Obiectul cercetării de față s-a constituit din investigarea mitologiei de care Platon face uz în dialogurile sale, din critica aristoteliciană a acesteia şi din nivelurile epistemologice pe care le determină în cadrul teoriei politice. Rezultatul cercetării oferă un punct de vedere asupra teoriei politice platoniciene din care miturile sale nu mai apar ca ficţiuni disparate, ci ca expresii ale unui discurs structurat. Modalitatea în care se constituie acest discurs politic configurează proiectul unei mitologii politice. Critica formulată de Aristotel la adresa proiectului platonician structurează ştiinţa politicii în jurul conceptului de autárkeia (suficienţa), opunându-l identităţii mitice platoniciene dintre Bine şi Unu. Sursa caracterului mitologic al proiectului politic platonician se află în premisele teoriei platoniciene a lui to hen archen agathon (teoria Unului ca bine şi ca principiu) şi este evidenţiată în analiza morfologiilor politice din Antichitate. (Andrei Bereschi)