Ediție bilingvă (română-engleză). Traducere de Linda Ioana Damian

Amiaza poeziei lui Aurel Bodiu este ora incertă, „ora albă”, a luminii care inundă totul, penetrând ecranul cunoaşterii, încărcând lucrurile de o strălucire difuză, aproape fantastică. El recreează o lume originală odată cu lumea poeziei, desfăşurată în contact direct cu nevăzutul, recreându-se, în final, pe sine. Poeziile sale au ca punct de plecare o revelaţie, o imagine reinterpretată a Universului, o metaforă gnoseologică, asemeni ideilor lui Platon. Spaţiul gândirii depăşeşte limitele spaţiului fizic, aşezând totul într-un registru pus simbolic, în care obiectul şi subiectul se confundă.

* * *

The noon of Aurel Bodiu’s poetry is the uncertain hour, the “white hour” of the light drowning everything, penetrating the screen of knowledge, filling things with a diffuse and almost fantastic brightness. He recreates an original world with his poetry, displayed in direct contact with the unseen, finally recreating itself. Aurel Bodiu’s poems have as starting point a revelation, a reinterpreted image of the Universe, a gnoseological metaphor similar to Plato’s world of ideas. The space of thinking goes beyond the limits of the physical space, installing it all in a purely symbolic register, where object and subject intermingle. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga)