Facebook










· mai multe evenimente
Facebook

Şcoala ardeleană de critică şi istorie literară

Arhitectura memoriei. Studii de istorie literară clasică şi contemporană
Arhitectura memoriei. Studii de istorie literară clasică şi contemporană

Etichete:




Autor(i):




  • An apariție: 2016
  • ISBN/ISSN: 978-606-8699-92-9
  • Format: 13x20cm
  • Pagini: 412

Preț: 50.00 Lei

Adaugă în coș:         
       

A apărut recent, în critica noastră, o tendință de renunțare la lectura estetică a textului literar, în temeiul fals al inexistenței unui (unic) gust public.
Argumentul este că această lectură estetică ține de o epocă revolută și de o perspectivă elitistă asupra discursului public, în timp ce astăzi am avea de-a face cu un spațiu intelectual „pluralist”, căruia ar trebui să-i corespundă o lectură „pluralistă” a operei literare. Noțiunea de gust public este considerată o expresie a acestui spirit elitist, o formă de totalitarism spiritual, ce trebuie respinsă în numele „valorilor democratice ale post-umanismului”.
Lăsând la o parte erorile de judecată, lipsa de informație și fracturile de logică din argumentele celor care promovează această tendință, care îi duc către generalizări pripite și concluzii vădit eronate, trebuie spus că gustul public nu a fost niciodată o structură unilaterală și cu atât mai puțin una elitistă. De asemenea, criticul nu are niciodată o reprezentare instantanee, unică, a acestui gust public, ci doar – în cazul în care e foarte bun – o intuiție a unei tectonici virtuale, care îi permite să aproximeze eventualele trasee pe care acesta va evolua. Doar istoricul literar, beneficiind de factorul timp și de istoricitatea fenomenelor trecute, poate configura cu o relativă precizie codul literar al unei epoci. Asta, desigur, dacă suntem atenți la avertismentul discret strecurat de G. Călinescu în Tehnica criticii și a istoriei literare: punctul de vedere al istoricului literar, subiectiv cu necesitate, nu poate totuși face abstracție de evidențe, cât timp el este obligat să țină cont de toată informația literară și culturală disponibilă.
Arhitectură a memoriei, istoria literară este un spectacol al permanenței lecturii critice, ca nutrient indispensabil și catalizator al procesului (al)chimic din care se constituie gustul public. (Răzvan Voncu)

* * *

Răzvan Voncu (n. 1969), critic şi istoric literar, este conferențiar universitar doctor la Departamentul de Studii Literare al Facultăţii de Litere, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Predă istoria literaturii române şi balcanologie. Este autorul a 16 cărţi, dintre care menţionăm Secvenţe literare contemporane (2001, ed. a II-a – 2010), Orizonturi medievale (2003), Despre Preda (2003), Eseuri critice (2006), Fragmente de noapte (2008), Un deceniu de literatură română (2009), Zece studii literare (2010), Labirintul mărturisirii (2012), O istorie literară a vinului în România (2013), Poeți români de azi, I (2015). A colaborat, din 1989 și până în prezent, la majoritatea revistelor literare de prestigiu din țară: LuceafărulViața româneascăTribunaApostrofContemporanulCulturaCaiete criticeLiteratorulPoesis. În prezent, este redactor-șef al revistei România literară.  A primit mai multe premii literare și jurnalistice, între care Premiul „Titu Maiorescu” pentru critică literară al Academiei Române (2003) și Premiul Filialei București – Critică, istorie literară și eseu a Uniunii Scriitorilor (2014). A fost tradus în franceză, engleză, italiană, sârbă și macedoneană.

The Architecture of Memory. Studies in Classical and Contemporary Literary History

 

A more recent development in our criticism is the tendency to forego the aesthetic reading of the literary text on the false ground that there is no such thing as a (singular) public taste.
The argument is that the aesthetic reading belongs to a bygone era and to an elitist perspective on public discourse, while what we are dealing with today is a “pluralist” intellectual scene, and its corresponding “pluralist” reading of literary works. The notion of public taste is considered an expression of this elitist spirit, a form of spiritual totalitarianism, that needs to be dropped in the name of “the democratic values of post-humanism”.
Not even counting the judgement errors, the lack of information and the logical gaps in the arguments of those that promote this tendency which leads them to hasty generalizations and to conclusions that are clearly erroneous, it must be said that public taste never was a unilateral structure, much less an elitist one. What is more, the critic does not have access to an instantaneous and unique representation of this public taste, but merely to – and this only provided he is really good – an intuition of its virtual tectonic movement, which allows him to approximate the possible directions it might evolve in. Only the literary historian, benefiting from the time factor and the historicity of past phenomena, can configure with relative precision the literary code of an epoch. All this, of course, if we pay attention to the discrete warning that G. Călinescu has slipped in Tehnica criticii și a istoriei literare [The Technique of Criticism and of Literary History]: the point of view of the literary historian, unavoidably subjective, cannot ignore the evidences, since he is forced to take into account all the literary and cultural information that is available.
As an architecture of memory, literary history is a spectacle of the permanence of critical reading, an indispensable nutrient and a catalyst for the (al)chemical process that leads to the emergence of public taste. (Răzvan Voncu)

Comentarii: 0