Facebook










· mai multe evenimente
Facebook

Şcoala ardeleană de istorie

Școală, biserică, stat și națiune în istoria României. Omagiu profesorului Cornel Sigmirean la împlinirea vârstei de 65 de ani (eBook)
Școală, biserică, stat și națiune în istoria României. Omagiu profesorului Cornel Sigmirean la împlinirea vârstei de 65 de ani (eBook)
  • An apariție: 2021
  • ISBN/ISSN: 978-606-797-757-8
  • Format: 16x23
  • Pagini: 1140

Preț: 50.00 Lei

Adaugă în coș:         
       

Lucrare realizată sub egida Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca.

Ediția digitală reproduce întocmai ediția tipărită la Editura Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, 2021.

Ilustrația copertei: Motive tradiționale din Maramureș, pictură pe lemn, fotografie de Alin Barbir

 

Breasla istoricilor își prețuiește valorile: Profesorul Cornel Sigmirean la ceas aniversar

Mulți istorici din țară și din străinătate îl sărbătoresc zilele acestea, la cea de-a 65-a aniversare, pe istoricul Cornel Sigmirean, profesor, fost cancelar și președinte al Senatului Universității „Petru Maior” din Târgu-Mureș, director al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” al Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, redactor-șef al mai multor reviste științifice. Întrea­ga activitate a profesorului Cornel Sigmirean a fost legată timp de peste patru decenii de școală, educație și cercetare. Născut la 7 iunie 1956 în Rusu de Sus (com. Nușeni), județul Bistrița-Năsăud, într-o zonă cu profunde semnificații istorice pentru trecutul românilor din Transilvania (ne referim în primul rând la Regimentul grăniceresc năsăudean), Cornel Sigmirean a fost marcat profund de mentalitatea grănicerească, de spiritul promovat de urmașii vechilor grăniceri năsăudeni, de care nu s-a sfiit să facă paradă, însă cu măsură, onestitate și atâta cât să nu degenereze în banal. Cultul pentru carte, disciplina muncii, sentimen­tul de loialitate față de națiunea din care face parte, deschiderea spre celălalt și respectul față de oameni l-au caracterizat pe sărbătoritul nostru de-a lungul vieții. O atare atitudine a fost rezultatul educației din familie, de la școală și biserică, trinom care a stat secole la rând, până mai recent, la baza formării personalității umane în societatea europeană.
Studiile primare, gimnaziale le-a făcut pe plan local, cele liceale la Beclean, iar între 1977 și 1981 a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. De altfel, la Alma Mater Napocensis și-a susținut în anul 1999 teza de doctorat intitulată „Studenți români la instituțiile de învățământ superior din Transilvania, Ungaria și Slovacia (1867-1918)”, sub coordonarea științifică a prof. univ. dr. Nicolae Bocșan, adevărat spiritus rector pentru zeci de generații de studenți și doc­toranzi. Tot la universitatea clujeană a devenit în anul 2008 conducător de doctorat, îndrumând câteva zeci de teze de doctorat în domeniul istoriei României. Cornel Sigmirean și-a început cariera didactică în postura de profesor la Școala generală nr. 2 din Sovata (1981-1990), iar după schimbarea de regim politic din România a optat mai întâi pentru cercetare, activând la Institutul de Cerce­tări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” din Târgu-Mureș ca și cercetător științific (ajungând în timp până la gradul de cercetător principal I), unde a îndeplinit funcția de secretar științific (1995-2003), din anul 2010 exercitând funcția de director. Din anul 1992 a devenit cadru didactic asociat, ulterior, în anul 1999, a acceptat și și-a asumat ca titular statutul de cadru didactic în învățământul universitar, fiind lector, conferențiar și, din 2008, profesor universitar la Univer­sitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, actualmente la Universitatea de Medi­cină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu-Mureș. În anul 2012 a fost visiting professor la Universitatea Sapienza din Roma. Prin urmare, o carieră didactică și de cercetare bogată, complexă, dar și rodnică în acumulări și realizări profesionale. Aprecierile contemporanilor nu au întârziat să apară, omagiatul nostru fiind răsplătit cu numeroase premii și distincții: în anul 2002 a obținut Premiul „Gheorghe Barițiu” al Academiei Române, cel mai prestigios trofeu pe care îl poate obține un specialist din România, pentru teza de doctorat publicată în anul 2000. Apoi a mai obținut în anul 2010 Diploma de Excelență din partea Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, și tot din par­tea Academiei Române, Diploma „Meritul Academic” în anul 2015. Din partea universității locale, pe care a slujit-o ca titular, începând cu anul 1999, cu devotament și competență, a primit în anul 2010 Medalia Aniversară a Universității „Petru Maior” 1960-2010. Autoritățile publice locale i-au conferit și ele câteva distincții: Prefectura județului Mureș i-a conferit în anul 2011 medalia Fibula de la Suseni, iar Consiliul Județean Mureș l-a onorat cu Distincția ALAE în anul 2013. Din partea Mitropoliei Ardealului a primit în anul 2012 Ordinul „Sfîntul Ierarh Andrei Mitropolitul Transilvaniei”, ca o recunoaștere a contribuțiilor științifice, dar și a implicării sale în Fundația „Gojdu”. A organizat peste 60 de manifestări științifice naționale și internaționale, iar o parte din cercetări le-a valorificat în peste 360 de manifestări științifice în țară și străinătate (Roma, Bratislava, Bochum, Budapesta, Bruxelles, Giula, Barcelona etc.).
Ar fi dificil să rezumăm în câteva pagini impresionanta activitate științifică și cultural-educativă desfășurată de istoricul Cornel Sigmirean în cele aproape patru decenii de când și-a luat destinul în propriile mâini. Bibliografia operei istoricului însumează 11 cărți de unic autor sau în colaborare, 28 de cărți editate ca unic coordonator sau în colaborare, precum și circa 170 de studii în reviste sau volume tematice din țară și străinătate. Opera relevă pe deplin temeinicia cercetărilor efectuate de decenii și care s-a concentrat pe istoria Transilvaniei în secolele XVIII-XX. Trebuie însă să remarcăm câteva constante în ceea ce privește șantierul de lucru al istoricului. Astfel, la loc de cinste se află istoria intelectualității românești din Transilvania în epoca modernă. Tema a devenit o constantă distinctă în cercetarea istorică din România postdecembristă. Istorio­grafia românească, în general, și Cornel Sigmirean, în special, au cercetat istoria intelectualității mai ales din perspectiva formării sale universitare, pornind de la premisa că intelectualii au fost personajul principal al mișcărilor de emanci­pare națională din Europa Centrală și de Sud-Est în epoca modernă. Ei au stat la baza restructurării clasei politice și a formării sistemului instituțional, ei au fost principalii vectori ai transferurilor valorilor societății moderne în Transil­vania și România, dar nu numai. Astfel, fenomenul frecventării universităților străine a fost evidențiat prin mai multe cărți și zeci de studii semnate individual sau în colaborare. Cărțile istoricului Cornel Sigmirean despre formarea elitelor românești transilvănene Istoria formării intelectualității românești din Tran­silvania și Banat în epoca modernă. Studenți români la universități din Euro­pa Centrală și de Vest (Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, 806 p.), Intelectualitatea ecleziastică. Preoții Blajului (1806-1918) (Târgu-Mureș, Editura Universității „Petru Maior”, 2007, 416 p.) și Elevi din Transilvania la Academia Militară de Honvezi „Ludovika” din Budapesta (Sibiu, Editura „Astra Museum”, 2013, 151 p.), precum și volumul colectiv Intelectualii și societatea modernă. Repere central-europene (Editura Universității „Petru Ma­ior”, 2007, 454 p.) reprezintă repere solide în istoriografia românească și euro­peană. Concentrându-se cu precădere pe evoluțiile elitelor moderne, profesorul Cornel Sigmirean nu a ignorat dimensiunea istorică totală a acestora, recunos­când rolul esențial al elitelor în modelarea realităților economico-demografice din epocă, dar și implicarea cultural-politică în proiectele identitare înainte de Primul Război Mondial. Ca o apreciere externă onorantă a valorii contribuțiilor științifice în acest domeniu, istoricul Cornel Sigmirean a fost ales membru al Atelierului de lucru Etudiants sans frontieres: migrations universitaires en Europe avant 1945 de la Geneva.
Credincios surselor primare, pe care le-a investigat în arhivele din țară dar și din străinătate (Ungaria, Slovacia, Austria, Italia etc.), istoricul Cornel Sigmirean a pledat în întreaga carieră în favoarea fundamentării lucrărilor științifice pe documente, presă, memorii și alte izvoare istorice. Nu s-a mulțumit doar să le găsească în arhivele interne și externe, să le analizeze, interpreteze, să le provoace să ne vorbească după grile metodologice actuale în cercetarea is­torică, ci a fost preocupat și de restituirea acestora în ediții critice. O aseme­nea lucrare de izvoare documentare a editat împreună cu fiul său, dr. Corneliu Cezar Sigmirean, despre problemele cu care s-au confruntat România și Ungaria la conferința păcii de după al Doilea Război Mondial: România și Ungaria în fața Conferinței de Pace de la Paris (1945-1947) (Târgu-Mureș, Editura Universității „Petru Maior”, 2010, 295 p.). Lucrarea evidențiază plenar „bătălia diplomatică” dusă de România pentru a convinge Marile Puteri Aliate să anuleze Arbitrajul-Dictat de la Viena din 30 august 1940. Documentele incluse în volum (provenind din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Exter­ne de la București) ilustrează diversitatea argumentelor incluse în materialele redactate de români în acea perioadă, un rol important revenind și istoricilor clujeni, între care s-a remarcat Silviu Dragomir, autor al unei cărți în limba franceză despre istoria Transilvaniei, care a furnizat dovezi irefutabile despre necesitatea păstrării intacte a Transilvaniei în cadrul statului român.
Nu în ultimul rând, profesorul Cornel Sigmirean a fost preocupat de re­stituirea și analiza unor personalități politice, ecleziastice și culturale (Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Ioan Budai-Deleanu, Emanuil Gojdu, Andrei Șaguna, Teodor V. Păcățian, Vasile Goldiș, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Ilie Minea, Vasile Netea, Liviu Rebreanu, Emil Cioran ș.a.), dar și de readucerea în contemporaneitate a unor „iluștri anonimi” (Anchidim Șoldea, Liciniu Pop, Richard Hillard etc.), fără de care cunoașterea completă a istoriei provinciei nu ar fi fost posibilă. Cărțile profesorului Cornel Sigmirean pe aceas­tă tematică rămân actuale, deoarece arhitectura lor, documentarea exhaustivă și echilibrul interpretativ le plasează în zona lucrărilor temeinice: Teodor V. Păcățian. O viață de cărturar (Târgu-Mureș, Editura Veritas, 136 p.); Cornel Sigmirean, Aurel Pavel (editori), Emanuil Gojdu – Bicentenar (București, Ed. Academiei Române, 2003, 218 p.); Cornel Sigmirean, Aurel Pavel, Laurențiu Toma, Emanuil Gojdu în presa românească din Transilvania și Ungaria (Sibiu/Cluj-Napoca, Editura Armanis/Mega, 2020, 396 p.); Cornel Sigmirean, Corina Teodor (coord.), Petru Maior și iluminismul Europei Centrale (Târgu-Mureș, Editura Universității „Petru Maior”, 2011, 254 p.) ș.a. Remarcăm faptul că în opera lui Cornel Sigmirean au fost privilegiați corifeii Școlii Ardelene, care au jucat un rol crucial în conturarea ideologiei naționale românești în Transilvania, apoi juristul Emanuil Gojdu, aspect firesc datorită mecenatului său generos ce a permis susținerea a sute de bursieri români la instituțiile școlare din monar­hie și din afara ei. De altfel, Fundației „Gojdu” sărbătoritul i-a rezervat câteva cărți și mai multe studii: Cornel Sigmirean, Aurel Pavel, Fundația „Gojdu” (1871-2001) (Târgu-Mureș, Editura Universității „Petru Maior”, 2002, 212 p.); Cornel Sigmirean, Aurel Pavel, Elite și națiune: Fundația „Gojdu” 1871-2008 (Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2018, 380 p.). O atenție adecvată a fost acor­dată și celorlalte personalități, fie că proveneau din sfera istoriografiei, litera­turii, politicii, bisericii etc., ceea ce demonstrează nu numai caracterul variat al culturii generale a profesorului Cornel Sigmirean, dar și apetența sa de a aborda cu competență și empatie subiecte ce depășesc domeniul strict de specializare.
Cornel Sigmirean ilustrează prin atitudine, operă, mobilitate și devotament o generație care și-a propus și în bună măsură a reușit să deschidă istoriografia românească spre direcțiile și tendințele europene ale domeniului. În ciuda mul­titudinii de preocupări din ultimele trei decenii, istoricii maturi la momentul ‘89, formați coerent și temeinic, au intuit perspectivele înnoitoare ale dome­niului și au lăsat o operă de anduranță, validă și valabilă în spațiul național și european. Alături de colegii de generație, profesorul Sigmirean a performat în sectoarele tradiționale ale istoriografiei românești, cu reușite notabile mai ales în perioada interbelică: istoria elitelor, istorie ecleziastică. În ciuda acestei aparențe, după deceniile de izolare la care a fost supus domeniul, istoricul a făcut o corectă evaluare a surselor, a știut să le interogheze multivectorial și a reușit să umple numeroase goluri, prin formularea unor răspunsuri echilibra­te, în egală măsură insolite și originale. Dincolo de căutările inerente oricărui istoric, la o evaluare a operei profesorului Sigmirean, cititorul rămâne con­vins de temeinicia documentării, spiritul analitic, puterea de sinteză datorate curiozității, atenției, acribiei și hărniciei cu care „și-a pus sursele la treabă”. S-a individualizat astfel printre congenerii săi printr-un mesaj clar, coerent, credibil și nu de puține ori atractiv prin franchețea formulărilor. Colegi și cititori deopotrivă descoperim un limbaj elegant, care se împletește cu spiritul ludic, într-un discurs inspirațional și pentru generațiile mai tinere.
Modest și mobil, Cornel Sigmirean este o personalitate catalitică ce poate fi înțeleasă corect din perspectiva preocupărilor domniei sale, dar și prin diver­sitatea abordărilor, care converg, totuși, spre cele patru direcții enunțate în titlul volumului: Școală, biserică, stat și națiune, și felul în care, separat sau împreu­nă, acestea au construit modernitatea românească.
Cărțile și studiile lui Cornel Sigmirean ilustrează pe deplin rigurozitatea și obiectivitatea cu care specialistul în istoria modernă și contemporană a Tran­silvaniei analizează fenomenele istorice naționale în context mai larg central-european, detașându-se de etnocentrismul ce caracterizează multe abordări ale trecutului provinciei. Ele sunt lucrări fundamentale pentru istoriografia româ­nească și universală contemporană. Cu perseverență, modestie și generozitate, dânsul a știut să inspire în jurul său o școală istorică din care s-au adăpat și alți istorici fie că au fost absolvenți ai Universității Babeș-Bolyai sau ai Universității „Petru Maior”, fie au venit în jurul lui, în calitate de colaboratori, de la alte instituții culturale și academice. Energia debordantă și tonusul pozitiv cu care ne înconjoară și căldura pe care o emană fac ca toți cei care interacționăm cu el să ne simțim mai bine, mai motivați și mai mobilizați în activitățile în care ne implicăm individual ori alături de Domnia Sa.
La mulți și împliniți ani, Domnule Profesor și prieten statornic!

                                                                                        Liviu Boar, Ioan Bolovan, Laura Stanciu
                                                                                        Târgu-Mureș – Cluj-Napoca – Alba-Iulia, iunie 2021

* * *

Cuprins

Liviu Boar • Ioan Bolovan • Laura Stanciu, Breasla istoricilor își prețuiește valorile: Profesorul Cornel Sigmirean la ceas aniversar Constantin Bogoșel, Cornel Sigmirean – un istoric de valoare în cadrul elitei universitare mureșene

Mihai D. Drecin, Prietenul Cornel Sigmirean la vama celor 65 de ani

Ioan Lăcătușu, Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, un om al timpului său, un istoric al lumii românești studioase

Ioan Sabău-Pop, Câteva crâmpeie dintr-un gând pentru profesorul universitar Cornel Sigmirean  • O istorie/Un istoric în imagini: Între familie și prieteni

Cultură • Ideologie • Istoriografie

Antonio Guardavaglia, Tracia în Descrittione delle Misie, Dacie e Illirico (1698) de Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730)

Ioan-Aurel Pop, Epoca Școlii Ardelene

Eugeniu Nistor, Filosofie și spiritualitate în Transilvania

Ionuț Biliuță, Renașterea filocalică: O reacție antiiluministă sau un răspuns ascetic ortodox la reformele bisericești petrine?

Cristian Ploscaru, Tudor Vladimirescu, revolta sârbilor și politica rusească în Balcani (1810-1816)

Alexiu Tatu, Elie Câmpeanu: Colaborator la prima Enciclopedie românească

Vlad Popovici, „Patrioți” și „renegați”: Reprezentanții politici români din Transilvania și Ungaria perioadei dualiste în istoriografie

Dennis Deletant, Romania: Creating the Nation-State, 1918 and Beyond

Ligia Livadă-Cadeschi, O tribună a eugenismului românesc: Revista de Igienă Socială (1931-1934)

Vasile Ciobanu • Stelian Mândruț, Repere privind literatura istorică românească despre germanii din Dobrogea: Studiu de caz I (1878-1940)

Gheorghe Iacob, Basarabia și Bucovina de la Marea Unire la speranța integrării europene

Gabriel Moisa, Considerații asupra istoriografiei românești referitoare la participarea armatei române pe frontul de Est în al Doilea Război Mondial

Florin Bengean, Sfinții Mitropoliți Andrei Șaguna, Sava Brancovici și Simion Ștefan în preocupările cărturarului Vasile Netea

Giuseppe Munarini, Portretul unui exilat – monseniorul Octavian Bârlea: Aspecte ale profilului intelectual

Sorina Paula Bolovan, Statutul istoriei în școala secolului XXI: Istoria și provocările școlii pentru diversitate

Mihai Suciu, Refugiul țăranului român în Istorie

Corneliu Cezar Sigmirean, Publicitate și mentalități în România postcomunistă

Identități multiple • Transfer cultural

Ioan Eugen Man, Târgu-Mureș în acuarelele lui Stephanus Tóth Mikolai

Laura Stanciu, Despre transferul cultural al unui concept: Patrie și Patriotism în Transilvania epocii moderne

Ion Cârja • Cecilia Cârja, Abandonând „uniforma străină”: Români ardeleni și bănățeni la despărțirea de Imperiu (1914-1918)

Virgil Pană, Chestiuni minoritare în România interbelică

Sonia D. Andraș, „Morbul Garbitei”: Influența modelelor hollywoodiene în moda Bucureștiului interbelic

Sorin Mitu, Locuri memoriale în Clujul românesc

Ana Borbély, Lingvistica pozitivă și comunitatea istorică a românilor din Ungaria

Biserică • Societate • Națiune

Maria Berényi, Casa macedoromânului Atanasiu Grabovsky din Pesta unde a locuit și mitropolitul Andrei Șaguna în timpul studenției sale din capitala ungară

Simion Retegan, Știri noi despre familia Coșbuc: Preotul Leon, numit și demis, în 1890, ca titular al Salvei

Mircea-Gheorghe Abrudan, Mecenatul ortodox român – Iosif Gall (1839-1912): Întregiri biografice

Liviu Boar, Vizita din anul 1910 a Mitropolitului Victor Mihaly de Apșa în Protopopiatul Reghinului

Ana Victoria Sima, Moștenire intergenerațională, înrudire și prestigiu social la protopopii uniți din Transilvania (1856-1948)

Mihaela Bedecean, Portretul unui episcop bănățean: Augustin Pacha (1870-1954)

Marius Eppel, O viață de om în pagini de scrisori: Corespondența politică inedită a lui Vasile Mangra (1875-1918)

Lucian Turcu, Capitulul arhidiecezei de Făgăraș și Alba Iulia în perioada interbelică (1918-1940)

Anca Șincan, Vânare de vânt: Radiografierea clandestinității greco-catolice în ultima decadă a regimului comunist de către Securitate în Operațiunea „Apelul”

Stat • Școală • Elite

Sándor Pál-Antal, Gimnaziul romano-catolic de băieți din Șumuleu-Ciuc Eva Mârza, Editorul și tipograful vienez Johann Thomas von Trattner: Contribuții la cultura transilvană în secolul al XVIII-lea

Adrian Onofreiu, Între legendă și adevăr: Gimnaziul/liceul năsăudean

László Szögi, Un loc important de formare a românilor din Ardeal: Academia de Științe Juridice din Sibiu

Ioana-Mihaela Bonda, Seminarul teologic greco-catolic de la Gherla: Începuturi

Milandolina Beatrice Dobozi, Noi contribuții la istoria învățământului românesc: Frecvența școlară pe Valea Mureșului Superior după 1868

Daniela Deteșan, Elite rurale românești din Transilvania modernă: Trei studii de caz

Diana Covaci • Mirela Popa-Andrei, Elitele ecleziastice greco-catolice române între celibat și căsătorie

Ioan Bolovan • Rudolf Gräf, Deputați români bucovineni în Parlamentul austriac (1861-1918)

Cristian Sandache, Românii din Transilvania împotriva maghiarizării: Instantanee politico-sociale și cultural-confesionale (1867-1918)

Sorin Liviu Damean, Petre P. Carp: Reprezentant de seamă al elitei politice românești

Laurențiu Vlad, Fragmente epistolare (1900-1902): Frânturi din viața lui Petre Zlătescu, licențiat în drept la Universitatea Nouă din Bruxelles

Veronica Turcuș • Șerban Turcuș, Corespondența bursierilor arhitecți ai Școlii Române de la Roma cu profesorul Giuseppe Lugli (1930-1940)

Tudor Rățoi, Din cronica relațiilor lui Ioan G. Bibicescu cu românii din Transilvania

Răzvan Mihai Neagu, Avocatul George Pătăcean (1878-1965): Contribuții privind destinul unui om politic din Turda participant la Marea Unire și persecutat în timpul regimului comunist

Claudiu Porumbăcean, Adrian Demian (1899-1977): O viață în slujba muzicii

Ioan Lăcătușu • Ciprian Hugianu, Elite intelectuale românești din județele Covasna și Harghita: Considerații pe marginea albumului Personalități românești din Covasna și Harghita

Societate • Economie • Modernizare

Sorin Șipoș, Relatările călătorilor străini despre căile de comunicație din Principatele Române (1710-1810)

Judit Pál, Schimbări în corpul funcționarilor scaunului Mureș (1840-1876)

Ioan Lumperdean • Iosif-Marin Balog, Transilvania (1700-1914): Explorări geoeconomice

Mihai D. Drecin, Epoca lui Alexandru Ioan Cuza: Discuții, propuneri, proiecte, nereușite, împliniri în domeniul financiar-bancar național

Liviu Maior, Asociaționismul românesc din Transilvania și modernizarea societății (sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX)

Vasile Dobrescu • Adrian Onofreiu, Elitele instituțiilor de credit din comitatul/județul Bistrița-Năsăud în lumea societății românești (1873-1940)

Valer Moga, Drumul agricultorilor români transilvăneni spre arena politică a României Mari

Narcis Dorin Ion, Regele Carol al II-lea și problema înzestrării armatei române (1938-1940)

Antoniu-Ioan Berar, Drumul ludușenilor spre cultură după al Doilea Război Mondial

România • Relațiile internaționale • Echilibrul regional

Daniel Citirigă, „Dragul meu văr”: Diplomația Casei Regale a României la curtea imperiilor în fața Primului Război Mondial

Alexandru Ghișa, Statutul românilor din Ungaria (1920-2020)

Alin Spânu, Propaganda externă ungară contra Tratatului de pace de la Trianon (1927)

Gheorghe E. Cojocaru, Diplomația română și dilemele Pactului de neagresiune cu Sovietele (1931)

Maria Costea, Noi considerații privind România în geopolitica europeană sub lupa diplomației Bruxelles-ului (1939)

Anatol Petrencu, Trăsăturile specifice ale primului val de deportare a basarabenilor: 80 de ani de la marea tragedie

Antonio Faur, Din corespondența diplomatică franceză cu privire la situația din România în ajunul Dictatului de la Viena (iunie-august 1940)

Ottmar Trașcă, Memoriul lui Eugen Haralamb referitor la activitatea sa în calitate de subșef al Secției de legături externe/Secției III „Germania” din cadrul Serviciului Special de Informații (1940-1944)

Vasile Pușcaș, Un episod de diplomație militară: Transilvania și relațiile româno-ungare în rapoartele atașatului militar român la Budapesta (1942)

Virgiliu Țârău, Preliminarii pentru schimbarea la față a diplomației românești în anul 1947

Gheorghe Onișoru, Martie 1965: Le Roi est mort, Vive le Roi!

Comentarii: 0