Facebook










· mai multe evenimente
Facebook

Şcoala ardeleană de istorie

Studenţi români la École Pratique des Hautes Études (Section des Sciences Historiques et Philologiques). 1868-1948
Studenţi români la École Pratique des Hautes Études (Section des Sciences Historiques et Philologiques). 1868-1948
  • An apariție: 2016
  • ISBN/ISSN: 978-606-797-081-4
  • Format: 16,5x23cm
  • Pagini: 378
 Stoc 0 
       

Volum editat împreună cu Editura Eikon

 

„Rareori un student al unei universităţi din ţară poate ajunge în România pe rândurile dintâi. Spre a înainta şi ajunge, se cere lustrul străinătăţii. Titlul de doctor sau de licenţiat al unei facultăţi apusene, cât şi aureola frecventării unei şcoli superioare din străinătatea civilizată au fost la noi întotdeauna certificatele neapărate cu care numai s-a putut impune un om nou”. (Constantin Bacalbaşa)

* * *

„Toţi licenţiaţii, când sunt întrebaţi ce planuri au, spun: «plec, plec!». I‑a apucat instinctul migraţiei către Apus pe români, după ce 2000 de ani au găsit de bine să stea în văgăunele Carpaţilor. E cam târziu, dar nu strică!” (Vasile Băncilă)

* * *

„Analizând acest fenomen extrem de complex al migrației studențești, nu facem altceva decât să conturăm o imagine mai puțin virtuală – cum ne-am obișnuit – a ceea ce au însemnat mecanismele complexe ale formării elitei intelectuale din România începând cu zorii epocii moderne. Astfel, peregrinatio academica va căpăta și alte dimensiuni, nu doar la nivelul acestui grup social destul de restrâns, pentru că fenomenul ne obligă să implicăm reflecția mult mai adâncă și asupra altor procese, precum semnificația începuturilor și extinderii internaționalizării educației de rang superior, plămădirea filierelor și modelelor în ce privește transferurile culturale, acțiunea benefică a concurenței între instituțiile de învățământ elevat, atât între cele aparținând diverselor spații național-culturale, cât și în interiorul acestora etc.
În acest context, Parisul, datorită concentrării unice de ofertă universitară şi academică, prin calitatea învăţământului superior (bazat pe principiile izvorâte din Revoluţia franceză şi organizarea napoleoniană, întemeiată pe meritocraţie, fără prejudecăţi în ce priveşte religia şi originea socială), prin efervescenţele ideologice, prin interesul pentru problemele sociale, prin bogăţia şi monumentele sale, prin publicaţii şi tipărituri, prin mondenităţi, prin manifestările artistice şi literare de avangardă, prin numărul şi diversitatea geografică a studenţilor atraşi de un mediu academic ce manifesta o curiozitate fără limite şi un devotament total faţă de spiritul ştiinţific etc., a exercitat o incontestabilă atracţie asupra tinerilor români, reprezentând pentru multă vreme «capitala universitară a Europei»”. (Lucian Nastasă-Kovács)

* * *

Lucian Nastasă-Kovács este cercetător ştiinţific în cadrul Academiei Române (Institutul de Istorie „George Bariţiu”) şi profesor al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Specialist în istoria şi sociologia culturii şi educaţiei, cu numeroase stagii didactice şi de cercetare la Budapesta, Beijing, Geneva, Graz, Heidelberg, Ierusalim, Moscova, Paris, Tel Aviv, Zürich etc. În 2004 i s-a decernat Premiul Academiei Române, în acelaşi an devenind şi membru în Corporaţia doctorilor a Academiei de Ştiinţe din Ungaria, iar în 2012 a primit premiul „Meir Rudich” al Universităţii Ebraice din Ierusalim. Autor al unor lucrări precum: Generaţie şi schimbare în istoriografia română (1999); Intelectualii şi promovarea socială (2004); The University of Kolozsvár/Cluj and the students of the Medical Faculty (cu Victor Karady, 2004); Itinerarii spre lumea savantă (2006); „Suveranii” universităţilor româneşti. Mecanisme de selecţie şi promovare a elitei intelectuale (2007); Armenii din nord-vestul Transilvaniei în anii instaurării comunismului (2008); Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor „literari” (2010); Antisemitismul universitar în România, 1919-1939 (2011); Politici culturale și modele intelectuale în România (cu Dragoș Sdrobiș, 2013); Intelectualii din România. Configurații culturale (2014); Pogromul itinerant sau decembrie antisemit – Oradea, 1927 (2014). Totodată a coordonat și editat volume precum: Interethnic Relations in Post-Communist Romania (cu Levente Salat, 2000); Maghiarii din România şi etica minoritară (cu Levente Salat, 2003); Rom sau ţigan. Dilemele unui etnonim în spaţiul românesc (István Horváth, 2012) ș.a., dar și seria Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare (4 vol., 2001-2003), îngrijind și ediții din Vasile Pârvan, Teohari Antonescu, Erast Tarangul și Kristóf Szongott.

Comentarii: 0