Foto copertă: Nicu Cherciu.

Cartea de față este fructul unui dialog colaborativ cu dadaismul, la 100 de ani de la crearea și apoi dispariţia mișcării. Dialogul se instituie atât printr-o piesă de teatru în spirit dada, scrisă în 2016 pentru scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, dar jucată și în alte teatre din lume până în 2019 (Chișinău, București, Roma, New York), cât și prin cinci studii critice, care ne-au ajutat în procesul de realizare a textului teatral și sunt menite – aici, în volum – să-i limpezească retrospectiv implicațiile și mizele. Personajul principal cu care se vor întâlni aproape la fiecare pagină cititorii este Tristan Tzara, în măsura în care destinul său are ceva din drama eternă a Poetului, articulată de căutarea perpetuă a unui limbaj pur, nepervertit, dar și în măsura în care – într-un context tulbure, marcat de război și incertitudini – el a știut să strângă lângă sine, la Zürich și Paris, tineri artiști inovatori și radicali, ce aveau să schimbe destinul artei moderne. În piesă, am recreat câteva momente importante din viața lui Tristan Tzara și a prietenilor lui, de la nașterea mișcării dada până la autodizolvarea ei în 1923, luând ca punct de plecare un text dramatic pe care poetul însuși l-a scris, Batista de nori, ale cărui structură și compoziție le-am exploatat intertextual. În studiile critice, am tratat aspecte variate: teatralitatea manifestelor dadaiste, fascinația dadaiștilor pentru mască și punerea în scenă de sine, cinematografia dada și experimentele multimedia încercate de dadaism. Scopul nostru a fost să regăsim câte ceva din libertatea, curajul, prospețimea, spiritul provocator și critic al unor artiști care rămân mereu vii… (ȘTEFANA POP-CURȘEU, IOAN POP-CURȘEU, ION POP)

 

Cuprins

Cuvânt-înainte: Ștefana Pop-Curșeu, Când teatralitatea devine teatru. Nașterea unui spectacol cu dedicație: Dada 100

Partea I - TEATRU: un spectacol în stil DaDa

Tzara arde și Dada se piaptănă (Fantoma de la Elsinore), Ion Pop, Ștefana și Ioan Pop-Curșeu

Every Tzara has its Dada (The Ghost of Elsinore), Traducere de Carmen Borbély

Ogni Tzara ha il suo Dada (Il Fantasma di Elsinore), Traducere de Otilia Ștefania Damian

Partea a II-a - STUDII CRITICE: Dada în perspective spectaculare

Ion Pop, Teatralitatea manifestelor dadaiste

Ștefana Pop-Curșeu, Punerea în scenă de sine: înainte și după Tzara; Tristan Tzara, Marcel Iancu și fascinația dadaistă pentru reciclarea măștilor

Ioan Pop-Curșeu, Filmele dada, probleme de istorie și estetică, sau despre scula lui Marcel Duchamp; Cine-poemul, o găselniță avangardistă: Fondane, Artaud, Tzara și… ceilalți
 

Bibliografie generală

Ștefana Pop-Curșeu (n. 17.05.1979) este conferențiar dr. la Facultatea de Teatru și Film și director artistic la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și a UNITER, îmbină pedagogia cu cercetarea teoretică și practica scenică. Creația sa artistică vizează conceperea unor spectacole menite să îmbine latura civică, istorică, umană cu cea estetică: Brâncoveanu 300 (2014), Foc de voie (2014), Tzara arde și Dada se piaptănă (Fantoma de la Elsinore) (2016). Printre scrierile sale se numără peste 70 de articole, studii și cronici publicate în România și în Franța, dar și cărțile de autor: Pour une théâtralité picturale. Bruegel et Ghelderode en jeux de miroirs (2012), Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească (Eseu de antropologie vizuală) (2020), Witchcraft in Romania (2022), ultimele două fiind rodul unei colaborări cu Ioan Pop-Curșeu. A tradus peste o duzină de cărți din sau în limba franceză, din diverse genuri (poezie, teatru, eseu, roman, filosofie), singură sau în colaborare cu Ioan Pop-Curșeu. A editat volume colective sau numere tematice din revista academică Studia UBB Dramatica, al cărei redactor-șef este.
 

Ioan Pop-Curşeu (n. 4.02.1978) este, din 2020, Profesor la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai, unde predă din 2008 și unde a coordonat sau a fost membru în mai multe granturi de cercetare. A obținut două titluri de doctor, la Universitatea din Geneva în 2007 și la Universitatea Babeș-Bolyai în 2011. În 2015, și-a susținut teza de abilitare, iar în 2016 a devenit membru în Academia Europaea, secțiunea: Film, Media and Visual Studies. A tradus 12 cărți, în special din franceză în română, majoritatea în colaborare cu Ștefana Pop-Curșeu. A publicat aproximativ 150 de articole în română, franceză, engleză, pe teme de literatură, estetica filmului și antropologie, și a coordonat 12 volume și numere tematice ale unor reviste academice. Este autorul mai multor cărți, dintre care cele mai semnificative sunt Baudelaire, la plural (2008), Magie şi vrăjitorie în cultura română. Istorie, literatură, mentalităţi (2013), Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de antropologie vizuală (2020), Witchcraft in Romania (2022), acestea două din urmă în colaborare cu Ștefana Pop-Curșeu.

Ion Pop (n. 1.07.1941) este membru corespondent al Academiei Române, Profesor emerit la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, poet, critic şi istoric literar, eminent specialist în istoria avangardelor românești și europene. A fost asistent asociat la Université de la Sorbonne Nouvelle-Paris 3 (1973-1976) și director al Centrului Cultural Român din Paris (1990-1993). Este autorul unor studii monografice de referință despre poeţii Lucian Blaga, Ilarie Voronca, Nichita Stănescu, Gellu Naum. A publicat mai multe volume de critică, dintre care cele mai importante sunt Jocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), Poezia românească neomodernistă (2018). Dintre cele zece volume de poezie, merită citate Gramatică târzie (1975), Amânarea generală (1990), Elegii în ofensivă (2003), În faţa mării (2011), Casa scărilor (2015), Lista de aşteptare (2019). Pentru activitatea sa poetică, a fost distins în 2023 cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” (Opera Omnia). A publicat și traduceri din Georges Poulet, Jean Starobinski, Paul Ricoeur, Gérard Genette, Tristan Tzara, E. Ionesco, Tzvetan Todorov, B. Fondane. Dialogurile sale cu scriitori şi artişti francezi au fost reunite în cele două volume intitulate Ore franceze (1979, 2002).