Proiect editorial apărut sub egida Bibliotecii Județene „A.D. Xenopol” din Arad
Fotografia de pe copertă: Lucian Blaga (Muzeul Național al Literaturii Române)

Cele arătate pe parcursul acestei lucrări credem că îndreptățesc aprecierea lui Tudor Vianu, după care „Lucian Blaga este un om de știință, preocupat să distingă, să clasifice, să ordoneze o materie intelectuală de care se apropie cu minuțiile unui analist”. La care putem adăuga sublinierea lui Vasile Băncilă – despre care filosoful nostru spunea la un moment dat că este „cel mai prețios exeget” al operei sale din generația mai nouă –, tânărul brăilean de atunci socotind că  Blaga „a încercat să facă pentru inconștient ceea ce Kant a făcut pentru conștiință”. Și, adăugăm noi, a încercat să lărgească hotarele logicii pentru a face loc metodologiei conceptelor dogmatice, fără de care nu am găsi nicio cale rațională pentru cuprinderea transcendentului. (Ioan Biriș)

* * *

Cuprins

Prefață
Capitolul I. Lucian Blaga și filosofia abisalului
1.1. De la problema omului la problema abisalului
1.2. Raportarea lui Lucian Blaga la filosofia kantiană
1.3. Critica morfologiei culturii
1.4. Atitudinea față de psihanaliza freudiană
1.5. Diferențele dintre factorii stilistici blagieni și arhetipurile lui C.G. Jung
1.6. Dubletele conceptuale și natura abisalului
Capitolul II. De la criza intelectului la criza conceptelor
2.1. Cum distingem între facultățile gândirii?
2.2. Criza intelectului în viziunea lui Lucian Blaga
2.3. Moduri de raționalizare
Capitolul III. Philon din Alexandria și metoda dogmatică. Spre un model matematic al dogmei
3.1. Intuiția philoniană a unui model matematic al dogmei
3.2. Modelul geometriei cilindrice
3.3. Modelul geometriei proiective
3.4. Mulțimile transfinite ca echivalent matematic al dogmei
Capitolul IV. Rolul metodologic al analogiei în formarea conceptelor
4.1. Primordialitatea limbajului analogic
4.2. Întemeierea metafizică a analogiei în viziunea lui Lucian Blaga
4.3. Principiul analogiei fără ascendență comună
4.4. Principiul potrivirii suficiente și principiul minimei potriviri în integrarea diferențialelor divine
Capitolul V. Principiul identității și bifurcarea conjuncției logice
5.1. Sensuri ale identităţii în concepţia lui Lucian Blaga
5.2. Necesitatea bifurcării conjuncției logice: conjuncția distributivă și conjuncția colectivă
5.3. Operatorul conjuncției la Lucian Blaga și D.D. Roșca: privire comparativă
Capitolul VI. Linia experienței și conceptele științifice
6.1. Conceptele calitative (generice). Aristotel și genurile determinate
6.2. Lucian Blaga despre Galilei. Conceptele relaționale
6.3. Goethe și metoda morfologică. Conceptele-imagini
Capitolul VII. Conceptele numerice
7.1. Paradoxul întemeierii logice
7.2. Identitatea logică și egalitatea matematică
7.3. De-realizarea numărului și primatul funcției. Către o interpretare simbolică a numărului
Capitolul VIII. Despre logica noțiunilor dogmatice
8.1. Problema expansiunii conceptelor
8.2. Mecanismul logic al conceptelor dogmatice în viziunea lui Lucian Blaga
Bibliografie
Index de nume

* * *

De același autor: Totalitate, sistem, holon (1992; 2007; Premiul „Mircea Florian” al Academiei Române); Istorie și cultură (1996); Valorile dreptului și logica intențională (1996); Sociologia civilizațiilor. O abordare metodologică (2000); Societate și comunicare culturală (coord., 2006); Conceptele științelor sociale. Modele și aplicații (coord., 2008); Rolul imaginarului în cunoașterea științifică (coord., 2009); Conceptele științei (2010); Filosofia și logica științelor sociale (2014); Nadăș. Țara Zărandului – Județul Arad. Monografie (2017); Philosophy in the Age of Applied Logic (2017); Constantin Noica. Holomeria simbolică (2019).

Lucian Blaga. Dogmatic Concepts

An editorial project published under the auspices of the “A. D. Xenopol” County Library of Arad
Cover photo: Lucian Blaga (National Museum of Romanian Literature)

It is our belief that what is illustrated in this work justifies Tudor Vianu’s assessment that “Lucian Blaga is a scientist whose focus is distinguishing, classifying and ordering an intellectual matter which he approaches with the thoroughness of an analyst”. To this we can add the emphasis made by Vasile Băncilă – about whom our philosopher said that, amongst the newer generation, he is “the most precious exegete” of his work –, the then young man from Brăila who considered that Blaga “tried to do for the unconscious that which Kant did for the consciousness”. He also tried, we might add, to enlarge the boundaries of logic to make room for the methodology of dogmatic concepts, without which we could not find a rational way to grasp the transcendent. (Ioan Biriș)