul cum o recunoaște acreditează instantaneu în cititor certitudinea că se află în fața unui mare poet. (ION MIRCEA)

 

Ca și la Matei Vișniec, în poezia lui Daniel Corbu întâlnim dominanța „imaginarului prozaic”, ca și încercările de transcendere ale lui prin „iluzia taumaturgiei poetice”. (CORNEL UNGUREANU)

 

Daniel Corbu salvează religia poemului prin parabolă. Unul din eforturile sale este menținerea poemului printre limbajele sacrale. Poetica devine la el un principiu de substanță și o terapie de suspendare a morții, un exorcism al fricii de neant. (AL. CISTELECAN)

 

Pentru Daniel Corbu poezia e a doua natură (a sa), confundându-se cu cea primă. Un autor fără de care harta lirismului vizionar de azi ar fi incompletă. (ADRIAN POPESCU)

 

Lectura operei lui Daniel Corbu dă sentimentul tulburător al întâlnirii cu un mare poet. (TEODOR PARAPIRU)
 

Daniel Corbu, poet reprezentativ al optzecismului post-modernist care se impune printr-o conștiință artizanală dar și prin una poetică sans rivages, funciară, se proiectează, spectacular, ca un Personaj al propriei poezii. (Acad. MIHAI CIMPOI)

 

Poezia lui Daniel Corbu, ca și intervenţiile sale teoretice, navighează în jurul unei avangarde reactualizate, un modernism care își caută un nume („postmodernism” sau „noua avangardă”), rămânând, însă, nu atât în cadrele istorice – cele care „deranjează” orice demers ce se vrea întemeietor de nouă paradigmă –, cât și în cele structurale, de retorică, tehnică, modalități și textură a imaginarului. (IOAN HOLBAN)

 

Cred în poezie nu ca într-o profesiune, ci ca într-un miracol. Un miracol care ți-e dat sau nu. M-am considerat întotdeauna un locuitor al emoției. Întâlnirile cu poezia sunt rare. Poezia vine și pleacă. Te lasă de multe ori deznădăjduit și cu mâinile goale. S-o oprești, imposibil. E ca și cum ai încerca să păstrezi cu tot dinadinsul mireasma florii în pumn. Dar nu cunosc întâlniri mai înalte, mai disperate, mai brutale și mai serafice decât cele cu poezia. A scrie poezie: încă un mod de a te convinge că exiști. Și o faci permanent, încredințat că numai scriind poți alunga moartea la câțiva pași mai încolo. Iar când crezi că ai alungat-o, mai adânc o găsești instalată în miezul lucrurilor. (DANIEL CORBU)

DANIEL CORBU s-a născut la 7 aprilie 1953, în Târgu Neamț. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1990. Absolvent al Facultății de Litere, secția română-franceză, Universitatea București, promoția 1983, cu teza de licență „Generația poetică 80 în literatura română”, profesor îndrumător, Nicolae Manolescu. Doctor în științe filologice, titlu obținut la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, cu o teză despre rostirea postmodernă (2007). Participant la întâlnirile Cenaclului de luni, condus de criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu. Inițiator și organizator, începând cu anul 1984, al Colocviilor Naționale de Poezie de la Târgu Neamț, din care s-au desfășurat zece ediții (unde au participat aproape toți poeții din generația 80)și al Serilor de Poezie de la Vânători-Neamț, din care s-au desfășurat unsprezece ediții.

Debutează în România literară (1979), colaborează cu poeme și eseuri în Amfiteatru, Cronica, Luceafărul, Ateneu, Dacia Literară, Astra, Poesis, Convorbiri literare etc. Traduce pentru reviste și în volume din Cioran, Roland Barthes, Daudet, Mérimée, Paul Valéry, Jabès, Michaux, Elytis, Borges, Jacques Le Goff ș.a. Prezent în antologii de poezie din țară și străinătate. În 1993 fondează Casa de Editură Panteon și revista literară cu același nume. Este, de asemenea, inițiatorul și fondatorul Academiei de Poezie din Vânătorii de Neamț. Din 1998, stabilit la Iași, este muzeograf literar, director adjunct și director la Muzeul Literaturii Române Iași. Din 2018, prof. univ. asociat al Universității „Apollonia” din Iași. Din 2004 este directorul fondator al revistei de experiment literar Feed Back și organizează, începând cu 2006, Festivalul Internațional de Neoavangardă și Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru” (14 ediții).

     Cărți de poeme publicate:

Intrarea în scenă (Albatros, 1984), Plimbarea prin flăcări (Cartea Românească, 1988), Preludii pentru trompetă și patru pereți (Panteon, 1992), Documentele Haosului (Panteon, 1993), pentru care primește Premiul Asociației Scriitorilor Iași și Premiul Poesis pentru cea mai bună carte a anului 1993, Spre Fericitul Nicăieri (Panteon, 1995), Cântece de amăgit întunericul (Helicon, 1996), Manualul Bunului Singuratic (Panteon, 1997), Duminica fără sfârșit (Axa, 1998), Cartea urmelor (Junimea, 2001), Documentele Haosului – antologie de autor (Junimea, 2003), Evanghelia după Corbu și alte poeme (Princeps Edit, 2006) – Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași, Refugii postmoderne (Convorbiri literare, 2007), Eonul Marelui Desant, antologie, ediție critică (Princeps Edit, 2009), pentru care primește Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, Apocalipsa de fiecare zi (Princeps Edit, 2009), Poftiți, Domnule Kafka! (Princeps Edit, 2010), Viața de fiecare zi la Iași pe vremea lui Daniel Corbu povestită de el însuși (Feed Back, 2010) – Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, Refugii postmoderne (Convorbiri literare, 2011), Noi vești despre pasărea oarbă Dali (Editura „Junimea”, 2012), Documentele Haosului – ediție critică, antologie (Editura Princeps Multimedia, 2013), Ferestrele oarbe (Princeps Multi-media, 2016), Lecția de Abis (Princeps Multimedia, 2018), Scrisori către cei singuri (Ed. Junimea, 2019), Purtătorul de tăcere (Ed. Princeps Multimedia, 2021).

     Cărți de proză:

Douăzeci și una de fantasmagorii în ritm de blue-jazz (Ed. Cronica, 2001), Urmele lui Dumnezeu și alte povestiri (Princeps Edit, 2009), Piatra de eol și alte povestiri (Princeps Multimedia, 2015), JANUVIA romanul ascezei (Princeps Multimedia, 2017) – Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul „Ionel Teodoreanu” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, Moartea ultimului cititor – nuvele și povestiri, Ed. Junimea, 2022.

     Cărți de eseuri:

Generația poetică ’80 în cincisprezece portrete critice (Junimea, 2000), Intimitatea publică a poeziei – șapte eseuri despre comportamentul liric (Princeps Edit, 2002), Postmodernismul pe înțelesul tuturor (Princeps Edit, 2003), Generația poetică ’80 și rostirea postmodernă (Princeps Edit, 2006), Neoavangarda românească – (Feed Back, 2008), Postmodernism și postmodernitate în România de azi (Princeps Multimedia, 2013), Rostirea postmodernă. Generația poetică 80 în literatura română (Princeps Multimedia, 2014) – Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișniec – eseuri și portrete literare (Princeps Multimedia, 2018).