Prefață de Victor Cubleșan
Scrisul lui Traian Parva Săsărman are supleţea, imprevizibilul şi strălucirea apei. Dacă dai drumul unui şuvoi din vârful unui deal, ştii că sub imperiul legii gravitaţiei lichidul o va lua în jos, ştii că va ajunge la vale, dar nu ai nicio idee despre traseul său. Va ocoli, se va năpusti de-a dreptul, va intra pe sub pietre. Din când în când va străluci în soare. Iar o parte se va sorbi în pământ. Cele şase proze scurte reunite în Peste ape propun cititorului un traseu similar – ai idee despre direcţia în care te îndrepţi, dar niciuna despre cum vei ajunge acolo. Prozatorul confirmă încă o dată verva extraordinară de povestaş de cursă lungă care a ajuns pentru el o marcă distinctivă. Traian Parva Săsărman are talentul remarcabil de a transpune oralitatea în scris. Oricine a încercat acest demers atât de simplu în aparenţă ştie că necesită o stăpânire în cel mai înalt grad a tehnicilor de scriitură. Echilibru, simţ al condensării, intuiţie, vocabular.
O singură voce domină naraţiunile din Peste ape, cea a naratorului ludic şi mobil. Sunt istorisiri despre meleaguri bistriţene şi personaje colorate din universul rural familiar autorului, dar totul este cernut prin voalul aureolat al aducerii aminte sub mecanismul memoriei afective şi asociative. Traian Parva Săsărman începe o povestire despre un uncheş, sare la o păţanie cu un vecin, îşi aminteşte că acesta i-a spus ceva remarcabil unei lele, desigur aceasta avea o poreclă interesantă primită cu ocazia unei întâmplări memorabile petrecută mai demult şi la care evident participase şi uncheşul cu care începusem… Prozatorul e hâtru, are umor şi este primul dispus să facă cititorului semne complice pe ascuns.
De altfel, umorul, bonomia poate, e cel care dă tonul acestui plonjon în lumea de odinioară a satului bistriţean. Seninătatea şi capacitatea de a vedea permanent partea luminoasă a lumii propun texte tonice. Dar fără a fi schematice sau lipsite de profunzime. Povestirea care deschide volumul include bruionul unei poveşti de amor triste narate impecabil. Drumul a două tinere ţărănci care îşi vizitează soţii încartiruiţi la Bistriţa în cazarma imperială, chiar înainte de a fi trimişi pe frontul Marelui război şi fără a şti că e ultima întâlnire. Duioşie, tristeţe, bonomie, dorinţă şi alean, amar, furie şi resemnare se împletesc în câteva pagini remarcabile.
Traian Parva Săsărman reuşeşte să facă din contrapunct o tehnică literară. Textul său curge în toate direcţiile fără a avea burţi narative, fără a plictisi şi fără a pierde de fapt nicio clipă din vedere subiectul. Lumea pe care o creează e vie, respiră, iubeşte, cleveteşte şi din când în când moare.
Peste ape este un volum care confirmă talentul prozatorului şi propune câteva proze scurte cu adevărat remarcabile, într-o rostire scriptică plină de farmec şi culoare.
Victor Cubleşan
* * *
Traian Parva Săsărman s-a născut la 15 aprilie 1955, în Măluț, Bistrița-Năsăud. Este consilier al Editurii Nomina și redactor la Agenția de Presă Mediapolis. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud.
De același autor: La Bărăciuni, Editura Limes, 2005, 2011; Luntrea, Editura Karuna, 2007, Râpa, Editura Karuna, 2008; Lunca, Editura Karuna, 2009; Dragoste de toamnă târzie, Editura Nomina, 2014.