Facebook










· mai multe evenimente
Facebook

Școala ardeleană de poezie

Polifonii pe luciu de oglindă. Antologie de poezie
Polifonii pe luciu de oglindă. Antologie de poezie

Etichete:





  • An apariție: 2019
  • ISBN/ISSN: 978-606-797-448-5
  • Format: 14,5x20,5cm
  • Pagini: 246
 Stoc 0 
       

Coordonator: Remus Octavian Câmpean (ROC)
Prefață de Vianu Mureșan
Imagini copertă și interior: picturi de Marius Valentin Moșuțan

Poeții antologați:

Mihaela Arhip • Mariana Bojan • Dan Breaz • Florica Bud • Mirela Butacu • ROC (Remus Octavian Câmpean) • Dumitru Cerna • Doina Cetea • Ion Cristofor • Iulian Dămăcuș • Péter Demény • Mihaela Gligor • Mircea Goga • Rodica Gotca • Lia Teodora Ianto • Letiția Ilea • Moshe B. Itzhaki • Martha Izsák • Maria Jorj • Georgică Manole • Rodica Marian • Victor Constantin Măruțoiu • Menuț Maximinian • Virgil Mihaiu • Ioan Milea • Daniel Moșoiu • Ion Mureșan • Ioan Nistor • Maria Olteanu • Maria Pal • Flore Pop • George V. Precup • Augustin Roșca • Persida Rugu • Lucia Sav • Ioana Ileana Ștețco • Victor Tanasă • Doina Ira Tăutan • Viorel Gh. Tăutan • Codruța Tudoriu • Otilia Țeposu • Mihai Vintilă • Nina Viciriuc • Emilia Paula Zagavei • Andrei Zanca

* * *

Am crescut într-o gospodărie țărănească în care ne duceam viețile, în aceeași curte, sub două acoperișuri de casă, patru generații: străbunici, bunici, părinți și copii. [...] Ușile și geamurile, afrontate, permiteau să privești dintr-o casă în cealaltă, să ai deschidere vizuală spre tot ce se întâmpla dincolo și să vorbești cu cei din casa vecină, dacă erau deschise. Casele păreau două persoane care stau față în față și își împărtășesc tainice adieri de suflet, în momentele când oamenii dorm și peste curte se lasă liniștea, ori măcar se scrutează cu atenție una pe cealaltă.
Părinții, bunicii și străbunicii ne-au crescut și ne-au educat împreună, iar noi, copiii, înțelesesem de foarte mici care e rolul fiecăruia în viețile noastre și îl primeam cu respect. [...]
Străbunicii, bunicii nu au rămas niciodată singuri, deși au trecut prin amărăciunea văduviei. Părinții noștri i-au însoțit în bătrânețe, au fost tot timpul alături de ei. Când le-a venit vremea, s-au stins acasă în patul lor, îngrijiți și vegheați de cei mai tineri din familie. Nu au fost izolați, n-au cunoscut înstrăinarea, nici n-au privit vreodată cu ochii întunecați și obrajii lipiți de fereastra spitalului asfințitul înghițind cu noduri grele jalea însingurării. Deși n-au fost tratați medical în zilele de agonie – așa era vremea, nu exista asistență în vederea morții, nici servicii de alinare a suferinței cu sedative, calmante, aparate de respirat cu oxigen – și sufereau mocnit până le lua Dumnezeu suflarea; în felul lor au fost norocoși. Nu au fost nevoiți să se rupă de familie niciodată, careva dintre fii sau fiice îi ținea de mână, îi mângâia, le dădea apă și se ruga pentru ei până venea momentul să se lepede de cele pământești. Bunicul chiar a avut limpezimea să ceară să i se aprindă lumânarea, s-o țină aprinsă în mâinile sprijinite pe piept în ultimele clipe, și s-a stins gângăvind din Psalmi. (Vianu Mureșan)

* * *

Cel mai potrivit mod de a răsfoi volumul de poezii Polifonii pe luciu de oglindă ar fi să-l privim ca un „poem colectiv” închinat demnității umane. Este un gest simbolic a 45 de poeți pentru susținerea unei cauze ce ne atinge pe toți: alinarea trecerii.
Centrul de îngrijiri paliative „Sf. Nectarie” din Cluj-Napoca, aflat sub patronajul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, este locul în care puntea trecerii este sprijinită cu multă dăruire izvorâtă din credință, speranță și iubire. Numai Dumnezeu știe de câtă putere au nevoie voluntarii centrului pentru a alina suferințele fizice, dar și sufletești, ale celor ce trec prin acest loc. Aflând de unele nevoi materiale ale Centrului „Sf. Nectarie” – desfășurarea activității acestuia fiind asigurată din donații – 45 de poeți, în marea lor majoritate consacrați, dar și dintre cei aflați la începuturile carierei, și-au unit versurile pentru organizarea unui eveniment caritabil prin care să se acopere, măcar parțial, cele necesare strădaniei zilnice în îngrijirea paliativă. Astfel, s-a născut acest volum.
Poezia, în orice formă s-ar manifesta, este nervura cea mai fină, rezonantă, a omului. Pătrunde, deschide, cuprinde, împlinește, chestionează, alină, petrece, sprijină, înalță, dar mai ales cimentează în cofraje fragile ambiția permanenței umane. Se manifestă prin cuvânt, dar nu numai. De aceea, imaginile picturale incluse în volum, prin alăturarea la acest proiect caritabil a pictorului Marius Valentin Moșuțan, vin să întregească trupul poeziei cu valențele culorii rafinate prin penelul artistului.
Polifonii pe luciu de oglindă este, dincolo de un volum colectiv de poezie, expresia unei atitudini de solidaritate umană. (ROC)

Comentarii: 0